Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 11 iunie 2010 Articole | 38 comentarii

calatoria inimii, calatoria constiintei

Suntem Conștiință. Și suntem într-o călătorie a descoperirii de Sine. Am traversat o lungă istorie, veche cât cea a Universului. O istorie a separării. O parte din noi, scufundată în densitatea materiei, a căutat-o pe cealaltă. Acea parte ce părea pierdută, îndepărtată, străină am numit-o Dumnezeu. Sau Sinele. De-a lungul multelor noastre vieți, partea densă, încarnată a Ființei noastre a intuit mereu existența celeilalte jumătăți ale sale, a căutat-o cu disperare, uneori a renegat-o și a hulit-o, alteori a implorat-o sa revină în matcă.

De-a lungul istoriei omenești au fost mulți aceia care au reușit, pentru o clipă sau pentru o viață, să reunească Ființa. Oamenii i-au numit, iluminați sau sfinți, maeștri sau învățători pe aceia care redobândiseră Adevărul. Toți au vorbit despre Lumină, ca fiind adevărata esență a Ființei și toți au afirmat că drumul către reunificare trece prin spațiul sacru al Inimii. Că Inima este semnul a ceea ce este cu adevărat Umanitatea. Astfel, istoria formidabilă, veche de eoni, a Umanității, este o istorie a Conștiinței care se exprimă prin Inimă. O istorie a Conștiinței care se exprimă prin Inimă, spațiul sacru în care cele două jumătăți ale Ființei s-au putut întâlni. Inima – și aici nu este vorba despre organul fizic, ci despre acel centru sacru prin care Lumina ființei omenești se unește cu densitatea materiei- Inima așadar este punctul de intersecție între dimensiunea noastră spirituală și cea care experimentează densitatea. Măsura evoluției noastre nu este altceva decât măsura în care percepem adevărata noastră natură. Credem că suntem doar corpurile noastre? Doar energiile noastre? Emoțiile noastre? Credem că suntem sufletul nostru? Toate acestea la un loc? Povestea credințelor noastre despre noi înșine, este o poveste a Inimii. Este o poveste a unei Umanități cosmice, povestea unor ființe spirituale care decid să experimenteze materia pentru a se cunoaște pe sine, pentru a cunoaște procesele creației, pentru a deschide drumurile unei Noi Conștiințe. Călătoria astrală a Umanității este astfel o Călătorie a Inimii.

Marea transformare a Conștiinței a început deja. După ce l-am căutat pe Dumnezeu pretutindeni în afara noastră, descoperim, în aceste timpuri xtraordinare pe care ni le-am dăruit, că El a fost permanent înlăuntrul nostru. Maeștrii noștri ne-au spus-o de multe ori, Isus, Budha și alții, dar noi am crezut mereu că e o metaforă, am crezut mereu că trebuie să mergem undeva, să facem ceva pentru a-L găsi. Iar acum descoperim că El a fost mereu aici. Ba mai mult decât atât, că El, nu este decât noi înșine. Și asta ni s-a mai spus, dar a fost mai ușor să credem că El se află înafara noastră, că realitatea n-are nici o legătură cu ceea ce suntem noi, am preferat să credem că suntem separați de El.

Aceste timpuri s-au sfârșit. Trăim marea întoarcere la noi înșine, marea unificare între jumătățile noastre pe care le-am crezut despărțite, cea densă, încarnată, și cea inefabilă, descoperim marele adevăr că noi înșine am decis această separare iluzorie, această extraordinară experiență a uitării, a căutării și a regăsirii. Noi suntem aceia care au creat această uluitoare iluzie în care ne-am căutat pe noi înșine pentru ca în cele din urmă să ne regăsim. Ar fi putut să nu fie așa, căutarea ar fi putut să continuie, dar marele ”salt cuantic” al conștiinței a fost făcut. Un salt de o importanță enormă nu numai pentru Umanitate, dar pentru întregul Univers. Aventura noastră a făcut posibilă deschiderea unor potențiale ale Conștiinței inimaginabile până acum.

