Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 2 iunie 2010 Articole, Interviuri | 17 comentarii

Revolutia Constiintei



Ervin Laszlo, Stanislav Grof si Peter Russell, in dialog cu Horia Turcanu

Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de sfarsitul lumii. Nu va fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa schimbare de constiinta. Anul 2012, un punct critic al istoriei.

Istoria recenta a umanitatii este o istorie a crizelor de toate felurile: economice, sociale, politice, financiare, crize umanitare, crize care desemneaza de fapt situatii de razboi, crize ecologice care desemneaza de fapt distrugeri ireversibile ale vietii de pe planeta, crize ale petrolului, ale terorismului, ale ostaticilor, crize climatice si alte sute de feluri de crize. Exista o criza de supra-productie de alimente, sute de milioane de tone pe an, si simultan o criza a foamei: mai mult de o suta de milioane de oameni sunt sub pragul subzistentei. La fiecare 6 secunde cineva moare de foame in lume. Sase milioane de copii mor de foame pe an, in timp ce 155 de milioane sunt supraponderali. Cateva sute de miliardari detin mai multi bani decat trei miliarde de oameni mai putin norocosi. Jumatate din umanitate. Energia solara pe care o primeste pamantul timp de numai patruzeci de minute, daca ar fi folosita integral, ar acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an intreg. Dar noi ne incapatanam sa stoarcem ultimele picaturi de petrol si carbune, care polueaza aerul si apa, cu costuri enorme si consecinte incalculabile. Zeci de specii de plante si animale dispar definitiv in fiecare zi, calota glaciara se topeste in ritm accelerat crescand nivelul oceanului planetar, milioane de hectare de padure dispar definitiv in fiecare an. In fiecare clipa, la nivelul intregii planete, se desfasoara sute de razboaie. Armele dezvoltate de tarile avansate sunt mai periculoase decat conflictele pe care incearca sa le previna. Au trecut 200 de ani de la revolutia industriala, cea care a declansat constructia lumii in care traim si oamenii nu sunt deloc mai fericiti decat inainte. Visul unei umanitati fericite pare a se fi transformat intr-un cosmar punctat de crize contradictorii. Cetatenii tarilor avansate se declara cei mai nefericiti. Consumul de droguri, de alcool, rata sinuciderilor sunt cele mai ridicate pe care le-a cunoscut vreodata omenirea. Depresia, alienarea, disolutia relatiilor dintre oameni au atins proportiile unei epidemii. Vorbim despre o criza economica, dar in realitate economia nu este decat una dintre fetele lumii pe care noi am construit-o dupa chipul si asemanarea noastra, reflectand propriile noastre valori. Este consecinta directa a unui mod de a privi lumea si de a ne raporta la ea. Am construit o lume a super-tehnologiilor, din care sufletul a fost exclus. Am creat un sistem al competitiei acerbe, in care distrugerea „adversarului” este o izbanda, iar singuratatea si nefericirea este implicita. Un sistem al separarii de ceilalti si de noi insine in care crizele exterioare reflecta de fapt o criza interioara a umanitatii.

In septembrie 2009, la Milano, in Italia, s-a desfasurat o conferinta internationala avand ca tema psihologia si spiritualitatea. Am fost acolo. Cu 20 de ani in urma, ar fi fost de neimaginat ca fizicieni, biologi, psihologi, psihiatri, bio-chimisti, astrofizicieni si filosofi sa se afle la aceeasi masa, discutand despre o noua viziune, spirituala, asupra universului. Cele mai stralucite spirite ale lumii stiintifice au fost acolo, iar tema principala in jurul careia s-au invartit discutiile a fost criza prin care trece in acest moment umanitatea.

