Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 2 iulie 2010 Articole, Interviuri | 60 comentarii

Stanislav Grof la 80 de ani:”Spiritualitatea nu este o chestiune de credinta, ci de experienta”



”Revoluția Conștiinței – descoperiri transpersonale care schimbă lumea”.


Acesta a fost numele generic pe care l-a purtat ce-a de-a 17 ediție a International Transpersonal Conference care s-a desfășurat saptamana trecută la Moscova. Acest nume, ”Revoluția Conștiinței”, a fost unul inspirat. Pe de-o parte indică interesul imens acordat transformărilor fundamentale prin care trece în acest moment umanitatea, iar pe de-altă parte a fost un omagiu adus lui Stanislav Grof, unul dintre părinții psihologiei transpersonale, căci această sintagmă devenită de notorietate, îi aparține. ”Revoluția Conștiinței” este și titlul unei extraordinare cărți semnate de Stanislav Grof, Ervin Lsszlo și Peter Russell, pe care o puteți găsi și în limba română. Dealtfel Stanislav Grof a fost invitatul special al acestei Conferințe organizate de ITA (International Transpersonal Association), înființată acum mai bine de 30 de ani chiar de el.

Dacă acum 30 de ani mișcarea transpersonală era doar o orientare din psihologie care lua în considerare natura spirituală a psihicului omenesc și reconfigura complet hărțile conștiinței, în zilele noastre mișcarea transpersonală adună la un loc oameni de știință din domenii fundamentale, cum este fizica cuantică, bio-chimia și altele. Ceea ce numim Noua Paradigmă, sau noua viziune asupra realității pare să se configureze împrejurul cercetărilor asupra conștiinței. Acesta este motivul pentru care la o asemenea conferință participă oameni de spiritualitate din întreag lume, venind din diferite tradiții spirituale de pe toată planeta. Budiști și creștini, musulmani și șamani din Siberia, terapeuți din toate orientările, muzicieni, psihiatri, neurologi și profesori de semiotică, cercetători în domeniul terapiilor cu psihedelice, o întreagă lume se adună pentru a reconfigura împreună hărțile realității în care trăim. Toată această lume este conștientă de Marea Transformare prin care trece Umanitatea și caută să găsească Calea, așa cum a numit-o Rajesh Dalal, unul dintre paticipanți, fost discipol al lui Krishnamurti.

Lista ”greilor” care au participat la conferința de la Moscova este lungă (www.ITA2010.com), dar pentru a vă face o idee o să citez doar câteva dintre numele care ne-au atenția: Stanislav și Christina Grof care nu mai au nevoie de nici o prezentare, Amit Goswami, Les Lancaster, Karan Singh, Andrew Cohen, Stuart Sowatski, Pier Luigi Lattuada, David Lukoff, Barbara Schasseur, Brother David Steindl-Rast, Silvia Nakkash, Ingo Jahrsetz… Oricare dintre aceste nume le veți căuta pe net, vă veți face o idee despre anvergura acestei întîlniri, pentru că acești oameni sunt personalități în domeniile lor, fie că sunt doctori în psihologie, fie terapeuți, fie oameni de spirit. Dar au fost acolo și oameni pe care nu-i veți găsi cu Google search. Am văzut acolo șamani siberieni și călugări budhiști, maeștri din tradiția hindu și vindecători venind din teritorii spirituale despre care nu am auzit niciodată. Am participat la workshop-uri de vindecare cu sunet și am asistat la prezentarea unor descoperiri în premieră. Dar cel mai important lucru care s-a petrecut la Moscova a fost faptul că toți acești oameni, de toate culorile, de toate orientările și din toate tradițiile, s-au strâns împreună pentru a împărtăși despre drumurile lor in Conștiință.

Așa cum v-am promis, în zilele și săptămânile următoare vom împărtăși cu voi cele mai importante lucruri pe care le-am aflat la Moscova, sub forma unor articole, interviuri și relatări despre cele petrecute acolo. Toate vor avea ca subiect transformările conștiinței la care luăm parte cu toții și perspectivele unora dintre cei mai avansați oameni de pe planetă în acest domeniu. Vă invităm deci să ne urmăriți în perioada care urmează, pentru că aceste interviuri vor fi publicate în exclusivitate pe Călătoria Inimii.

Dr. Stanislav Grof: ”Spiritualitatea nu este o chestiune de credință, ci de experiență”

(partea 1)

Dincolo de titlurile sale academice și de cei 50 de ani de cercetări a stărilor de conștiință extinsă, dincolo de statutul său de fondator al psihologiei transpersonale, Stanislav Grof este unul dintre acei oameni care au schimbat lumea. Iar a schimba lumea necesită nu numai clarviziune, dar și curaj. Stanisav Grof a avut curajul să meargă împotriva curentului academic al timpului său și să afirme rezultatele cercetărilor sale asupra conștiinței, contribuind astfel decisiv la ceea ce mai tarziu avea să se numească ”schimbarea de paradigmă”. Curentul dominant în studiul asupra psihicului omenesc acum 50 de ani era acela conform căruia conștiința nu era decât un fenomen colateral asociat activității creierului. Universul era văzut ca fiind în esența sa material, iar ființa omenească era privită de știință în mod mecanicist. Psihicul omenesc nu era decât rezultatul activității cerebrale, un accident fericit al ”materiei superior organizate”. Stanislav Grof a avut curajul de a merge pe carări nebătute și a introdus în psihologie teritorii considerate de știință, până la el, simple speculații mistice. Astfel el a contribuit decisiv la apropierea dintre știință și spiritualitate, la configurarea unei noi viziuni asupra psihicului omenesc dar și asupra naturii universului. Cercetările sale împreună cu descoperirile din fizica cuantică au deschis calea unei schimbări profunde de concepție asupra realității în care trăim dar mai ales asupra rolului pe care îl joacă psihicul în această realitate.

Am avut bucuria și onoarea de a-l cunoaște pe Stanislav Grof. Elena a studiat cu el la GTT (Grof Transpersonal Training) și au rămas prieteni pe viață. Eu (Horia) l-am cunoscut acum doi ani și am petrecut câteva zile împreună cu el, pe care nu le voi uita niciodată. Studiul conștiinței este probabil unul dintre lucrurile care mă interesează cel mai mult în această viață, iar pentru mine, a-l asculta pe Stanislav Grof, a fost un privilegiu și o uriașă bucurie. O bună parte dintre înțelegerile profunde care mi-au schimbat viața i le datorez acestui om. Acest uriaș, la propriu și la figurat, este unul dintre oamenii care au înțeles de la bun început că adevărata cunoaștere, fie ea chiar și asupra psihicului omenesc, vine din experiență, din experimentare. Nu știm, cu adevărat, nimic înafara lucrurilor pe care le-am trăit. Stanislav Grof a fost acela care ne-a arătat, într-un fel sau altul, că ceea ce trăim în stările de conștiință extinsă este realitatea noastră interioară.

Metoda respirației holotropice pe care Stanislav Grof a pus-o la punct, și care este o cale de a intra rapid și eficient în stări de conștiință extinsă, a fost o poartă fabuloasă pentru transformarea noastră, pentru evoluția noastră spirituală. Ceea ce împărtășim astăzi cu prietenii noștri de pretutindeni, i se datorează, în bună măsură, și lui.

L-am întâlnit din nou la Moscova, săptămâna trecută, împreună cu soția lui, Christina, cu care a pus la punct respirația holotropică. Întâlnirea a fost o nouă revelație, de data aceasta oferită de Christina. Dar despre acest subiect va scrie, în curând Elena.

Până atunci vă invit să citiți acest interviu pe care vi-l oferim în cinstea lui Stanislav Grof. În ziua în care veți citi aceste rânduri, omul acesta pe care unii îl consideră cea mai importantă figură a psihologiei occidentale de după Jung, va împlini 80 de ani.

”Depresia este semnul îndepărtării de nivelurile spirituale ale ființei”

Domnule Stanislav Grof, la ultima noastră întâlnire am discutat despre criza prin care trece umanitatea. Concluzia discuției noastre era aceea că fațetele exterioare ale crizei – economice, politice, sociale etc – sunt aspecte ale unei crize interioare a umanității, de natură spirituală. Tot mai mulți oameni experimentează această criză la nivel individual. Pe de-altă parte, stările de conștiință extinsă par să aibă o dimensiune terapeutică importantă. În ce măsură stările de conștiință extinsă ar putea fi o soluție la această criză spirituală?