Sunt mulți aceia care simt aceste schimbări în corpul lor, în viața lor, în relațiile lor, în energia lor. Sunt mulți deasemeni care au început să perceapă dimensiunile acestei Noi Conștiințe. Este o Conștiință nouă pentru că nu a mai fost experimentată niciodată până acum, nicăieri, nici măcar în domeniile inefabile ale realității. Spațiul acesta, în care vă aflați acum și pe care l-am numit Călătoria Inimii, este destinat tuturor acelora care știu, pur și simplu, intuitiv, ceva despre această schimbare fundamentală în natura realității. Tuturor acelora care au înțeles că a căuta în exterior este inutil, că totul se află aici, acum, accesibil prin noi înșine, că toate dimensiunile realității nu sunt decât propriile noastre dimensiuni.Tuturor acelora care simt că timpul întoarcerii acasă a sosit.

Fiecare dintre noi este un Călător al Inimii. Este timpul să ne asumăm ceea ce suntem și să avem încredere în Maestrul Interior care se află în fiecare dintre noi. Spațiul acesta este deschis tuturor acelora care simt că Adevărul nu poate fi găsit decât în interior, că nu poate fi decât experimentat pentru a fi cunoscut. Vom vorbi nu despre credință, ci despre încredere în noi înșine și în ceilalți, despre iubire pentru noi înșine și pentru ceilalți, vom vorbi despre experiențele noastre și despre curajul de a fi ceea ce suntem, nu ceea ce ni se spune să fim. Vom vorbi despre noile energii ale umanității și despre puterea ei creatoare de realitate. Vom vorbi despre adevăratele dimensiuni ale propriei noastre conștiințe și despre căile de o experimenta. Călătoria Inimii este o călătorie personală, dar și colectivă, căci inima noastră ne conectează cu marea inimă a Umanității.

Horia Țurcanu

Descarcă acest articol ca PDF.

38 comentarii

  1. super,in sfarsit un om evoluat spiritual sunt foarte putini dar e bine k exista…adevarul este cu adevarat in noi si foarte putini oamenii il descopera si inca nu si-au dat seama k universul reprezinta “matrixul” spiritual,eu sincer mi-am creat propia credinta,noi toti suntem spirite care experimenteaza universul,acest univers fiind o experimentare a noastra a fiintei de lumina reincarnata pentru o noua experienta dar intrebarea este pana cand?probabil cand vom ajunge la maxim de constiinta si impreunarea cu divinitatea dar pana acolo e cale lunga:)sunt trist fiindca oamenii cred in religii care ii limiteaza mai ales in crestinism unde pacatul este ceva rau,dar daca nu pacatuim nu invatam nimic,traim ca niste soricei speriaty si nu realizam k prin pacat ne mantuim evoluam pe plan spiritual,omenirea si-a insusit un d-zeu xenofob,dar cred k suntem pe un drum bun si specia umana incepe sa realizeze cat de cat adevarul lor,fiindca asta e sensul vietii sa ne cautam pe noi insine,sa ne acceptam karma si sa ne orientam spre experienta dorita

  2. cipy23 – daca vrei sa suferi cauta pacatul; nu stiu daca se poate vorbi de o evolutie in pacat; dar sigur nu pacatul e calea inimii.

  3. Ce traiesc eu este pentru unii ceva fantastic sau deplasat. Totul a inceput in data de 21.07.1995 am cunoscut o persoana pe care o visasem cu trei zile inainte era chiar intr-un punct de maxima rezonanta, era de Sfant Ilie.Era sufletul din oglinda. In data de 11.o8.1999 mi-a fost foarte rau simteam cum din corp imi iese si intra tot felul energii, simteam inceputul si sfarsitul, cauza era eclipsa, de atunci traiesc tot felul de experiente si vad, simt tot felul de energii, lucruri ce se intampla la un interval de 7 zile. Incepuse razboiul dintre iad si rai, eram supus unui joc dintre bine si rau, binele imi arata calea de urmat dat in celasi timp eram coechipier cu rau, de atunci traiesc al limita. Acum imi pot explica tot ce este pe lumea asta, ce a fost si ce va fi. Da Dumnezeu exista si exista in fiecare dinn noi, insa el exista in cantitati variabile acestea completandu-se unde e cazul cu cealalta parte, cea a raului.Iadul e pe pamant iar noi suntem rezidenti.L-am vazut pe Dumnezeu si l-am simtit, un text religios spune ca nu va exista fiinta care sa-l vad pe Dumnezeu si acela sa fie vie. Eu eram sa mor de multe ori,dar am avut ocazia sa aleg intre a merge mai departe si a ma opri.Tot ce va pot spune e ca va fi rau daca BINELE nu intalneste DRAGOSTEA, daca cele doua fiinte care le poarta in ele nu se vor intalni. Dumnezeu este peste tot, adevarul este langa noi, nu aveti idee ce energii sunt in jurul nostru si cu cata acuratete comunica cu noi si in acelasi timp ne testeaza chiar la limita daca suntem sau nu demni de a purta lumina.Multi spun ca trebuie sa ai noroc in viata, eu cel fara nume spun ca a fi in viata este cel mai mare noroc, pornind de la fraza ” nu lua numele Domnului in desert” si continuarea ei” tinel in tine”, in viata nu conteaza ce esti, ce faci, ce spui, ci conteaza cum gandesti.Eu gandesc liber! nu ma refer la cea ce ProTv-ul incearca sa manipulez, eu chiar gandesc liber si aceasta e o mare povara si inacelasi timp un modul al existentei mele.