Numai ca abordarile nu au fost cele cu care suntem obisnuiti din presa. Ideea principala care s-a desprins din intreaga conferinta a fost aceea ca traim timpuri de mare cumpana la nivel planetar si ca motivul pentru care se intampla acest lucru este in esenta modul in care privim lumea si pe noi insine. Criza este una de constiinta si cata vreme nu vom schimba acest lucru, el se va manifesta in toate domeniile vietii noastre. Distrugerile la nivel planetar ale mediului si ale resurselor au atins un prag critic. Daca ceva nu se schimba, atunci povestea umanitatii, asa cum o cunoastem, se apropie de final. Pare incredibil, dar acesti oameni de stiinta au vorbit cu voce tare, in fata camerelor televiziunilor italiene, nu numai despre necesitatea de a repune civilizatia pe alte baze, spirituale, de a reforma totul, sistemele sociale, stiinta, medicina, tot ceea ce sta la baza cunoasterii umane, dar si despre anul 2012 si despre stravechi profetii care anuntau o transformare de proportii la „sfarsitul timpurilor”.
Tema mi s-a parut fundamentala. Am ales trei dintre numele „grele” prezente la Milano pentru interviuri in exclusivitate: Stanislav Grof, doctor in psihiatrie, profesor si scriitor, Ervin Laszlo, cel mai important ganditor in domeniul filosofiei sistemelor si al evolutiei, si Peter Russell, fizician, matematician si explorator al constiintei umane. Am ales aceste trei nume nu numai pentru faima lor mondiala, ci si pentru faptul ca le citisem cartile, ba chiar am fost implicat in aparitia unora dintre ele in limba romana, ci mai ales pentru ca una dintre aceste carti, care se numeste „Revolutia Constiintei” si care poarta pe coperta numele celor trei, formuleaza in mod stralucit esenta problemei cu care se confrunta omenirea in acest moment: ori umanitatea va fi capabila sa schimbe ceva intr-un timp foarte scurt, ori viitorul nostru ca specie devine incert.

Ervin Laszlo
„Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia noi”

Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie, stiinta sistemelor si futurologie la universitati celebre din SUA, Europa si Orientul Indepartat. A scris vreo 70 de carti al caror subiect este faptul ca traim intr-un univers in care suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste cei mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul Clubului de la Budapesta si al Grupului de Cercetare Generala a Evolutiei, membru al unei liste lungi de institutii academice si universitare din intreaga lume. Traieste in Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care, acum vreo 200 de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui erau din Transilvania. De la Cluj.

– Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau va disparea. Ce inseamna acest lucru?

– Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare din istoria omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa continuam sa existam pe aceasta planeta si sa ne dezvoltam, trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta umana, progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine suntem. Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in care vedem noi universul si pe noi insine, nu se mai poate sustine in nici un fel. Trebuie reformat totul, lumea business-ului bazata pe exploatarea nebuneasca a resurselor si pe supra-productie, politicile industriale care conduc la dezastru ecologic, la incalzirea globala si la cresterea periculoasa a nivelului oceanului planetar. Politicile economice internationale care au fragmentat lumea in prea saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de emigranti care fug de foame si de epidemii. Politicile militare care consuma resurse inimaginabile in folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in pragul unui colaps economic, social si politic care genereaza haos si violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum se prabuseste. Ca sa intelegem motivele prabusirii, trebuie sa privim lucrurile sistemic. Ca in medicina holistica, in care pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un trup. As putea sa va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca ne indreptam rapid catre pragul critic, in care distrugerea devine ireversibila, iar mediul impropriu sustinerii civilizatiei omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in cativa ani. Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor planetei, care au atins limita sustinerii populatiei. Colapsul lumii financiare este deja vizibil, iar cel social este previzibil: populatia tarilor sarace, muritorii de foame, va fi in 2050 de aproape doua miliarde de suflete. Criza generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel. Intrebarea este: cat timp mai avem pentru a ne salva? Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost aceea ca tendintele se accelereaza in mod neasteptat. Estimarile cele mai pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani. Nivelul marii creste odata si jumatate mai repede decat prevazut, emisiile de CO2 depasesc orice estimare prealabila cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea globala estimarile anilor ’90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6 grade, ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in zone nepotrivite pentru agricultura. Efectele se potenteaza unele pe altele astfel incat linia de sosire pentru colapsul global este in mod interesant apropiata de faimoasele profetii ale anului 2012.

– Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre anul 2012?

– Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre „sfarsitul timpului”, dar cea mai interesanta si cea mai precisa este calendarul Maya alcatuit de preoti-astronomi in secolul 15 si a carui reprezentare sapata in piatra este arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de timp calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii contemporani. Sfarsitul „celei de-a Patra Lumi” a fost calculat de mayasi la data de 21 decembrie 2012, iar in fapt, tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre 28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un sfarsit, ci mai curand o transformare fundamentala a lumii in care traim. O transformare care a inceput deja. Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a face cu o renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca cumva planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta data coincide cu profetiile mistice ale mai multor sisteme spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel Vedic, islamic sau Kabala evreiasca.

In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de aproape 26 de mii de ani si inceputul unuia nou. Filosoful mistic Terence McKenna a elaborat matematic modelul unei asa-numite „unde a timpului” si a aratat care au fost timpuri din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant ca o perioada de mari schimbari in aceasta curba a timpului s-a petrecut in perioada Revolutiei Neolitice (15.000 i.Hr.), atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul marilor figuri mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon, Zoroastru, Budha si altii. Intuiti deja ca aceasta curba confirma evenimente care se petrec deja in lume si culmineaza din nou cu decembrie 2012. Interesante sunt si confirmarile din astronomie, care indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare. Daca magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci sistemele energetice terestre vor inregistra pagube de miliarde de dolari, iar refacerea sistemelor va dura intre 5 si 10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta descoperirea unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre schimbarea polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi date a anului 2012. Nici o profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica, dar aici avem de-a face cu date care sunt semnificative in context. Daca luam in considerare si tendintele actuale din societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic in istoria umanitatii.

– Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul constiintei. Ce fel de Constiinta ar fi aceea care sa schimbe lumea? Si cum ar putea fi lumea noua?

– Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat raspunsuri interesante la aceasta intrebare: ce fel de constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii? Cred ca un raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke care vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce numim in zilele noastre „constiinta de sine”. In esenta, in zilele noastre stiinta re-descopera cu mijloacele ei ceea ce misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre Univers, si anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce suntem noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut stiinta de viziune mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate unele de altele, ci comunicam intre noi si cu intregul Univers pe niveluri infinit de complexe, pe care abia incepem sa le intelegem. Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima instanta manifestari ale constiintei, care este esenta universului, principiul organizator aflat in spatele aparitiei formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul stadiu al constiintei ar putea fi acela al Constiintei „trezite”, „iluminate”, al Constiintei constiente. O lume care ar reflecta un asemenea nivel de constiinta ar fi o lume total diferita. Stadiul in care suntem acum poate fi descris drept materialist, orientat catre consum, care se crede auto-suficient, dar a carui lege fundamentala este cresterea nelimitata, caci nu intelege si nu se preocupa de context, de restul universului. Este un stadiu egoist, limitat, agresiv si aceasta se reflecta in tot ceea ce facem. Observati ca descrierea ar putea fi aceea a unui cancer in raport cu corpul pe care il paraziteaza. Celulele canceroase nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita, exact precum concernele multinationale distrug totul in cale, exact precum sistemele noastre economice, politice si militare. Ele sfarsesc prin a muri odata cu trupul secatuit. O noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta, ar fi cladita pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu, o lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre natura, catre a simti mai mult decat catre a avea si a face, in care celalalt nu mai este perceput ca adversar, ci ca un partener. Este o lume in care umanitatea traieste armonic cu mediul, constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de trasat harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire asupra universului genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel de medicina, un alt fel de invatamant, relatii sociale etc. Important este ca schimbarea a inceput deja, chiar daca nu toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e prea tarziu.

Stanislav Grof
„Singura solutie este intoarcerea catre interior”

Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Constiintei din secolul XX. Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare. Am avut ocazia de a petrece doua zile impreuna cu el, care au fost un regal de idei si viziuni. Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de discutie din acele zile.

– Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura spirituala. Cum se vede „criza” prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?

– Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de „legi” inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai inalt – il poti numi Dumnezeu, de pilda – a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica. Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea „nevoilor”. Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.

– Ce e de facut?

– In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta. Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.

– Care ar fi primul pas?

– Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este suficient. Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand simtim „criza”. Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.

– Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?

– Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile tuturor continentelor despre „sfarsitul timpurilor” sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde „apocalipsa”, etimologic, inseamna nu sfarsit, ci „ridicarea valului”. Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala. Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte. Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie. Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau deloc.