 

Cred că trebuie să plecăm în această discuție de la potențialul transformator al unei crize. Eu și Christina (Grof) am creat termenul de ”urgență spirituală” pentru a descrie aceste stări și pentru a sugera potențialul lor pozitiv. Ideograma chinezească pentru ”criză” este compusă din două imagini, una reprezentând pericolul și cealaltă șansa, oportunitatea. Spun asta pentru a sublinia faptul că adâncirea într-o criză – a unei persoane sau a unei întregi societăți – poartă în sine posibilitatea ridicării pe un nou nivel de conștiință spirituală. Dacă aceste stări sunt corect înțelese și susținute, ele pot conduce întradevăr la vindecare emoțională și psihosomatică și la evoluții extraordinare din punct de vedere psihologic și al conștiinței în ansamblu. Episoade de criză psiho-spirituală pot fi întâlnite în biografiile tuturor marilor mistici, ale sfinților creștini și ale marilor yoghini, ale șamanilor și ale vizionarilor. Întotdeauna ele sunt repere importante ale căii spirituale au un potențial uriaș de vindecare și transformare interioară. Din nefericire însă, psihiatria de orientare clasică nu vede diferența între crizele psiho-spirituale sau stările mistice și tulburările mintale. Modelul clasic al psihicului așa cum este el văzut de psihiatria academică, este limitat la biografia post-natală, astfel că simptomele unei crize spirituale, care nu sunt decât semnele unei profunde transformări, sunt tratate cu medicamente supresive puternice. Aceasta este o dramă la care asistăm neputincioși în zilele noastre, în care consumul de antidepresive a devenit uriaș. Depresia, starea de disconfort psihic este semnul transformării interioare care de multe ori are semnificații spirituale. În loc ca aceste crize să fie susținute, conținute de către terapeuți, semnele lor sunt suprimate în speranța că subiecții vor reintra în ”normalitate”. Este important ca oamenii să știe faptul că depresia este semnul îndepărtării de sine, semnul unei rupturi de nivelurile spirituale ale ființei noastre, și că tot ceea ce trebuie să facem este să ne întoarcem către interior. Și, da, stările de conștiință extinsă au întradevăr o forță vindecătoare extraordinară, tocmai prin faptul că ne apropie de acele conținuturi ale psihicului care ne sunt ascunse, de care nu suntem conștienți. Dar dacă nu suntem conștienți de ele, asta nu înseamnă că ele nu există. Există, adânc îngropate în inconștient, sunt structuri psihice și energetice pe care le purtăm cu noi. Aici intervine limitarea modelului clasic al psihicului omenesc. Freud a impus termenul de tabula rasa cand vorbea despre conștiința omenească la naștere. Imagina psihicul omenesc ca pe un spațiu gol, așteptând să fie scris cu experiențele post natale. În realitate, lucrul cu stări de conștiință extinsă a dovedit fără nici o umbră de îndoială că există conținuturi importante ale conștiinței anterioare nașterii.

”Stările de conștiință extinsă induc un proces vindecător pe toate planurile”

Aceasta este una dintre cele mai imporante lucruri pe care le-ați descoperit. Puteți detalia puțin pentru aceia care nu au citit cărțile dvs și nici nu au experimentat niciodată o stare de conștiință extinsă?

Cu condiția să nu pierdem direcția dată de prima întrebare, și să ne întoarcem mai târziu la dimensiunea terapeutică a stărilor de conștiință extinsă și la criza spirituală, care mi se pare importantă. În primul rând aș vrea spun că nu eu am descoperit acest lucru, că ci marile tradiții spirituale ale lumii și cunoașterea nativă, ancestrală, știa foarte bine că noi nu ne naștem în acest univers odată cu nașterea fizică. Eu doar am readus în câmpul cunoașterii științifice acest adevăr care era eludat de psihologie și psihiatrie din cauza unei viziuni înguste, mecaniciste. Pe scurt, experimentând cu stări de conștiință extinsă induse la început cu LSD, în cadrul unor programe de cercetare universitară, în anii 70, apoi induse cu ajutorul respirației holotropice, și lucrând cu mii de oameni, am descoperit că trăirile subiecților mei nu se opreau deloc așa cum te-ai fi așteptat, la viața post-natală. De foarte multe ori ei retrăiau cu detalii uimitoare propria lor naștere, aflau detalii incredibil de detaliate pe care ulterior le verificau prin intermediul familiei etc. Mai mult decât atât, ei aveau amintiri uluitoare din viața intrauterină, își aminteau detalii din viața părinților lor, retrăiau momente importante din această perioadă. Aceasta arăta faptul că fătul nu numai că avea conștiință de sine, dar sensibilitatea sa la mediul înconjurător era extraordinară. Un alt lucru foarte important pe care l-am descoperit a fost acela că viața intrauterină și nașterea influențează întreaga viață ulterioară a individului. Traumele din acea perioadă lasă urme importante, ca și etapele procesului nașterii. Ca să dau doar un exemplu, de pildă dacă în procesul nașterii există un blocaj în canalul nașterii, atunci este foarte posibil ca în viața adultă persoana respectivă să repete același model psihic, viața să i se pară o situație fără ieșire, teribilă, apăsătoare, deprimantă. Nu vreau să intru în detalii, dar retrăirea episodului nașterii poate debloca energia psihică blocată în cursul acelei traume. Nașterea poate fi cel mai traumatic moment al vieții unui om. Felul în care ne naștem lasă urme adânci în viața noastră. În stările de conștiință extinsă deci, putem retrăi aceste împrejurări și dizolva tensiunea psihică a traumei respective. Iar acest proces este unul foarte vindecător, pe toate nivelurile, nu numai psihic, dar și psiho-somatic.

Dimensiunile mistice ale experiențelor holotropice

Faptul că psihicul conține amintiri dinaintea nașterii schimbă deci harta conștiinței omenești așa cum era ea desenată de știință. Care este acea nouă cartografie a conștiinței despre care scieți în cărțile dvs? Puteți face o schiță a acesteia?

Experiențele pe care le numim perinatale, adică din preajma nașterii, sunt numai o mică parte dintre experiențele pe care le putem avea în cursul unei sesiuni de lucru cu stări de conștiință extinsă, fie ea indusă prin respirație holotropică sau prin ale mijloace. Fac această precizare pentru că tradițiile mistice ale lumii conțin o cunoaștere uriașă în acest sens, care până acum a fost complet ignorată de știință. O altă categorie de experiențe importante sunt cele transpersonale, în care subiecții pot trăi experiența de a fi identificați cu orice element al universului cunoscut, fie el un univers fizic sau arhetipal. Transpersonal înseamnă dincolo de persoană, dincolo de identificarea noastră obișnuită, dincolo de corp și de ego, dincolo de procesele mentale obișnuite. Sunt experiențe pe care tradițiile orientale, hinduse, budhiste, taoiste sau cele șamanice, le cunosc foarte bine. În aceste experiențe de indentitate cu orice element din natură, cu copaci, cu pietre, cu stele sau cu galaxii, cu animale sau cu plante, cu alte ființe omenești, au o uriașă capacitate vindecătoare și transformatoare, pentru că odată avută experiența, aceasta schimbă felul în care relaționăm cu ceilalți, felul în care privim universul înconjurător, pe care nu-l mai vedem ca pe un mediu inert, material și atât, ci ca pe un mediu viu, plin de conștiință, de cunoaștere, de experiență. Într-o asemenea experiență poți trăi direct durerea unei alte persoane, dar și durerea unei păduri atunci când este tăiată, și acest lucru e probabil că va schimba ceva în atitudinea față de ființele vii în general. Am numit acest tip de experiențe holotropice, adică experiențe de îndreptare către întreg, experiențe de întregire. Stările holotropice sunt stările prin care trec marii mistici, sfinții creștini, maeștrii yoghini, sidhașii, dervișii sufiți, sunt stările în care intră șamanii în dansurile tribale, stările vizionare ale tuturor tradițiilor mistice. Sunt stări în care descoperim natura arhetipală, numinoasă a universului, putem avea experiențe mistice foarte importante, întâlniri cu personaje arhetipale din diverse tradiții, cu îngeri și arhangheli, cu divinități ale unor culturi cu care poate nu am luat contact niciodată în această viață. Sunt porți către lumea ahetipurilor intuite de Jung, porți către nivelurile inconștientului colectiv, care pot fi descrise ca un fel de matrice psihice cu grad colectiv înalt, care trasează cadrul foarte larg, contextul experienței noastre psihice de fiecare zi. Deasemeni aceste stări holotropice pot avea un impact semnificativ major asupra subiectului pentru că retrasează harta spirituală personală. Este foarte interesant faptul că putem avea acces la arhetipuri, divinități, pesonaje despre care nu am auzit niciodată în această viață, pentru că acest lucru arată măsura în care suntem racordați la rețeaua de conștiință a întregii umanități, din toate timpurile. Granițele temporale se prăbușesc, granițele logice, granițele, a tot ceea credeam despre noi înșine, astfel că ne putem scutura de structurile psihice pe care le purtăm cu noi și care ne îngrădesc de fapt trăirea deplină a realității. Descoperim dimensiunea noastră universală. Nu mai sunte ființe limitate, venite în această existență fără un scop, ci descoperim dimensiunile noastre universale. Iar acest lucru este cu adevărat vindecător.