  4. Va rog sa imi explice cineva aceasta afirmatie:”Ba mai mult decât atât, că El, nu este decât noi înșine” Stiu ca oamenii au ceva divin in ei si ca trebuie sa il gasesca,sa il dezvolte dar ceea ce inteleg eu din aceasta fraza este ca noi suntem dumnezei.Va rog sa ma corectati daca gresesc,si sper sa gresesc pentru ca nu pot sa imi imaginez asa ceva,e cam egoist conceptul.Eu stiu ca exista un singur Dumnezeu,unul si unic.

    • draga cecilia, fiecare dintre noi poate experiementa aceasta stare, a dumnezeului interior. si o face in felul sau. dumnezeul despre care vorbesti, unic si unul, nu este decat un concept despre care ai citit sau ti s-a spus. aici este vorba despre experienta personala adivinitatii. si aceasta experienta are culoarea fiintei, a sufletului tau, care nu seamana cu nimic altceva. in sensul acesta, dumnezeu este un principiu, un nivel suprem al constiintei colective, experimentabil in interior intr/o maniera pur personala. este un nivel al propriei tale fiinte. care asteapta, cuminte, sa fie descoperit. cu drag, h

  5. Draga cecilia,

    Dumnezeu cel mare si unic se exprima pe sine in toata Creatia, asadar se cunoaste prin noi. E n-as zice ca suntem Dumnezeu atata timp cat constiinta noastra abea ajunge la nivelul inimii . Eu zic ca suntem oameni( care cuprinde si aspectul/esenta Divina), Co- creatori cu Dumnezeu,cu Universul .

  6. “Tuturor acelora care simt că timpul întoarcerii acasă a sosit.”
    Esenta de suflet la capatul unei calatorii care ne va intoarce la noi…Tot mai multi vor invata acest cantec.

  7. Bine ati venit pentru noi
    Ma bucur ca va pot citi.
    Ma bucur ca tot mai multe fiinte isi cauta drumul spre Acasa.
    Iubire pace in suflete si multa multa Lumina

  8. Draga Cami,
    Iti multumesc foarte mult pentru raspuns,ma ajuta foarte mult cred ca este tipul de raspuns pe care il cautam la nelamurirea mea.