 

Peter Russell – De la știință la Dumnezeu

 

Peter Russell este matematician, fizician (Cambridge University) și expert în computere. Este fascinat de mintea omenească și de misterele conștiinței. Studiază de ani de zile psihologia experimentală, și, cu mari maeștri indieni, meditația și filosofiile orientale. A fost discipolul celebrului învățător Maharishi Mahesh Yogi.  Este membru al consiliilor științifice al mai multor universități celebre ale lumii, membru de onoare al Clubului de la Budapesta și  al Institutului de Științe Noetice. A scris multe cărți pe tema Conștiinței și a Universului, din perspectiva omului de știință care l-a descoperit pe Dumnezeu și care nu vede contradicție în acest lucru. Este considerat unul dintre cei mai importanți gânditori ai momentului iar conferințele sale din ultimii ani s-au axat în special pe analiza acestor timpuri istorice pentru omenire, pe care le trăim. Este un om de o deschidere extraordinară, iar zâmbetul și abordările sale nu au nimic din rigiditatea tradițională a omului de știință, ba dimpotrivă, emană căldura spiritualității.

Sunteți un om de știință care a făcut pasul către spiritualitate. Cum ajunge un matematician și fizician să aleagă în cele din urmă spiritualitatea? Pentru majoritatea oamenilor ele par în contradicție.

Știința nu numai că nu este în contradicție cu spiritualitatea, dar poate fi o poartă către aceasta, mai ales științele de vârf cum sunt matematicile sau fizica cuantică. Eu am fost întotdeauna un om de știință. M-a interesat natura universului și a fenomenelor, m-a pasionat latura ascunsă a lucrurilor. La 16 ani, devoram Einstein descoperind lumea paradoxala a fizicii cuantice și știam de pe-atunci că eu voi fi un cercetător al universului. Mai târziu am crezut că matematicile vor fi acelea care îmi vor deschide porțile către înțelegerea supremă. Mă fascina felul în care o ecuație de pildă, una dintre cele mai simple și mai elegante din toate ecuațiile matematice, guvernează propagarea luminii, vibrațiile unei corzi de vioară, curba unei spirale și orbitele planetelor. Începeam să înțeleg că universul este vibrație în toate aspectele sale. Matematica părea să descrie un adevăr universal predestinat care transcendea materia, timpul și spațiul. Dacă m-ar fi întrebat cineva, aș fi zis că Dumnezeu părea să existe pe teritoriul abstract al matematicii. În cele din urmă am descoperit limitările modelului matematic al universului și am crezut că pot descoperi adevărul despre univers în fizica cuantică, unde natura spirituală a Universului începe să fie evidentă. Experimente care acum sunt celebre, dovedeau faptul că mintea omenească, dorința, intenția, așteptările unui om influențează particule cum ar fi un foton. Mi se părea uluitor, pentru una este să deduci matematic o realitate pe care nu o poți vedea, alta este să experimentezi acest lucru care răsturna tot ceea ce eram obișnuiți să cedem despre relația dintre materie și spirit. Un ”obiect neînsuflețit” precum fotonul, știa, simțea intenția mentală, nerostită a celui care făcea experimentul. Mai mult decât atât, se comporta conform așteptărilor sale. Eram om de știință și a trebuit să accept evidența: dincolo de orice fenomen fizic, ceea ce creează realitatea este conștiința, cel mai misterios fenomen din univers. A concepe universul ca pe o realitate a conștiinței este o abordare spirituală, pentru că pune inefabilul deasupra materiei grosiere și spiritul deasupra cărnii. Universul nu mai este făcut din materie care ajunge să gândească, ci din gândire care se poate materializa. Aceasta nu este o speculație, ci un adevăr profund la care știința materialistă a ajuns prin propriile ei puteri.  Deci, nu numai că știința nu este în contradicție cu spiritualitatea, dar orice om de știință onest, utilizând mijloacele științei, va descoperi substratul spiritual al universului. Nu vorbesc aici despre religia instituțională, care intră în contradicție flagrantă cu știința, ci despre spiritualitate. Aceasta, spre deosebire de orice religie, este o chestiune personală, de viziune mistică. La baza oricărei religii a stat viziunea mistică a cuiva. Asta confirmă științele moderne: vechile viziuni mistice asupra universului, nu dogma construită în timp împrejurul lor. Așadar, după ce am petrecut ani studiind matematică și fizică teoretică, acestea m-au condus către psihologie experimentală și în cele din urmă către unul dintre cei mai mari mistici ai secolului 20, Maharishi Mahesh Yogi. Cercul s-a închis. Acest maestru trăia direct mistere ale universului pe care fizica cuantică abia dacă începea să le intuiască. Acesta a fost drumul unui om de știință, care a rămas om de știință, către Dumnezeu. În mod curios însă, chiar și atunci când avem toate dovezile, ne este greu să schimbăm un întreg mod de a privi lumea. Asta se întâmplă acum. Ne este greu să depășim viziunea materialistă, mecanicistă asupra universului, deși a devenit evident că e depășită.