A trăi experiențele marilor mistici

Un subiect care interesează pe multe lume: viețile anterioare. În această hartă a psihicului omenesc intră și ceea ce par a fi experiențe ale unor alte vieți. Chiar dvs descrieți în unele dintre cărțile dvs experiențe personale de acest gen. Ce puteți să ne spuneți despre acest tip de experiențe?

Aceasta este o categorie foarte interesantă de experiențe care deasemeni pun sub semnul întrebării multe dintre lucrurile pe care credem că le cunoaștem din prspectivă științifică. După 50 de ani de experiență cu stările de conștiință extinsă pot să vă spun că am întâlnit cazuri extraordinare în care informațiile obținute în astfel de stări au putut fi verificate. Este vorba despre oameni care, după ce au avut o asemenea experiență și au aflat anumite informații despre un personaj cu care se indetificaseră în cursul experienței, au verificat, uneori în alte țări și pe alte continente, și au avut confirmarea veridicității acestor informații. Experiențele din vieți anterioare sunt a categorie importantă de experiențe transpersonale și sunt printre cele mai dramatice și cele mai spectaculoase. Sunt secvențe care se desfășoară în alte epoci istorice și în alte locuri, însoțite de senzații fizice și emoții foarte puternice și descriu în detaliu persoane, circumstanțe și cadre istorice relevante. Acestea sunt cu siguranță experiențele care au determinat credința în karma și reîncarnare specifice estului. Deasemeni potențialul lor vindecător este remarcabil ceea ce ar trebui să facă știința să le ia în considerare cu seriozitate. Atunci când conținutul unei experiențe karmice apare în conștiință el poate oferi explicații pentru unele aspecte de neînțeles care apare în viața cotidiană, cum ar fi dificultățile de relaționare cu anumite persoane, fobii stranii, simptome emoționale și psihosomatice ilogice, capătă semnificație ca vestigii karmice dinstr-o viață anterioară. Aceste probleme dispar în momentul în care un tipar karmic este trăit complet și conștient în cadrul unei experiențe holotropice. La fel ca și experiențele de conștiință unificată, cele ale unor vieție anterioare modifică dramatic cadrul de referință conceptual, atât cel personal dar și cel macro, ca viziune asupra naturii universului în care trăim și asupra naturii a ceea ce suntem. Felul în care noi ne definim pe noi înșine și universul în care trăim, paradigma cum s-ar spune, influnețează decisiv deciziile pe care luam în viață și felul în care relaționăm. Sunt experiențe cruciale, în care sentimentul fragmentării obișnuite a minții și corpului este depășit și simțim acea stare de unificare și întregire. Uniunea extatică cu natura, cu umanitatea întreagă, cu Dumnezeu și cu cosmosul este asociată cu bucuria, cu pacea interioară. În asemenea experiențe depășim cu mult granițele realității convenționale, spațiul tridimensional și liniaritatea timpului. Sunt experiențele despre care vorbesc marii mistici și despre care în mod obișnuit credem că nu le putem trăi chiar noi. Dar în experiențele holotropice aceste stări sunt frecvente iar rezultatele lor ulterioare constau cum spuneam, în modificarea dramatică a cadrului conceptual al vieții obișnuite.

”Stările de conștiință extinsă sunt un instrument de creștere spirituală”

Schițați vă rog acest nou cadru conceptual și faceți conexiunea cu crizele spirituale  și cu puterea vindecătoare a stărilor de conștiință extinsă.

Noul cadru conceptual sau Noua Paradigmă este susținută nu numai de psihologia transpersonală și experiențială, dar și de descoperirile din alte domenii, dintre care cel mai important mi se pare cel al fizicii cuantice care reconfigurează complet ceea ce credeam despre univers. Descoperim de fapt că nu există granițe, ca să-l citez pe Ken Wilber, că tot ceea ce există, inclusiv lumea materială nu este decât un aspect al conștiinței. Tot ceea ce există este Conștiință. Iar această conștiință cosmică, din care face parte și conștiința omenească, este într-o profundă transformare. Ceea ce eu și Christina am numit crize spirituale – și care sunt complet diferite de crizele psihotice – sunt de fapt crize de transformare. Pe fundalul transformării Conștiinței în ansamblu, la scară cosmică, se petrece o intensificare a crizei spirituale personale. Un număr din ce în ce mai mare de oameni de pretutindeni trec prin acest tip de transformare. De aceea afirmam la ultima noastră întâlnire că aspectele exterioare ale crizei care a cuprins umanitatea – economică, socială, ecologică etc- nu sunt decât aspecte ale unei crize interioare. Conștiința umanității se extinde, tinde să depășească acele granițe înguste pe care le-a impus cunoașterea epocii tehnologice, către domeniile arhetipale, spirituale, într-un cuvânt către o cuprindere mai largă a cunoașterii de sine. Așa se explică revirimentul extraordinar al spiritualității pe toată planeta, întoarcerea la o altă privire asupra naturii, asupra relațiilor inter-umane, explozia terapiilor inspirate din cunoașterea ancestrală, abordările holistice asupra ființei omenești care apar în medicină și în alte domenii. Ceea ce se petrece cu o persoană care trece printr-o criză de transformare, de evoluție spirituală, același lucru se petrece cu societatea în ansamblul său. Stările de conștiință extinsă, sau holotropice sunt un instrument extraordinar de creștere spirituală tocmai pentru că spulberă identificările noastre obișnuite și ne oferă a perspectivă mai largă asupra a ceea ce suntem. Sunt un instrument de auto-investigare, de auto-cunoaștere, de înlăturare a voalului iluziei, maya, cum ar spune un budhist și de recuperare a adevărului despre ființa noastră. În cadrul acestui proces de auto-cunoaștere descoperim în interiorul nostru surse ale suferinței de care nu am fost niciodată conștienți, modele comportamentale și de reacție, modele de gandire care ne țin încorsetați și avem ocazia de a le depăși, de a le demonta prin conștientizare. Cred că lucrul cu propria noastră conștiință va deveni, într-un viitor apropiat, unul dintre cele mai importante moduri de vindecare, pur și simplu pentru că este adevărata vindecare și nu se bazează doar pe înlăturarea simptomelor. Măsura în care noi suntem fericiți, în care avem capacitatea de a simți bucuria și de a ne găsi un sens, pare să fie legată foarte strâns de măsura în care conștientizăm ceea ce suntem. (sfâșitul parții 1. va urma)

Horia Țurcanu

PS. Cele mai importante cărți ale lui Stanislav Grof le puteți găsi pe www.elenafrancisc.ro Cei interesați să experimenteze  Respirația Holotropică și de alte metode de accesare a stărilor de conștiință extinsă pot găsi detalii despre workshop-urile noastre pe www.transpersonal.ro


Descarcă acest articol ca PDF.

60 comentarii

  1. Ma indoiesc ca marii magnati ai acestei lumi trec printr-o criza de transformare.
    Ma indoiesc ca lumea in general trece prin asa ceva,asta judecand cel putin dupa fascinatia cumparaturilor din supermarketuri ori extazul sau agonia a mii de suporteri de pe stadioane de fotbal arhipline.
    O lume pragmatica,materialista,o societate de larg consum,capitalista, in care teribile forme si strategii publicitare de manipulare sunt implementate si utilizate pentru ca cei ce conduc lumea sa-si asigure o clienteala continua.Banul stapaneste mintea si inima omului,dorinta de putere si control venite probabil dintr-o paranoia teribila ar spune un psihiatru,sau de la diavol un crestin,in ebraica mamona si bani fiind totuna.
    Da-i poporului paine si circ si vei stapani in voie cat doresti.Din pacate constiinta lumii nu a depasit niciodata cu adevarat acest prag al stomacului si obsesiei beneficiului material pe orice cai.
    Suntem fiinte activ-materialiste si activiste as adauga, nu contemplativ- idealiste,si iubitoare cu adevarat,asta este drumul ce l-am ales de la Adam si Eva incoace odata cu acel pacat originar.Daca nu ar fi avut loc acea ruptura,astazi ne-am fi teleportat oriunde ne imaginam ,nu aveam nevoie de tehnologie avansta si masini felurite prin care am poluat teribil aceasta planeta.Comunicam prin telepatie si utilizam surse de hrana energetica din cosmos daca am fi mers pe drumul initial trasat de Creatorul nostru.Tributari societatii in care traim si care ne administreaza constient sau inconstient droguri in mentalul si subconstientul nostru,am pierdut astfel capacitatea superioara intuitiv- imaginativa care deschide calea catre adevaratul ego,cel cosmic,universal, in spiritul inefabilei iubiri.