  9. Ma bucur si ma intristez totodata sa constat ca unii cred cu atat optimism si elan in zorii unei revolutii spirituale.Ca idee ,mi-as dori sa am si eu acest sentiment ptr a-mi reveni inima la loc,insa ceea ce vad si simt legat de societatea noastra,este constat cu nespusa durere primordialitatea unui ego materialist si prin excelenta individualist,nicidecum dornic de renastere in spiritul iubirii,ori cel putin al unei constiinte superioare.De ce sa generalizam?,in fond doua sintagme simple oglindesc umanitatea :”care pe care” si “cui ii pasa?”
    Suntem condmnati ca fiinte sociale la a ne limita universul cunoasterii extrasenzoriale,oricat si oricum am experimenta ajungem tot la matca egocentismului si ignorantei,nu vrem sa ne asumam calea suferintei,suntem mandri si absorbiti in permanenta de propia persoana,de linistea si bunastarea personala,nu vrem sa jertfim pentru altii,nu vrem comlicatii,trandavim in mediocritate multumindu-ne cu traiul nostru de rutina si escapade pe taramul placerilor si distractiilor stupide.Ca atare nu contenim de a ne cauta scuze pentru cele rele si meschine ori virtuti anume ptr a ne disculpa si mangaia propia costiinta teribil de egoista!
    Nu exista ispita mai mare decat cea de a crede ca putem prin noi insine experimenta si autoperfectiona spiritualitatea noastra.Iata de ce in crestinism rugaciunea este calea fundamentala spre comuniunea cu Principiul inefabil al armoniei si iubirii.Sa coboram asadar constiinta noastra superioara a ceea ce nu suntem desi ne dorim rugandu-ne cu toata inima,si sa marturisim cat mai des prin cuvinte simple si sincere ceea ce ne apasa caindu-ne cu adevarat!(“Caci cu inima se crede spre dreptate si cu gura se marturiseste spre mantuire.-Romani10.10″)
    Doar ca pentru asa ceva e nevoie sa poti sa iti asculti constiinta,fapt care cred eu, vine prin meditatie si efort sustinut de educare si imbogatire inca din copilarie a zestrei afective!Daca pentru cateva clipe am realiza cat de departe suntem de a iubi cu adevarat, pe ce monstruozitati si drame terile se sprijina societatea omeneasca inca de mii de ani,am muri de rusine in clipele urmatoare,asta pentru ca istoria lumii intregi face parte cumva din propria noastra carte de vizita.O spun pentru cei care pot sa simta responsabilitatea ce leaga parte de intreg si recunosc lasitatea de atatea ori.Cum sa nu cazi in genunchi ma intreb, si sa nu exclami fireste:O Doamne……..

  10. Acum foarte multi ani, un bun prieten scria:
    “si sunt aici si nu mai sunt
    ca rostesc aceste ganduri…
    cand nu ma laud cu nimic,
    de te lauzi cu nimicuri?
    eu simt carari ce nu se stiu,
    taceri uitate intre plicuri…
    nu m-antorc din drumul meu
    ca sa ma pierd in necuprinsuri…”
    Vi le impartasesc cu drag. Marea provocare, Darius, este sa gasim universul in noi. Apoi totul ti se va parea cunoscut.

  11. TOTUL se intampla cu un scop…spuneam aceste cuvinte la un moment dat doar pentru ca sunau bine;ulterior soarta, viata, destinul sau poate Doamne Doamne mi-au si imi demosntreaza ca TOTUL se intampla cu un scop! Ma bucur ca am ajuns aici, ma bucur ca evoluez incet dar sigur spre ceva ce imi da pace, liniste si speranta…ca poate intr-o zi vom avea curajul sa ne ASUMAM ceea ce SUNTEM sau poate VOM afla ceea ce Suntem…EU una am un semn mare de intrebare de ceva timp…CINE SUNT? si CARE e rolul meu? REFUZ sa cred ca sunt doar asa, in treacat…sau poate intrebarea mea de acum un an ,,sunt nebuna?,, a fost de fapt PRIMUL pas…NU , Nu sunt nebuna…doar ma schimb, transform, sau poate imi dau seama de fapt CINE SUNT? se presupune ca ar trebui sa stim cine suntem la o anumita varsta…EI na! eu nu stiu dar imi place enorm de mult sa descopar pe zi ce trece, incet dar sigur,ca poate totusi am un rol…oricat de mic, ca poate TIMPUL meu chiar e acum, aici fiind asa cum sunt si ytaind asa cum traiesc…Si totul se intampla cu un scop…:)-oare intelege cineva ceva sau am luat-o razna? inca imi pun intrebarea asta? trebuie sa scap de ea :)))
    Multumesc

  12. Pentru a te schimba si a-ti schimba viata trebuie intai sa vrei.Trebuie sa iti doresti ecest lucru cu toata fiinta ta… Edith