Cu alte cuvinte, ne este greu să-l primim înapoi pe Dumnezeu după ce l-am izgonit din lume.

L-am izgonit nu din lume și nu din univers, ci din noi înșine. Știința descoperă că substratul întregului univers este o energie inteligentă, conștientă, creatoare, purtătoare de informație, vie, și că tot ce există în univers este făcut din această energie. Misticii o numesc lumină. Noi o putem numi Conștiință sau Dumnezeu. Nu-l putem izgoni pe Dumnezeu din univers, pentru că el este natura internă, subtilă a universului. Nu putem izgoni lumina, pentru că singurul lucru care există este această lumină. Dar putem să uităm acest adevăr și să trăim o sub-realitate, perfect valabilă pentru noi înșine, din care adevărul a fost exclus. Această sub-realitate va arăta exact așa cum au creat-o mințile noastre, întunecată, teribilă, aspră, lipsită de lumină, dar plină de substitute artificiale le luminii. Este lumea în care trăim. Nu uitați de fotonul acela din expriment, care acționează precum se așteaptă experimentatorul. Umanitatea este un experimentator care a crezut într-o lume în care lumina a dispărut. Am crezut la scară largă că lumea materială este ”reală” iar Conștiința izvorăște din materie. Am creat deci o lume în contradicție cu un adevăr mai mare. Am făcut să dispară fotonul pentru un timp, dar acum am ajuns la capătul experimentului. Lumea pe care am creat-o nu este viabilă pentru că nu respectă liniile de forță cosmice ale universului. Este contra legilor universului. Conștiința nu numai că nu izvorăște din materie, dar pare să aibă putere absolută asupra materiei. Ba mai mult, pare că materia este cumva generată de Conștiință. Acesta este punctul fundamental în care știința modernă confirmă viziunile misticilor: Conștiința este fundamentul Universului observabil, iar spațiul, timpul și materia izvorăsc din Conștiință. Experimentul unei lumi exclusiv materiale s-a sfârșit și orice încercare de a menține o asemenea lume este sortită eșecului. Această lume este pe cale de a dispărea, ca orice creație a minții umane, în fața creației unei Minți de un ordin superior de mărime: mintea lui Dumnezeu. Acesta este și punctul în care știința așa cum o cunoaștem nu poate merge mai departe să cerceteze. Mai departe este cercetare a Conștiinței, și este domeniul psihologiei transpersonale și al spiritualității. Știința a avut un succes extraordinar în a explica structura și funcționarea lumii materiale. Dar atunci când vine vorba despre lumea interioară a minții, despre gânduri, sentimente, senzații, vise și intuiții, știința are foarte puține lucruri de spus. Iar când e vorba despre Conștiința propriu-zisă, știința pur și simplu tace. Nu există nimic în fizică, chimie, biologie sau în oricare altă știință, care să poată explica faptul că avem o lume interioară, subiectivă. Această subiectivitate are capacitatea uluitoare de a influența materia. Gândirea, imaginația, visele, dorințele, tot ceea ce ține de aspectul nostru lăuntric, are harul ”supranatural” de a influența tot ceea ce ne înconjoară. Când vom accepta complet acest adevăr ca fiind al nostru, acela va fi momentul în care îl vom fi ”acceptat” pe Dumnezeu înapoi în universul nostru, adică în noi înșine. Aceasta este schimbarea de conștiință a umanității în aceste vremuri istorice în care se petrec cele mai mari transformări din istorie.