    PS:Si primii crestini, apostolii,sfintii au experimentat prin faptele lor,au cazut si s-au ridicat,au facut sacrificii,si intr-un final unii si-au dat chiar si viata in numele credintei izbavitoare prin Iisus. Fireste spiritualitatea se castiga cumva,se maturizeaza,consolideaza prin conjucturile vietii si atitudinea noastra ,nu se instaleaza asa deodata apasand pe o tasta numita credinta in mintea noastra.Conditia crestinului este in fond exprimata chiar in Biblie prin paradigma;”Cred Doamne si ajuta necredintei mele”,de aici si locul,sensul pe care cautarea,experientele de viata il au…acum scriind descoper o diferenta,una este sa iti propui tu un experiment spiritual ,si cu totul altceva sa te traiasca viata pe tine cu experientele ei in care exista fara tagada o intentie si o vointa superioara.Ma duc cu gandul la remarca lui SN Lazarev-„Una este sa fii atasat de spiritualitate si cu totul altceva sa il iubesti pe Dumnezeu.”

    • draga darius, mai intai multumim pentru comentariile tale si pentru pareri.
      e pentru prima data cand simt nevoia sa raspund. in general comentariile tale sunt f lungi si contin multe idei. mi-ar fi luat mult timp.

      incepi in textul tau cu indoiala. indoiala apartine mintii si ascunde intotdeauna o judecata. opinia ta despre magnatii lumii, consumism, paine si circ etc ar fi intr-adevar ok daca ar fi o opinie. dar este o judecata. diferenta intre opinie si judecata este aceea ca opinia, spre deosebire de judecata, chiar daca este negativa fata de subiect, este plina de compasiune, este non-adversativa. poti sa nu fii de acord cu ceva sau cineva, si totusi sa nu-l judeci, dupa cum desigur stii din cartile mai mult sau mai putin sfinte ale crestinismului. sf augustin face foarte clar deosebirea intre cele doua. spun asta numai pentru ca vad ca iti place argumentatia cu glazura crestina.

      vedem in ceilalti exclusiv ceea ce se afla in interiorul nostru. atunci cand avem o barna in ochi, e mai usor de vazut paiul din ochiul celuilalt. ca si cum asta ne-ar scuza in vreun fel. mecanismul acesta se numeste proiectie si este caracteristic pozitionarii dualiste a mintii si produsului sau, ego-ul. sigur ca o critica a sistemului in care traim e perfect justificata. cu conditia sa nu para ca noi nu suntem partedin sistem. suntem. si responsabilitatea pentru ceea ce se petrece in lume ne apartine si noua, in aceeasi masura. lumea exterioara nu este decat o reflexie a interiorului nostru. vedem in afara noastra ceea ce suntem pe dinlauntru.

      imi pare rau ca nu pot fi de acord cu dispretul tau pentru popor si cu faptul ca poate fi usor stapanit. exista foarte multi oameni care gandesc liber, care nu pot fi stapaniti usor din simplul motiv ca nu-i intereseaza circul, iar painea si-o produc singuri. am scris despre asemenea oameni prin reportajele mele din formula as. deasemeni exista oameni foarte simpli pe-aici, prin romania asta, care n-au fost niciodata in ”obsesia stomacului” si nici ”a benificiului material pe orice cai”. imi pare rau pentru tine ca vezi in acest fel lucrurile. poate ca ai motivele tale sa proiectezi o asemenea viziune, la modul general, asupra ”oamenilor”. nu-ti plac oamenii, draga darius. judecatile tale sunt aspre si din felul in care formulezi, pare ca tu personal te pozitionezi inafara acestei lumi demne de dispret, pe o pozitie superioara, care-ti permite judecata.

      este singura mea observatie. mi-ar placea ca pe acest site sa vorbesti despre tine, nu sa-ti dai cu parerea despre ceilalti. de pilda ar fi fost frumos sa spui ”eu sunt o fiinta activ-materialista si activista, nu contemplativ-idealista si iubitoare”. sau, si mai bine, ”daca nu ar fi avut loc acea ruptura EU m-as fi teleportat” etc etc etc
      textul tau e plin de asemenea aprecieri

      ti-as ramane indatorat daca ai incerca sa faci ceva in legatura cu toate acestea, atunci cand scrii pe Calatoria Inimii.

      multumesc,
      horia turcanu

  2. Domnule Horia Turcanu,a te indoi este omeneste,”ma indoiesc,deci exist!”(Descartes),nu e vorba de opinii, ci doar de simple constatari luand aminte la societatea in care traiesc, experiente de viata personale,lectura mai multor carti si dispute de acest gen cu alte persoane pasionate.Toate laolata imi dau fireste dreptul sa emit judecati si opinii.Judecata la care va referiti este atunci cand alungi iubirea,compasiunea pentru cineva,ceea ce nu inseamna ca nu pot sa-i spun cuiva ca a gresit intr-o chestiune judecand faptele!Desigur problema este cum procedezi,iar aici ma indoiesc iarasi ca exista cineva in lumea asta impecabil de bun pedagog.
    .Eu sunt artist prin vocatie si artistul are fireste o sensibilitate aparte si caile lui aferente ca atare spre cunoastere.Iubesc oamenii(ma foarte mir cum comentariile mele v-au putut creea un asemenea sentiment,cine judeca aici?)ceea ce nu inseamna ca trebuie sa am si incredere in ei,sa le inalt ode,sa fiu optimist exagerat…incerc sa fiu cat mai lucid si empatic totodata cu suferinta lumii inconjuratoare.Am inteles in viata iarasi ca poti sa te atasezi prea mult de oameni si astfel sa-L iubesti mai putin pe Dumnezeu.Iisus precizeaza clar prioritatile in acest sens si cat de drept este, constat.
    Am spus „suntem”(m-am autoinclus deci,desi asta nu inseamna ca si sunt ,chiar ma vad responsabil pentru starea generala)Am spus nu Oamenii,omenirea este…ca si cand eu ma situez undeva mai presus.Am spus „o lume materialista….” era un of ,am spus”ne-am fi…”iarasi persoana intai plural,in acest caz ca sa nu mai spun ca doar am facut remarca unui if conditional in contextul evolutiei omenirii asa cum vad eu lucrurile si nimic mai mult.

    Daca as fi fost o persoana strict materialista,activista, nu as fi scris pe acest blog ceea ce am scris si cu cat suflet am scris.(imi vine sa si rad de asa ceva ,sau sa plang pentru cum stau lucrurile in tara asta, pentru ca am pierdut doua joburi tocmai ca am refuzat sa activez in numele unei conduceri cu mentalitati comuniste,pe cand puteam foarte bine sa ma adaptez situatiei din spirit pragmatic-materialist)
    Nu dispretuiesc poporul,nu fac parte din sistem si apoi termenul oricum e vag si discutabil.
    Chiar proiectati asupra mea o stare personala negativa,eu nu am pus etichete de ordin afectiv nimanui,am prezentat idei si am amintit de vorbele unor mari personalitati,este chiar interpretarea dv resentimentara.

    Despre „Argumentatia cu glazura crestina” asa cum va-ti exprimat,puteti sa ma ofensati cat vreti,nu e vorba de mine in fond in ce am scris,era vorba de Iisus,despre cauza Lui in care eu cred!
    Ma doare faptul cata glazura au parte unii in viata lor in contrast cu mocirla si zgura de care au parte cei multi.Iata cum popoarele sunt doua si se vor cerne dupa crezul fiecaruia.
    Contrastele creeaza conflicte fireste!
    Pentru a se armoniza…asta e o mare arta nu gluma!

    PS:Daca mesajele mele deranjeaza,atunci chiar nu ma supar,stergeti-le!!!