  13. Vorba unui minunat cantec al Angelei Similea “Vorbe,doar vorbe…atat a mai ramas din dragoste”
    Nu ma fascineaza draga evdoxia cavadia atat performanta unui asa zis maestru spiritual,guru,saman etc sa leviteze sa zicem,cat ma emotioneaza sa vad un trecator in piata care se opreste locului sa comunice cu un cersator si sa-i ofere din plasa sa un mar si o bucata de paine .Noi vorbim de lucruri sfinte,de armonie ,univers,cunoastere a sinelui,etc dar nu suntem capabili defel sa depasim cu adevarat matca egocentrismului.Impletim cuvinte frumoase,dar nu stim sa articulam faptele noastre in detrimentul sinelui egoist,pentru a ne apropia de acel eu universal asa cum il denumeste Tagore.(o prefer pe Maica Tereza de Calcutta cu “filozofia” lucrurilor marunte dar facute cu mare dragoste)
    Am apelat de ani de zile la exercitii de meditatie,contemplatie,imaginatie ,m-au ajutat mult ca sa-mi gasesc o anumita pace interioara,insa nu ma imbat cu apa rece aici,caci intr-un final am exclamat:”mi-a fost foame de absolut si vad ca a trebuit sa ma satur cu nimic!”Era marea deceptie legata de lume,de conditia umana ce mi se releva tot mai mult in “splendoarea” mediocritatii ei decadente.Eu insumi m-am intrebat mai apoi:”sunt eu oare mai bun?”
    Ma stradui, e adevarat,dar cat de mult oare si reusesc?Adevaratele exercitii,tehnici de relevare a unui sine superior sunt cele ce pot atenua trufia,superbia sinelui ignorant pentru a da loc spiritului de milostenie,compasiune,bunatate,sacrificiu…pe cand tocmai despre asa ceva constat ca nu se vorbeste cand e vorba de prelegeri “iluminate” fie ele de natura ezoterica,parapsihologice,etc
    Omenirea ar trebui sa caute sa amelioreze,atenueze,perfecteze,slefuiasca,modeleze pe cat ii sta in putinta calitatile ei sufletesti,sa descopere acea scanteie divina cum se spune,dar IN NICI INTR_UN CAZ nu poate fi vorba de mari transformari spirituale,despre care multi guru ai epocii noastre moderne vorbesc folosindu-se de expesii,concepte si termeni provocatori.ISPITA PUTERII lucreaza si aici!(insa extrem de subtil)Experimentele sunt atractive dar pot fi atat de periculoase.Poti experimenta orice,ai dreptul,dar fii cu mare bagare de seama.
    Nu noi avem puterea schimbarii.Nu prin mijloace proprii despre care tot vorbesc unii ce publica carti cu sutele nu alta ,ci ea vine prin voia si inspiratia divina ca urmare a unui efort constant al constiintei noastre marcate de propria noastra deriva.Vorba lui Tutea”cum sa fie creatura, creator?!Oamenilor le place sa creada ca EI au descoperit cai nebanuite spre cele sfinte,unii chiar se cred messia vremurilor noastre, insa asa cum Biblia insasi precizeaza ,multi profeti mincinosi se vor arata in acele vremuri…si tot Ea ne da de inteles ca sa nu ne facem iluzii ca stim cu adevarat despre lucrarile Domnului.
    Cautam extazul si misterul,pe cand singurul lucru care ni se cere este puterea de a iubi sincer si neconditionat.Vb Sfantului Augustin;”Iubeste si fa ce vrei.”Noi insa vrem felurite lucruri lumesti si ne indepartam de iubire.Fireste ,nu poti sluji la doi stapani!Fireste a iubi inseamna a renunta la privilegii lumesti,inseamna sa suferi pentru altii ,sa iei initiativa de a oferi sprijin,si sa-ti asumi multe riscuri si nervi in lupta cu fata urata a acestei lumi.Astfel limitele autoimpuse din slabiciuni,teama si gust nepretuit pentru comfort si viata lunga,creeaza grave blocaje afective,ce ne distanteaza de acel feeling superior…
    Multi care sunt sinceri recunosc ca nu se pot schimba,fireste fiinta sociala din noi stapaneste bietul nostru ego dornic de inaltare sufleteasca.Realizand neputinta cautam mereu sa ne iluzionam inventand felurite povesti incantatoare, interesante,loc de visare si speranta in fond pentru orice muritor.Insa concretetea realitatii aclama implicare si initiativa in miezul acela care doare:”Daca stii sa vezi ,sa suferi si sa alini, stii tot!”.Nu imi amintesc numele acestuia insa cu siguranta mare adevar grait-a !
    Ca idee….ma indoiesc ca levitand poti face asta.Ne concentram dialogand cu stelele si nu auzim geamatul de langa noi.Zeii ne pot da astfel puterea de a zbura,dar nu si pe cea de a iubi.Asta e cheia catre inima ce trebuie sa o descoperim noi insine in conexiune si comuniune cu Dumnezeu.Dar pe cat de greu o aflam in ferice momente uneori, sau poate doar credem asta,cu siguranta pe atat de usor o pierdem.
    .Asta pentru ca nu voim atat de mult a castiga pentru dincolo cat pentru aceasta jungla in care traim.Ne facem cruce la ea ci nu la ceruri.Si astfel pierdem legaturile pe care incercam sa le stabilim pe plan spiritual,ne poticnim si dezertam,tradam credinta in El.Ramane insa cautarea,efortul,stradania,despre care se admite mai in toate religiile mondiale ca reprezinta un nivel mai important chiar decat cel al realizarilor.Vorba lui Pascal,mare fizician si unul dintre cele mai mari spirite ale Frantei;”Sa-l cauti pe Dumnezeu,gemand”
    Desigur nu e vorba de extaz mistic! Acesta ar trebuie sa ramana mai mult o chestiune personala intre acea persoana si Dumnezeu.Insa cu prea mult tam-tam publicitar ,si avangarda mistico religioasa in care initiatii fie ei adevarati sau falsi aduna masele pentru experiente si practici inedite, cu siguranta levitatia va inceta si te vei alege cu o cazatura zdravana.
    Cu adevarat inedite(cu sensul de exceptionale) mie mi se par vietile sfintilor spre exemplu, ce marturisesc prin fapte si sacrificii chiar pana la moarte.Oare nu exemplul si invataturile lor merg direct la inimile noastre???
    IIsus a trait printre oameni,a intrat in casele lor,a cinat cu ei ,le-a inteles suferinta,teama,nu a trait undeva intr-un templu predicand pana la adanci batraneti cuvinte intelepte si practicand tehnici de autocunoastere si mai stiu eu ce experiente inaltatoare.Tocmai ca a trebuit sa suie pe cruce ,sa sufere batjocura lumii,sa se umple de durere,sa fie rastignit pe cruce. Si pentru ce?…tocmai pentru INALTARE…a lui in primul rand ca Fiu direct si a noastra cei ce cautam sa-L urmam.Una este iubirea oameni buni, si cu totul altceva eruditia mistico-religioasa sa zicem.