Aceasta este ”revoluția conștiinței” despre care vorbiți în cărțile dvs. Există acolo însă un anumit sentiment de… urgență, ca și cum am fi într-o cursă contra-cronometru, ca și cum nu am mai avea timp. Are legătură cu ”sfărșitul timpurilor” despre care vorbea Ervin Laszlo, Stan Grof și… profețiile mayașe?

Da, aceasta este ”revoluția conștiinței”, o schimbare conștientă a modului în care ne vedem pe noi înșine și universul, ceea ce este echivalent cu crearea la propriu a unei noi lumi. Sentimentul de ”urgență” pe care îl percepeți este acela al datelor provenind din știință dar nu numai, care indică prăbușirea lumii în care trăim. Crezând că materia este totul și că universul este gol de sens și de Dumnezeu, am creat o lume după acest model. O lume clădită pe criteriile ”științifice” ale eficienței lipsite de sentimente și de comunicare, rupte de restul universului, în care oamenii sunt niște ”unități” independente făcute să supraviețuiască cu orice preț. Am creat o societate agresivă, fără scrupule, o economie pe măsură, o medicină care tratează corpul omenesc ca pe o bucată de carne, un învățământ care ne pregătește copiii să supraviețuiască în această lume dură, mutilând însă esența a ceea ce înseamnă un om: sufletul. Umanitatea a uitat că este o parte din univers și din această planetă și este pe cale să-și distrugă căminul și pe sine însăși. Aceasta este ”criza” în care ne aflăm astăzi, ecologică, economică, politică, socială, culturală și mai ales spirituală. Tot mai mulți oameni se trezesc din coșmar și își dau seama că valorile și scopurile în care au crezut au fost greșite, întorcându-se acum către valorile spirituale și mai curând către ceea ce ne unește, nu către ceea ce ne dezbină. Valorile interioare tind să înlocuiască pe cele ale vechii lumi. Dar sistemul pe care l-am creat pe această planetă are o inerție enormă. Știm că lumea așa cum am construit-o se prăbușește rapid. Cele mai optimiste estimări estimează 20-30 de ani până la colaps. Dar avem motive să credem că acest lucru este mult mai apropiat. În același timp, știm că se petrec schimbări cosmice care influențează conștiința umanității, și, din acest punct de vedere, schimbarea este inevitabilă. Întrebarea care se pune este aceea dacă umanitatea va reuși să schimbe ceva esențial înainte ca un colaps al sistemelor fizice și ecologice ale planetei să se producă. Nimic nu garantează acest lucru. Pentru planeta Pământ în sine, la scară cosmică, nu ar fi nici o problemă un colaps al unei civilizații omenești. Asemenea întâmplări s-au mai petrecut în istoria planetei, iar capacitatea acesteia de refacere este inimaginabilă pentru o minte omenească. La scară cosmică, dispariția unei civilizații este un eveniment minor. Pentru Conștiința care se manifestă sub aspectul Umanității, nu există timp, sau priorități, lucruri mai importante sau mai puțin importante. Am putea dispărea ca specie, pentru un timp. Dar Conștiința speciei noastre pare acum suficient de evoluată cât să decidă singură viitorul. Cât despre profețiile mayașe, nu sunt singurele care, după ce au făcut cronici care se întind pe milioane ani, se opresc în 2012. Nu sunt dintre aceia care cred în ”sfârșitul lumii”. Dar cred că misticii tuturor timpurilor și tuturor sistemelor mistice, inclusiv preoții maya, au văzut schimbările majore la nivelul Conștiinței cosmice, și au știut că umanitatea nu poate scăpa acestei schimbări. Orice viitor este posibil. Fotonul din acest experiment așteaptă viziunea experimentatorului uman, pentru a crea realitatea. Cu cât vom fi mai mulți aceia care vom experimenta o conștiință spirituală, cu atât șansele de rămânere a umanității în acest spațiul material al acestei planete, vor fi mai mari. Viitorul așteaptă să fie scris de noi înșine. Provocările pe care le avem de înfruntat la acest început de mileniu sunt formidabile. Nu știu dacă ceea ce omenirea a declanșat, poate fi oprit. Ceea ce știu însă cu siguranță, este perspectiva mea interioară, care nu depinde de ceea ce se petrece ”în afară”. Aceia care, în aceste timpuri se îndreaptă către o percepție spirituală a Universului, vor fi pregătiți pentru orice eventualitate, și o vor primi cu acceptare, ca pe un proces transformator profund care a început deja. Întrebarea ”cine suntem” se transformă treptat în ”ce suntem”, pe măsură ce înțelegem că suntem alcătuiți din aceeași ”substanță” diafană ca tot restul Universului perceput. Pentru mine, 2012 este un prag al transformării din interior, o transformare care va continua mult după acest vârf.