    • dragă darius,

      intre viziunea carteziana asupra lumii, care are la baza dubiul, si viziunea christică asupra aceleiasi lumi, e o distantă uriașă. chinul lui descartes nu are nici o legatură cu acela al lui isus. dacă descartes l-ar fi intalnit pe isus, probabil că nu ar fi fost dintre aceia care ar fi aruncat cu pietre in el, ci doar l-ar fi privit cu superioritate intelectuală: ”bietul de el”. el nu și-ar fi putut imagina ce vrea să spună isus prin ”să nu judeci”. descartes făcea parte dintr-o elită intelectuală. isus dintr-o elită a inimii.

      iubirea pentru dumnezeu nu exclude in nici un fel iubirea pentru oameni, ci dimpotrivă. singurul fel in care il poti iubi pe dumnezeu este a-i iubi creația in care el este prezent, începând cu tine însuți și terminand cu ceilalți, inclusiv dușmanii tăi, cum ar zice marele maestru al inimii. in principiu poate că e vorba despre a onora pe oricine, oriunde ar fi pe drumul lui. mă bucur că suntem de acord în ceea ce privește diferența dintre o opinie și o judecată.

      in chestiunea cu glazura crestina nu era nimic ofensator la adresa ta, caci se referea la ceea ce spusesem mai sus despre sf augustin.

      una peste alta, nu ma deranjeaza deloc mesajele tale si dupa cum vezi nu am sters nici unul dintre ele. era doar o observatie in legatura cu primejdia pe care o reprezinta generalizarea, ca să nu mai vorbim despre tentația judecății.

      multumesc,
      h

  3. Referitor la discutia pe care ati avut-o, imi permit sa spun ca unii oameni vad mai mult decat altii. In momentul in care vedem o societate ( si nu numai cea romaneasca, cu toate ca aceasta ne este cel mai la indemana sa dam in ea cu parul), macinata de consumism, de interese grandioase sau meschine, in pragul colapsului si fara nici o posibilitate de revenire, vedem doar ceea ce suntem pregatiti sa vedem. Nici nu trebuie sa ne uitam cu atentie pentru ca rezonam instantaneu cu ea. Insa mai exista si fericitii, ca tine, Horia, care vad si ceilalti oameni, cei care sunt ignorati pentru ca sunt putini, pentru ca nu se vaieta, nu revendica, pentru ca privesc senini si se bazeaza numai pe ei, pentru ca statistic vorbind, ei sunt aproape inexistenti. Nu vreau sa ma intind prea mult la povesti, dar voi spune totusi ca am fost nu demult intr-un loc uitat de Dumnezeu, ar spune unii, protejat de Dumnezeu, as spune eu, pe Valea Vaserului, undeva in creierii muntilor din Maramures, am gasit acolo oameni aproape rupti de civilizatie si fara sa dea semne ca ar muri de dorul ei. Nu militez aici pentru intoarcerea in trecut, vreau doar sa spun ca exista oameni fericiti, impacati, senini insa ii excludem din societate si nu-i vedem pentru ca nu sunt ca si noi si nu se incadreaza in tipare.
    In concluzie vin si eu cu un citat : “lumea e cum suntem noi, ce cumplita asemanare…”

    • asa este, inda of wind, lumea e cum suntem noi. si cum suntem noi? ei bine, noi suntem in toate felurile. carne si spirit, lumina si intuneric, densitate si subtirime in acelasi timp. la fel ca intregul univers. toate sunt imprejurul nostru asa cum sunt si in noi.

      ceea ce alegem sa privim ”inafara” noastra, felul in care alegem sa privim, reflecta nivelurile unde se pozitioneaza constiinta noastra. atunci cand privim cu ochi critic realitatea, atunci cand judecam realitatea, de fapt proiectam judecata pe care o avem despe noi, catre ceilalti. hotul striga hotii. suntem sensibili la uratenia celuilalt doar cand ne consideram noi insine, in secret, urati.

      sigur ca vad consumismul si meschinaria si toate celelalte, dar stiu ca fac parte din drum, din drumul nostru comun, al acestei umanitati superbe si mizerabile in acelasi timp, stupida uneori si sclipitoare in altele. ce este afara, este si inauntru, ce este sus, este si jos, nu-i asa? totul face parte din acelasi joc al caderii in mocirlă uneori, pentru a ne inalta la stele. intre cel din mocirla acum si cel din stele, nu este decat o deosebire de o secunda.

      cunosc bine tara, si valea vaserului. unii dintre taranii de-acolo stiu vorbi cu dumnezeu intr-un fel care salveaza multi intelectuali consumisti de la bucuresti. ce bine ca toti suntem … UNU, nu-i asa? :))

  4. Parerea mea este ca intreaga Omenire trece, de o perioada de timp, printr-un proces de transformare spirituala unic in felul sau… Desi de mica m-am intrebat cine sunt, de unde vin, ce caut aici, unde ma voi duce, de ce l-am simtit intotdeauna pe Dumnezeu prezent in mine si in tot ceea ce ne inconjoara, ca un sentiment de iubire absoluta si adevarata sub toate formele si aspectele ei (pe care de multe ori nici nu il puteam explica) si desi, am avut bucuria si norocul sa experimentez anumite trairi si stari de constiinta extraordinare sau sa am acces la diferite carti de filosofie, spiritualitate sau de psihologia, abia de curand am constientizat/simtit/inteles cu adevarat ce se intampla cu mine, cu noi, cu planeta noastra, cu sistemul nostru solar, cu universul noastru…
    Tot ce s-a scris mai sus sunt adevaruri personale (asa cum le intelege si simte fiecare in felul sau), pe care ar fi bine sa le respectam si sa le luam ca atare… Procesul transformarii/constientizarii de sine prin care trecem/vom trece cu totii nu este si nu va fi deloc usor, insa odata inteles/trait ne va schimba/transforma pe fiecare indiferent cat de mult ne-am opune sau nu. Tot ceea gandim, spunem sau simtim se va reflecta/intoarce, la un moment dat, in propriile noastre vieti prin experimentarea unor diverse situatii, trairi, fapte, pt ca noi PUTEM/AVEM CAPACITATEA sa le influentam si asta s-a tot intamplat de vreo cateva mii de ani incoace! STIU ca este (foarte)greu de crezut acest lucru, mai ales ca am fost crescuti/indoctrinati inca de la nastere cu tot ceea ce cunoastem la ora actuala, insa ceva din noi (deep down) mai mereu a „simtit/stiut instinctiv” ca parca, totusi, ar mai fi ceva ce nu se poate rationa, explica, exprima… Toti suntem unul si unul suntem toti, doar ca (inca) nu ne dam seama… Ca sa ma fac mai bine inteleasa va propun un mic experiment, insa trebuie sa fiti foarte sinceri cu voi, in ceea ce priveste raspunsurile instinctive ce va vor veni. Daca trisati, nu faceti altceva sa va trisati pe voi. Va place cafeaua? Imaginati-va ca aveti in fata o ceasca de cafea din care vom scoate, pe rand, vreo 2-3 picaturi. Aceste picaturi suntem noi, adica eu, tu, el/ea in afara cestii, pe care apoi le vom punem inapoi. Ce esti? Cum te vezi/percepi? Picatura de cafea sau cafeaua? Pana acum am fost obisnuiti sa fim/sa ne vedem precum picaturile de cafea, de sine statatoare, in raport cu tot ceea ce era in jurul nostru fie ei oameni, animale, plante, etc., chiar daca, noi eram in fapt cafeaua in esenta ei. Asa am inteles eu ca este TOTUL, facut din energie pura (capabila sa creeze), interconectata, cu o constiinta proprie dar si una colectiva, universala. Imaginati-va ca acesta energie infinita este ca o bila de plastilina, din care rupi bucatele mici si incepi sa o modelezi in diverse forme carora le dai si un nume: un scaun, o masa, un pom, un animal, un om etc. Luate separat, vor repezenta diverse lucruri/obiecte/forme, insa, daca le vei pune la loc vei obtine bila de plastilina… Noi suntem la fel, suntem conectati intre noi, suntem conectati cu natura, cu tot ceea ce ne inconjoara, cu alte forme de energie existente in Univers, pe care le putem sau nu „vedea”. Daca putem intelege/simti asta, atunci ne va fi mai usor sa trecem peste ce va urma… pt ca Pamantul a obosit si simte nevoia sa se regenereze, iar odata cu el se va transforma/adapta/regenera tot ceea ce este pe el sau in interiorul lui, fie ca vrea sau nu. Si noua, nu ne ramane decat sa acceptam aceste schimbari, sa constientizam raul pe care il-am facut, pe care ni l-am facut, precum si bula de sapun in care traim si sa incepem sa ne ajutam unii pe ceilalti (dar si pe el) prin manifestari/ganduri/vorbe de iubire sincera/adevarata si compasiune infinita, prin dorinta de transformare a fiecaruia dintre noi indiferent de greutatile pe care le vom intampina, prin bucuria si recunostinta enorma pt ce ne va fi dat sa simtim/traim/intelegem, prin a deveni una cu Dumnezeu care ne iubeste neconditionat (cu MULT MAI MULT decat putem sa intelegem in acest moment), prin dorinta de a scapa de toate atasamentele, fricile, temerile cu care ne-am incarcat de mii de ani, prin a reveni de unde am plecat…. iar pentru asta, schimbarea trebuie sa inceapa cu fiecare dintre noi (indiferent de gandirea si de compotamentul celor din jurul nostru) pt ca noi trebuie sa devenim/ sa fim schimbarea pe care ne-o dorim in lume, asa cum bine spunea marele Mahatma Ghandi, un mare exemplu de urmat! Stiu in ce lume traim, cum s-a modificat societatea, cum s-au schimbat oamenii, cum ai disparut traditiile, cum s-au transformat valorile cu care am fost crescuti, ce impact a avut si are inca marea era industriala si de consum asupra mediului inconjurator, cum am devenit niste simpli robotei, cum ne-am lasat folositi pe post de pioni pe tabla de sah a vietii si a mortii, desi stiu ca odata pornit pe acest drum (al constientizarii de sine) nu mai exista cale de intoarcere, simt/cred ca daca am vrea sa facem ceva, AM PUTEM SA FACEM ORICE si ca impreuna ne-am putea face mai usoara aceasta trecere…