    Divertismentul e la moda,de ce nu s-ar naste in fond si un divertisment religios?!Insa deseori urmarind emisiuni cu pretentii de iluminare spirituala,ma intreb cu intristare:DAR IUBIREA UNDE ESTE?

  14. Darius, fiecare dintre noi are o relatie unica cu Divinitatea. Imi place sa cred ca toti suntem copii Lui. M-am oprit aici cu mare bucurie. Asa mi-a spus inima. Eu gandesc mai simplu, nu mai am timp suficient… Se intampla si asa, sa gasesti iubirea in cele mai simple lucruri.
    Pace, armonie si iubire!

  15. zolizzz nu stiu cum vezi tu pacatul dar in biblie orice este pacat si ajungi in iad:))la pacatul ala ma refer,vreau k oamenii sa isi limpezeasca mintea si sa il vada pe adevaratul d-zeu,nu un d-zeu xenofob creat de niste calugarii de acu 2000 de anii

  16. A fost un moment in viata mea, in care am avut tot ce-mi doream; dar dintr-o data am simtit ca nu am nimic. Am incercat “sa-mi revin”, mergand la un psiholog.In urma unor teste am fost diagnosticata cu un nivel de inteligenta foarte ridicat, dar din nefericire spiritualitatea mea era la minus.
    De atunci am inceput o lupta: zilnic tin piept unei minti avida de putere( am alimentat-o din plin 35 de ani)si jinduiesc sa gasesc linistea si lumina pe care o simt venind din inima ta Evdoxia.

  17. “Marea provocare este sa gasim universul din noi; apoi totul ni se va parea cunoscut”

    Evdoxia, cuvintele tale m-au facut sa simt.
    Multumesc.