Horia Țurcanu


Descarcă acest articol ca PDF.

17 comentarii

  1. Ma bucur ca s-a infiintat un asemenea site…mi se pare o idee extraordinara…Sunt multe rasounsuri pe care le caut si psr ca le voi gasi aici.

    Felicitari pentru idee!

  2. Felicitari. Minunat. Va multumesc

  3. Avem nevoie de astfel de extensii ale inimii. V-am urmarit la televizor, in emisiunile lui Oreste si o sa va urmaresc si aici. Felicitari si la cat mai multe initiative de agest gen.

  4. super articolul,,,,,,,felicitari si la mai multe!

  5. Va urmaresc la emisiunile lui Oreste si este inaltator si promitator pentru mine ca cineva se preocupa sa-si impartaseasca experientele minunate cu noi. Rand pe rand, suntem tot mai absorbiti de nivelele constiintei si cred cu tarie ca – impreuna cu sprijinul vostru – vom fi si mai capabili sa nu ne lasam mutilat sufletul.
    Va multumim!

  6. Minunat, nu am cuvinte. Culmea este ca fara sa fiu om de stiinta simt exact aceleasi lucruri. Am citit ceva care de fapt imi era foarte cunoscut…din interior. Acesta este lucrul care ma bucura cel mai mult, in plus faptul ca cineva are curajul sa-l spuna tuturor. Poate in acest fel se vor gasi cat mai multi care sa inteleaga sau cel putin sa fie pusi pe ganduri… Stiu ca este greu, din experienta, am vazut ca de cate ori incerc sa spun acest adevar sunt privita alt fel decat ar trebui.. Cu mare drag voi citi pasaje mai importante din acest articol intr-o emisiune radio, pe care o realizez. In speranta ca si altii vor auzi, asculta si intelege. Va multumesc

  7. Sunt incantat sa citesc aceste randuri.Astept sa cunosc in sfarsit acesti oameni .Va doresc mult succes si va multumesc pentru ajutor!

  8. Nu ne trebuie scoli si atribute ca sa ne dam seama sau chiar sa acceptam ca urmeaza.. un nou stadiu de evolutie al umanitatii.
    Conteaza ca ne trezim si sa nu ramana doar la atat. Avem atatea la indemana noastra si de multe ori nu realizam de ce suntem in stare.
    Suntem ceea ce gandim!

  9. Toti vad ce se intampla in zilele noastre dar putini inteleg. Iti trebuie intelepciunea de a intelege ceea ce cunosti. Numai informatia nu este suficienta. Toata lumea are acces la informatie: ziare, reviste, internet, lucrari de specialitate, etc dar putini sunt aceea care interpreteaza corect directia catre ce se indreapta omenirea. Ma bucur ca in vremea din urma apar din ce in ce mai multi oameni care „inteleg”. Inca mai exista speranta! Felicitari pentru subiect.

  10. Felicitari pt.acest site,sunteti o echipa minunata! Am invatat de la voi si de la cei ca voi ca este cazul sa ne alegem calea,acum,nu mai tarziu sau maine…Va doresc succes in continuare! Fiti alaturi de noi,avem nevoie de oameni ca voi!