    Lumina in suflet si in zambet!

  5. Mi-am dorit sa-l intalnesc pe omul acela, mi-am dorit foate tare, nu voiam sa-l intreb cum a fost cand l-a intalnit pe Dumnezeu, cum a plecat si cum s-a intors, stiu ca revenind mereu la aceeasi amintire ea se uzeaza oarecum, asa, ca si fotografiile vechi iar la un moment dat nu mai mergi acolo ca sa n-o faci sa se stearga de tot. O fi avand el motivele lui pentru care nu mai vorbeste. Ciudat este ca nu voiam sa-l intreb nimic, nici sa-l rog sa se faca punte intre mine si cealalta lume, voiam pur si simplu sa il vad, pentru ca stiam ca in ochii lui voi vedea tot ce as fi vrut sa vad si inca nu stiam cum arata.
    N-am mai ajuns pana acolo, m-am oprit undeva la marginea drumului sa iau apa, era aici o femeie batrana langa un cos imens cu fan, se odihnea; am dat binete, am intrebat daca pot sa iau apa, cand am dat sa plec ea s-a ridicat sa ia cosul in spate. Cum o sa-l poti duce, atat de mare si de greu? am intrebat eu. Apoi m-a ajuta Dumnezo. Si daca nu te mai ajuta? intreb eu natanga incercand sa-i ridic cosul. Apoi io nu fac targ cu Dumnezo ! Prima senzatie a fost ca glumeste, apoi i-am vazut ochii albastri ca un cer de septembrie, cu o privire atat de senina si impacata incat am fost sigura ca daca-i vede Dumnezeu, cu siguranta ar fi ales sa salasuiasca in ei si n-ar mai fi fost nevoie de nici un targ. Am zambit pentru ca mi-am dat seama ca nici nu mai trebuia sa ajung la omul despre care se stie ca vorbea cu Dumnezeu, pentru ca si batrana asta vorbea, pentru ca toti vorbim intr-un fel sau altul, singura diferenta este ca unii nu au incredere in propriile cuvinte si le repeta pe ale altora crezand ca doar acelea vor fi intelese, fara sa constientizeze ca daca toti suntem UNU inseamna ca vorbim aceeasi limba 

  6. inda,a aminti cuvintele celor ce au scris istorie prin faptele si sacrificiile lor pentru o lume mai luminoasa este chiar o forma de pretuire si respect pentru acel UNU de care vorbesti.Dumnezeu lucreeaza prin unii oameni iar cuvintele lor pot ajuta intelegerii noastre mai adecvate crizei de constiinte in care ne aflam.Este insa ideatic acest UNU,insa nu si real…ulciorul s-a spart de mult iar cioburile nu noi le strangem.Noi suntem chiar cioburile care in cel mai bun caz visam la imaginea reintregita cu proportiile ei minunat-mestesugite de creator.Problema reintregirii este o problema de restaurare pentru creator,si tot o problema de restaurare pentru partile constiente si dornice sa ajunga la expresia intregului armonic de altadata.INSA multe cioburi s-au infipt atat de bine locului si se simt atat de bine in postura lor de ciob,incat nici vorba sa-si doreasca intregirea.Asta si pentru faptul ca au pierdut capacitatea viziunii de ansamblu,trasatura pe care eu o numesc egocentrism.Acum si aici!(pragmatismul)Eu si lumea!(mandria) sunt imperativele mintii omenesti in general.(impresie generala probata prin sinceritate,exceptiile chiar si ele nu dureaza prea mult)Doar cand ploile repetate erodeaza materia pe care o slavesc in fond(bolile)atunci incep sa reflecteze prin ochiul de apa ce-l cuprind despre conditia lor efemera,limitata si pot resimti cate ceva din armatura cosmica a fiintei lor.Suferinta cu conditia reflectiei devine o cale necesara pentru a redescoperi paradisul pierdut din noi.
    INSA putinta noastra este una fragmentara de moment,sistematic cadem (fapt evident , nu e vorba de a generaliza)caci cafeaua de care vorbesti tu ralu nu este una naturala ,otrava a patruns de mult in lumea asta si fireste efectele nocive isi spun cuvantul prin n arome sa zicem,incat nici distinctii nu mai putem face intre ele.Cati nu prefera laptele prelucrat din supermarket in locul celui natural de la Joiana lui Vasile?!Si acesta cat sa fie la randul lui de natural dupa cate chimicale se folosesc in agricultura si ce poluare teribila exista datorata marilor companii industriale in goana lor dupa profituri.La modul a ceea ce s-a dorit sa fie ori ne dorim noi sa fie,exemplul tau este perfect valabil.
    Ca exista oameni deosebiti,ca avem datoria de a lupta neincetat si spera la un viitor mai luminos,fiecare dupa si putinta sa fara a judeca cu aroganta si dand sentinte irevocabile ,sunt perfect de acord,insa pe de alta parte vad tendinta unei globalizari periculoase in care binele si raul se amesteca si se amuza parca in numele „prieteniei”,in loc sa fie separate.Daca raul separa cu sensul de dezbina asa cum spunea cineva,ei bine cel mai mare efect il are fireste atunci cand se amesteca cu binele.Daca poate fi vorba de un principiu unificator ,el nu este in opinia mea de la noi proprie putere,aceasta este doar o iluzie,o ispita-capcana cu multiple cauze,el vine prin incredintarea noastra unui mijlocitor daruit cu har…relatia noastra cu El se numeste credinta iar aceasta vine abia atunci cand inima omului simte impetuos ca vrea sa se roage la cineva si sa preaslaveasca pe acel cineva!E cel mai minunat si natural fapt(nu experiment) ce ti se poate intampla.Ceva ce vine din sinele tau cel mai tainic si pur,ceva care nu se repeta constant,dar ma bucur ca exista undeva acolo in suflet si de care incerc sa ma apropii cat de mult pot eu.Ceva pentru care doar empatizand cu suferinta lumii poti afla,si luptand cu tine insuti necontenit.Eu asa, dupa multi ani de cautari, m-am simtit in fata unui fapt implinit!