  18. Ma numar si eu printre “norocosii”care simt aceste schimbari,poate nu la nivelul vostru,dar simt ca sunt pe drumul cel bun.Din pacate am trait mult ani langa un om diabolic,langa care am stagnat f.mult timp,dar sper ca voi putea recupera acest gol sau macar o parte.As dori sa va mai intreb:ce parere aveti de Aryana Havah? Mie,personal a fost un mare ajutor,cartile ei spun totul,daca poti sa intelegi anumite etape noi in viata ta.As putea sa va scriu ore intregi,dar n-am sa va plictisesc,probabil si asa va contacteaza f.multe persoane,care gasesc in voi un sprijin,o confirmare sau o rezonanta comuna.Poate,daca ajungeti in apropiere de Baia Mare[sau dece nu,in viitor chiar aici],vom avea ocazia sa ne intalnim.Va doresc numai bine tie Horia, Elenei si intregii echipe!

  19. Suntem din ce in ce mai multi :)) ma bucura asta nespus de mult.Edith ai ,,stagnat,, tocmai ca sa poti acum sa recunosti drumul pe care pasesti, in TINE, cu ajutorul lui Doamne Doamne (asa ii zic eu) vei ,,recupera,, TOT sau poate nu vei recupera nimic ci vei gasi de fapt ceea ce ai nevoie ACUM , trecutul e trecut…lasa-l acolo;Prezentul e minunat, fiecare clipa fiecare secunda…Mi-am permis sa-mi dau cu parerea pt ca si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare si desi as avea multe adjective NE la locul lor prefer sa spun MULTUMESC! daca nu era aceea experienta, acel ESEC major pt care platesc si acum si in urm 7 ani, NU eram unde sunt acum…nu e mare lucru dar e BINE…e OK :)am pierdut pe o parte dar am castigat pe alta, iar partea pe care am castigat AM ajuns la concluzia ca este de fapt ce am nevoie, si e minunat
    Multumesc

  20. Cred totusi ca numai Harul Lui ne poate Lumina si numai daca primim acest Har si acea Lumina. Daca stim s-o primim.

  21. Mersi Claudya draga,ai dreptate,daca ai trecut si tu printr-o experienta asemanatoare stii f.bine ce inseamna,dar cum ai scris,trecutul este doar trecut…nimic mai mult.O zi buna!

  22. Foarte interesant articolul, si eu la randul meu ma straduiesc sa ma regasesc, sa imi regasesc sinele.

  23. kmy, m-am intors la mine cand totul mi se parea pierdut… nu am crezut ca am sa descopar atata liniste, atata lumina, atata pace, chiar in sufletul meu…
    vezi tu, primavara vine trambitata de fluturi, asa cum unii dintre noi primesc in dar, zborul…

  24. Spunea cineva ca pacatul nu este calea inimii, Dar alta cale de a ajunge la lumina nu avem ,numai din pacat ne putem da seama de greseli si ca ne trebuie o schimbarecare care duce la aceasta.

  25. asa cum cel mai usor este sa ii criticam pe altii si sa nu ne vedem propriile noastre greseli.cred ca tot la fel de greu este sa ne regasim ptr ca noi acum suntem mai interesati de ce fac altii nu de ce facem noi.si cred ca va fi greu sa ne intoarcem privirea catre noi insine. e randul nostru sa aratam ca roamania nu este nu mai a lor este si a noastra.cu stima

  26. darius, daca ar gandi mai multi oameni ca tine poate ca am intelege adevarata cale catre iluminare, in ziua in care se va intampla asa ceva, cand toti vor intelege ca cel mai de pret dar lasat de Dumnezeu oamenilor este iubirea, poate ca atunci oameni vor ajunge la marea schimbare spirituala de care se vorbeste atat

  27. va salut pe toata lumea,visul pe care la’am avut de trei ori pana acum in viata mia aratat iubirea de oameni si pe Dumnezeu din inima si sufletul meu.Autocunoasterea de sine anseamna sa ati iubesti aproapele ca pe tine ansuti este de ajuns sa descoperi ce nu vad altyi si sa simti.

  28. E minunat ce multi suntem…si suntem doar o parte aici!
    E foarte frumos ca incepem sa stim ca suntem un Intreg si ca doar de noi depinde reintoarcerea Acasa asa cum trebuie….si e momentul sa invatam ca nu traim doar pentru noi insine ci traim pentru fiecare de pe acest Pamant!
    Iubire, Inspiratie si Credinta va doresc!

  29. Tot ceea ce citesc mi se pare extraordinar suntem foarte multi si asta pentru cei ce se iubesc si implicit il iubesc pe Dumnezeu se gasesc pe aceeasi cale.Va pot oferi o carte spre a va raspunde la ceea ce simtim.
    Cartea se numeste Magul din Carpati de Aryana Havah.Va transmit multa iubire.