  11. Extraordinar…Cu totii sa luam seama la ceea ce altii au constientizat…sa invatam sa imitam macar, exemplele…va pup

  12. Cand puterea dragostei va invinge dragostea de putere,va fi pace si lumina in sufletele noastre!Va doresc o zi buna! Ma bucura ca oaneni de stiinta de asemenea prestigiu recunosc ca exista o lume nevazuta mult mai fascinanta,ca si cea pe care o stim cu totii.Felicitari!

  13. Undeva in jurul lui 2010…vremuri foarte grele oameni buni se arata si dupa marturia maicii Lucia ,cea careia la Fatima Maica Domnului i-a incredintat un secret pe care il va destanui totusi lui Padre Pio cu nu mult timp inainte sa moara.
    Anul 2012 este asadar prefigurat si din punct de vedere crestin!Sper sa fie altfel,rugati-va mult!

    Este INADMISIBIL ca presa si chiar biserica sa nu popularizeze ceea ce s-a intamplat la FATIMA,fiind cu siguranta cea mai tulburatoare minune din istoria umanitatii!Nici baremi foarte multi credinciosi nu cunosc despre Fatima!Evenimentul a avut mii de participanti ca martori oculari si a fost consemnat cu mare uimire si fireasca umilinta pentru cei teribil de indoielnici si cinici in presa timpului.

    Va rog,informati-va despre Fatima!Despre cel de-al treilea secret de la Fatima exista pe yt clipuri in engleza,nu stiu daca si in romana exista informatii.Despre ce s-a intamplat la Fatima veti gasi destule informatii si chiar exista si doua filme artistice.Personal multe ezitari,idoieli in ale credintei mi s-au spulbertat,si tare mult am cazut pe ganduri…pardon, m-am ridicat de fapt cu gandul mai presus ca niciodata.
    Multumesc.

  14. Astazi am facut cateva cautari despre cel de-al treilea secret de la Fatima.Am aflat blogul domnului Doru Bem(invitat si el la emisiunea lui Oreste),blog intitulat carareauniversului.Acolo sunt si multe alte articole demne de atentia celor dornici sa cunoasca si sa primeasca mai mult in fond sufleteste…nu mi-am propus a face aici publicitate cuiva ,pur si simplu consider ca despre Fatima cel putin, avem Datoria de a cunoaste si reflecta cu toata maturitatea si aplecaciunea noastra sufleteasca!
    Sper sa nu se supere autorii acestui blog,dar cer si eu vorba aceea…de unde se poate.
    VA ROG spuneti-le si altora,aduceti-le la cunostinta,raspanditi HARUL MAICII DOMNULUI in fond in gandul si cugetul celor apropiati (si nu numai) pe cat va sta in putinta.
    MULTUMESC!

  15. calendarul mayas nu se termina la anul 2012. Este intr-adevar mentionat sfarsitul unui ciclu din istoria umanitatii si se asteapta confirmarea vointei zeilor de a ne permite sa mergem mai departe dar nu se incheie in 2012. Gasiti studii ale istoricilor specializati in istoria mayasa cu numeroase detalii privind calendarele mayase si interpretarile lor. Credeti-ma ei isi cunosc mai bine istoria.

  16. tocmai citesc cartea, (care este super!)
    cu toate ca este scrisa acum 10 ani, cand pentru marea noastra majoritate criza nu era un subiect de actualitate, cei trei revin mereu pe ideea ca deja este foarte tarziu, ca este necesara o trezire urgenta, etc.
    d-le Turcanu, vad ca interviul dvs este recent, ma intreb cum vad cei trei modul in care au evoluat lucruirile in cei 10 ani? s-a produs o oarecare trezire?
    faptul ca aparent lucrurile merg tot mai rau este o oglindire a cum evolueaza omenirea sau (varinata mai optimista) o schimbare la nivel de constiinta se porduce dar nu este inca vizibila?

  17. laudabila aceasta actiune de a ne oferi asemenea conceptii despre viata si cunoastere,si as dori pe viitor daca se poate mai multe informatii despre metode de a folosi mai mult creerul mai mult de 10%(cresterea IQ):apreciez de asemenea si aparitia in emisiunea,,codul lui oreste”precum si o emisiune separata daca este posibil.cu stima si respect fanel100-dflorin49@yahoo.com

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net