  7. As vrea f.scurt sa-i spun lui Darius:faptul ca te atasezi de oameni,nu inseamna ca-l iubesti mai putin pe D-zeu [parerea mea],iar „glazura”din viata unora,nu inseamna,decat confort material,iar „mocirla si zgura”altora,de multe ori poate insemna mult mai mult.”Ma indoiesc,deci exist”[Descartes],este discutabil,din punctul meu de vedere,un simplu exemplu doar:daca crezi in D-zeu si nu exista,n-ai nimic de pierdut,dar daca D-zeu exista si nu crezi,ai pierdut totul…sau iti mai scriu ceva,un dialog din contele de Monte Cristo-„…dar eu nu cred in D-zeu! -Nu-i nimic,El crede in Tine!”.Crede-ma Darius,ca oamenii plin de bani si averi,nu sunt oameni fericiti,prin simplul fapt ca nu-i mai bucura nimic,fiindca au impresia ca totul are un pret si totul este de vanzare,dar te intreb:fericirea,sufletul,inima,au un pret?Crede-ma,ca oamenii mai modesti sunt mai fericiti,se bucura de lucruri marunte,nu au frica in spate ca sunt iubiti doar pt.averi.Imi permit sa-ti spun asta,fiindca am trait in ambele lumi si am constatat ca am fost o nefericita,cu toate ca puteam permite aproape orice…dar lipsea un lucru esential:lumina! Am trait intr-o lume falsa,acum nu mai am aproape nimic material,am lasat totul in urma,la cei care nu pot trai fara bani si palate,dar am ramas cu fetita mea si cu constiinta,pacea interioara si cu sufletul impacat.Nu zic ca imi este f.usor,dar crede-ma,ca nu m-as intoarce. Referitor la Inda: ai dreptate,Valea Vaserului,este un loc mirific,cu oameni simpli,dar intelepti prin simplitatea lor si chiar fericiti,incarcati de energia locului.E bine sa redescoperim natura,iar in tara asta sunt locuri superbe…Sunt si eu indignata de ipocrizia,falsitatea,prostia sistemului si faptul ca totul se naruie in aceasta tara,dar mai cred ca totul se intampla cu un anumit scop.Poate cu ocazia asta se vor trezi mai multi la realitate…realitate dura,dar poate necesara.Va doresc numai bine!

    • si fiindca tot m-am apucat de scris, uite, draga edith, ca am de comentat/completat ceva fata de raspunsul tau. multumesc mai intai ca scrii pe acest site.

      sentimentul ca ne lipseste ceva in adancul nostru, ca ceva e incomplet, ca nu suntem ok, ca mai e ceva de facut sau de obtinut, o masina, o pozitie, un loc, o promovare, o relatie, o casa, orice, si abia atunci vom fi fericiti – cred ca toti am trecut prin aceasta iluzie, in viata asta sau in altele. alergatorii dupa ”ceva” nu fac decat sa se iluzioneze. obtin ce-au vrut si descopera ca nu e destul.

      pentru ca ceea ce lipseste nu poate fi umplut cu nimic. este golul de Sine. este golul de Dumnezeu. amandoua sunt acelasi lucru. suntem desprinsi de aspectul nostru spiritual/ suntem desprinsi de dumnezeu. cei care incearca sa umple acest gol cu orice altceva decat cu Sine, sau cu Dumnezeu, sunt intr-o enorma eroare cognitiva. deasemeni, cea mai primejdioasa iluzie in legatura cu spiritualitatea este aceea ca ”știm” din carți. golul nu se umple, iar disperarea, frica de neantizare pluteste imprejurul nostru, ca mirosul lupilor imprejurul luminisului in noptile cu luna. avem impresia ca daca lasam din mana torta lecturilor noastre teologice, atunci cu siguranta fiarele diavolesti ale intunericului ne vor sfarteca. eroare. torta nu foloseste la nimic. doar stingand torta putem vedea stelele. doar inchizand ochii si infruntand intunericul propriilor spaime, vom gasi divinitatea care locuieste in noi insine.

      oamenii plini de bani, consumistii, imbecilii care arunca pe jos cutiile de bere din mercedesuri, n-au nici o vina. sunt, cum ar spune budha, cot la cot cu marele maestru al inimii isus, intr- eroare, intr-o iluzie din care, intr-o buna zi ii va trezi nu altceva, ci propria lor nefericire. pana atunci, nu putem decat sa-i onoram, acolo unde ei sunt. pe drumul lor, stiind ca intr-o buna zi ei vor ajunge acasa, in inima lor, unde ii asteapta divinul. si, desigur, daca putem, sa adunam cutiile de bere in urma, ca nu o facem pentru ei, ci pentru noi insine

      din perspectiva asta spuneam zilele trecute ca nu are rost sa criticam pe nimeni, nici sa fin ofuscati sau dispretuitori fata de ei, pentru ca intradevar ei nu au nici o vina. fiecare este, intradevar, ceea ce poate fi in acel moment, nu mai mult, nici mai putin.. interesant este insa CINE SUNTEM NOI, ACEIA CARE VAD IN EI, DOAR NISTE NEISPRAVITI. ce aspect din fiinta noastra este acela care simte nevoia sa-i desfiinteze si sa-i judece pe derbedeii cu mercedes, care habar n-au de dumnezeu. aici e intrebarea cheie.

      ca sa inchei, ai dreptate, totul are un sens, chiar si ipocrizia, falsitatea si prostia sistemului etc. ne fac pe noi sa ne schimbam in interiorul nostru. sa ne vedem propria ipocrizie, falsitate si prostie. si asta e un lucru bun. caci fiind onesti fata de noi insine, cu adevart ne schimbam. cu adevarat intelegem ce voia sa spuna isus( ca tot e la moda citatul cu glazura:))) cand zicea ”nu judecati, caci cu aceeasi masura veti fi juecati” descoperim nu ca toti suntem vinonavati si pacatosi, ci dimpotriva, ca toti suntem perfecti in adancurl inimii noastre, dar uneori suntem prizonierii iluziei. cel mai mare dar pe care il putem face universului si noua insine este sa descoperim frumusetea si perfectiunea interioara a propriei noastre fiinte. asta, cu adevarat schimba universul.

  8. Multumesc, Darius, pentru timpul pe care l-ai alocat lecturarii comentariului meu. Poate ca nu am fost destul de explicita, in definitiv sunt doar o femeie simpla si de aceea si mie mi-e greu sa patrund in labirintul ideilor tale.Ce am scris eu acolo se referea punctual la doi oameni reali, nu era o parabola si nu avea legatura cu ce ai scris tu ci cu omul despre care vorbea Horia.
    Hai sa explic mai concret ! Cineva spunea ca atunci cand vorbesti cu Dumnezeu se numeste rugaciune iar cand iti vorbeste el se numeste schizofrenie !!! Pentru marea majoritate a celor care au imbratisat strans o anumita religie, acel UNU are un nume, o reprezentare si o serie de rugaciuni bine stabilite considerate a fi capabile sa obtina efectul scontat. Ceilalti, cei care accepta ideea de creator fara sa aiba nevoie sa-i puna un nume, n-au nevoie de rugaciunile standard si ii vorbesc cu propriile cuvinte. Asta voiam sa spun, ca n-au nevoie de cuvintele altora, ca au incredere in ale lor si nicidecum nu voiam sa vorbesc despre cei care au scris istorie.
    Restul mesajului nu-l voi comenta pentru ca eu nu ma lupt niciodata cu mine si in momentul acesta sinele meu nu doreste sa citeasca mai mult. Voi reveni !

    • as vrea sa va povestesc pe scurt ceva, despre un asemenea om, pe care l-am cunoscut acum mai multi ani, undeva in jud hunedoara. (reportajul il puteti gasi in arhiva formula as. se numeste ceva de genul ”un om si calul lui”. il voi gasi si il voi posta pe site). omul locuia in varful unui deal sub munti si marea lui pasiune erau animalele. dintre ele, in special un cal cu care avea o relatie speciala. de pildă, unand mana pe crestetul calului, putea afla daca zapada va mai dura, sau nu, dacă primavara avea sa iasa curand ”din pamant” sau nu, daca vor fi ape, vanturi, daca lupii vor da iama-n oi, etc. om credincios, era convins ca dumnezeu ii vorbea prin intermediul calului. nu petnru ca acest cal era special. calul era… normal. ei sunt in permanenta in legatura cu dumnezeu. ci pentru că intre el si cal era iubire, atunci el putea simti calul si, prin cal, pe dumnezeu. sigur, omul se ducea la biserica uneori, cam rar, pentru ca in satul lui popa venea la cateva saptamani cand era cate o inmormantare, si nu vedea nici un impediment de oridin teologic in aceasta chestiune. pentru el, dumnezeu era intrinsec tuturor lucrurilor. in cal si in iarba, in primavara care iesea de sub zapada si in spatele lunii.
      in fata acestui om ajunge reporterul care eram eu. un tip destept, cu aparatul foto de gat, cu reportofonul in mana, cu un vagon de carti citite in minte, cu interpretari si filosofii, binevoitor, putin uimit, putin ironic. puneam intrebari inteligente si omul, cu un suras pe care nu-l voi uita niciodata, imi raspundea fara sa se supere, ca unui copil pe care nu trebuie sa-l iei in seama prea mult.
      am scris reportajul cum am stiut eu mai bine. tipul mi se paruse de=a dreptul metafizic.
      cativa ani mai mai incolo, dupa de traisem niste experiente de constiinta extinsa, dupa ce intelesesem ca interpretarile, filosofiiile si toate cartile mele de metafizica, teologie, allchimie, psihologie, mitologie, semiotica etc nu-mi folosesc la nimic, si mai ales dupa o experienta anume, in care ma vazusem in patru labe, cu genunchii si palmele in tarana, tremurand in fata valurilor de energie iesind din mama pamant si strabatandu-mi trupul, dupa toate acestea mi-a aparut in minte omul si calul lui. imi spunea cum calul simte primavara iesind din pamant, de sub zapezi. iar eu, cu un zambet ironic in coltul gurii mele de jurnalist de la bucuresti. si atunci, dintr-o data, am inteles si m-a cuprins cea mai mare rusine din viata mea. am inteles dintr-o data felul blestemat in care mintea noastra de intelectuali iscutiti perverteste totul, il transforma chiar si pe dumnezeu intr-un concept. m-am vazut fata in fata cu omul acela. si zambetul ingaduitor, ca fata de un copil care desi e obraznic, e asa pentru ca habar n-are. intr-o buna zi va afla. si asa a fost. mi-am amintit toate interpretarile ridicole, toate ideile sofisticate cu care imbracasem acest personaj de o simplitate si o profunzime incredibila, in vreme ce, de fapt, eu nu pricepeam nimic din pricina prea multor idei conceptuale din capul meu. iar el, care simtea totul, doar zambea. cea mai mare rusine din viata mea.