  30. Traiti orice clipa cu bucurie, nu fortati spre proiecte irealizabile care va pot macina increderea in voi si credinta in DUMNEZEU, nu va comparati capacitatile si realizarile functie de alti semeni pt. ca santeti unici si nu trebuie sa copiati ,,standardele” altora. Fiecare din noi este o ECUATIE UNICA si nu are cum sa se termine cu acelasi rezultat !
    Exersati dragostea, intelegerea, contemplarea naturii, tot ce este frumos, chiar daca aveti suflete de gheata unii prin exercitiu o sa aveti rezultate. Exersati gandurile bune, ,,oratio mentis” si chiar de veti cadea mai apoi o sa va ridicati si veti continua si in timp toate cele bune vor prinde radacini in sufletele voastre.
    Sanatate, pace si lumina !
    P.S. feriti-va de cei care ,,polemizeaza” dubios de mult si sofisticat, unii incearca sa ,,fure energie”.

    • multumesc crisstone.
      agnis

  31. Draga Andrada,iti multumec mult ca ai recomandat aceasta carte!Poate ca,daca nu postai acest comentariu nu o citeam niciodata.Nu am terminat inca de citit dar pot spune inca de pe acum ca multitudinea de informatii imi este de folos.

  32. Am citit raspunsurile voastre si fiecare a venit cu o parere diferita de alta ,conluzia mea :Dumnezeu s-a exprimat prin voi.Voi la-ti lasat sa se regaseasca prin ideile voastre.Suntem Dumnezeu ?Nu sunten?Suntem o parte din el ?E egoist sa credem ca am fi la egal cu el ?..Totul depinde cum gandesti..ce imagine legi de cuvantul Dumnezeu.Pentru mine el Este o energie si da eu cu cat ma inalt spre aceea energie devin una cu el ..altfel eu sunt el ..el este eu.Nu exista separare nici in univers macar ,totul se leaga.Aceasta rupere de Dumnezeu defapt aceasta credinta ne-a adus pe noi unde suntem acuma..ca ne este frica sa il intregam in noi ..daca facem asta ..ce rol va mai avea egoul?In concluzie noi toti suntem Dumnezeu de vrem sa credem de nu ,pentru ca la un nivel mai inalt nu exista separare intre noi de aceea si telepatia este o forma de comunicare .si cu timpul vom realiza asta ..daca nu vom mai sta in intuneric mult si bine..dar pana si aia este o exprimare a lui Dumnezeu :)complicat nu ?.Numai bine,Luanna

  33. Calatoria inimii sau mai bine zis in interiorul inimii,este intoarcerea la IUBIRE si calea catre aceasta este IERTAREA.Putem schimba lumea din jurul nostru schimbandu-ne pe noi insine,pentru ca micul univers in care traim fiecare dintre noi este doar oglinda celui din interior.Si daca nu credeti asta,incercati.Nu este simplu si nici usor sa dam jos toate straturile de neancredere,manie,ura,frustrare…dar merita.Eu pot sa spun doar atat,ca atunci cand inima mea este linistita si lumea mea este linistita si tot ce intalnesc in jurul meu reflecta aceasta stare.Daca ceva nu-mi place in jurul meu atunci ma indrept catre mine si caut,pentru ca raspunsul tot acolo este,in interiorul meu.Este complicat sa inteleg toate religiile si mi-ar lua timp sa compar si sa caut ce si cum.Am facut asta un timp si nu m-am simtit mai bine ci mai confuza pentru ca intre mine si Dumnezeu erau prea multi intermediari si am cerut sa inteleg cum sa ajung la “seful”cel mare si mi s-a dat:prin IUBIRE.In fiecare din noi este un maestru care ne ghideaza catre ce avem nevoie sa invatam,trebuie sa fim “treji” ca sa-l auzim si prezenti ca sa-l intelegem.
    Calatorie frumoasa!

  34. az

  35. La multi ani

  36. Az

    Am facut un drum, si el se chema azbest
    L-am amestecat cu tarana
    L-am intarit, m-am urcat pe el si am mers.

    Toate lucruri, feluri toate
    Despletite ori nodate. Cazute-n drum.

    Caci cine cere totul; si are nu, nimica?

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2014

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net