      cate vorbe avem despre dumnezeu si despre isus, in ce mod ridicol putem crede ca nu mai avem nimic de facut din moment ce el ne-a mantuit, cate cati, cate tratate de mursecat pentru minte, in loc sa ne intoarcem in inima noastra, asa cum a spus El candva, sa inchidem usa de la camaruta camerei noastre si acolo, in inima noastra sa-l gasim pe El.

      caci mai repede il gasim intr-o inima, fie ea si de cal, decat in toate cartile sfinte ale unei biserici din piatra, golite de orice fel de inima.

      am vorbit.
      agnis

  9. edith,Iisus a venit „sa scandalizeze” lumea asta-remarca a lui N.Steinhart,si nu am sa intru aici in explicatii…cel mai bun lucru ce-l pot face este sa-ti recomand sa citesti cartea sa „Daruind vei dobandi”.Steinhart era inzestrat cu o luciditate de cristal ,fiind incontestabil unul dintre cei mai percutanti si fini analisti ai Bibliei.Problema este ca multi se indeparteaza de credinta in Iisus tocmai ca nu cunosc nici baremi care sunt axele cardinale,tezele fundamentale ale esteticii si ideologiei crestine.Se amesteca ,se invalmasesc,in mintea oamenilor lucrurile dupa bunul plac,nascandu-se chiar grave interpretari.Alteori anumite deceptii legate de biserica ii indeparteaza foarte mult. Exista fireste si multe alte cauze….
    Fireste dragostea de Dummnezeu include dragostea noastra de aproapele nostru(atentie despre cine este aproapele,Iisus da un raspuns),Iisus insusi spune lucrul asta,insa asta nu inseamna ca sunt totuna,trebuie sa-l iubim mai mult pe Creator decat ne iubim chiar familia,fapt teribil de greu de admis pentru noi,daca nu chiar imposibil caci logica si simtirea noastra omeneasca din principiu nu prea se intersecteaza cu logica si vointa divina.(sunt teze fundamentale in crestinism si acest fapt este valabil chiar si in alte religii)
    Deasemenea cred ca nu ai sa regreti daca vei lectura primele doua volume ale lui Serghei Nicolaevici Lazarev.(unii chiar mi-au multumit ca le-am recomandat cu atata insistenta),este vorba despre atasamentele noastre lumesti,inclusiv cel de spiritualitate si efectele lor negative atunci cand uitam de cea mai mare porunca pe care Iisus insusi a precizat-o!
    Iar daca am citit Lazarev,nu inseamna ca sunt intru totul de acord cu el,tot asa cum daca il iubesc pe Iisus nu inseamna ca sunt cu totul de acord cu biserica,ca nu ma indoiesc de bunul ei demers…oooh cate lucruri ma nemultumesc!Chiar mi-am propus sa caut adresa celor de la postul Trinitas pentru a-mi exprima revolta.(subiect despre care poate am sa scriu si aici,deocamdata nu ma simt in stare)
    Nu am facut referiri directe sau indirecte la fericire…despre fericire din punctul meu de vedere au dreptul sa vorbeasca cei mai necajiti dintre oameni si cei de a lor soarta preocupati.Cat timp marea majoritate a romanilor abia isi pot plati darile catre stat si trec printr-un stress teribil,ei bine nu le-ar strica ceva „glazura” in viata lor care sa le indulceasca amaraciunea.Altii fura ca in codru si indraznesc sa vorbeasca de solidaritate acum cand unii matura mocirla din casele lor umile prapadite de furia apelor.
    Cat despre indoiala…chiar nu va inteleg de ce taiati firul in sapte,maxima lui Descartes reprezinta un adevar simplu,elementar.Suntem fiinte rationale si fireste cautam certitudini,drum plin de sovaieli adica indoieli care pot conduce ele insele spre indoieli,si este fr bine asa caci altfel eram si astazi ca idee in comunism urmand orbeste drumul trasat de prea iubitul conducator.Daca ai indoieli inseamna ca estii viu,gandesti si simti cu adevarat,ai personalitate.
    Indrazneste fiule,indrazneste fiica, este indemnul pe care Iisus insusi il face.
    Maxima sa judecand dupa contextul epocii,este un pretios semnal de atentie la obtuzitatea bisericii care ingradea cautarea personala si sanctiona pe oricine avea un cuvant potrivnic dogmelor lor .Erai declarat eretic si desi aveau Noul Testament care vorbeste de un Dumnezeu al iubirii,ei ce au facut!?:au torturat,spanzurat,ghilotinat si ars pe rug!!!!Ca sa mai stranga si cate ceva bani „saracutii” de ei,in evul mediu exista si practica de a vinde oamenilor simpli si saraci , asa zisele indulgente,un fel de adeverinte prin care tu pacatosul erai vezi bine absolvit de pacate prin harul primit de ei.
    Ar trebui sa existe o zi in an in care biserica sa oficieze un ritual prin care ea insasi sa se caiasca amarnic pentru ce teribila judecata si oribile fapte a savarsit in istoria ei secole bune de-a randul.No, iata ca am scris cate ceva si despre Biserica.
    Una este oameni buni sa fii credul,si cu totul altceva sa fii credincios!

  10. Agnis,daca cineva scrie un articol in care demasca coruptia,si isi exprima revolta utilizand anumiti termeni,eu nu vad nici o judecata aici!Judecata ar fi daca i-ai da o sentinta irevocabila in inima ta.Gata cu tine,iadul este locul tau.Nu mai discut cu tine,te urasc!
    Pana una alta, altii au parte de un tablou al mizeriei teribile in timp ce tortionarii,fonfii si flecarii vb lui Eminescu , se scalda in averile furate.Culmea culmilor,primesc ani grei de inchisoare unii care fura o gaina sa faca o supa pentru copii,iar parvenitii puterii scapa mereu basma curata .Lucrurile insa in istorie au luat intorsura de rigoare multumita atitudinii si harului unor oameni remarcabili care au gasit aderenta in oameni cu aceleasi idealuri.
    Imbogatirea peste noapte a unora pe cai mizerabile,cauzeaza saracia altora,este un furt la dreptul altora de a trai onest dupa cum le este caracterul si crezul pe care il slujesc.Cosmic,astral este un furt!!!
    Eu vad ca unii chiar se straduiesc sa fie oameni de omenie,si cat indura ei de pe urma celor certati cu legea si ahtiati de inavutire rapida.Lasa-L pe Dumnezeu sa judece,judecata celor ce striga nedreptatea,mitocania,prostia,parvenitismul,etc!Sunt lucruri si lucruri atunci cand este vb de judecata.Unele sunt chiar fr grave pentru a face dizertatii pe tema „nu judecati,caci cu aceeasi masura veti fi judecati”Masura unora este chiar lipsa elementara de respect fata de semeni, aducand poporul in pragul colapsului economic,iar masura celui obidit este cu totul alta,este durerea realitatii crude creeate de acestia.Este oful inimii!Cand te lovesti la picior de ceva strigi de durere,nu spui..ooo ce bine imi este!Zau nu e cazul sa va irositi cu asemenea ganduri si metafizici…Cine pe cine judeca la urma urmei,cine pe ce cine desfiinteaza de fapt,si ce masura utilizam dupa care suntem judecati?
    „Ce aspect din noi……aici e intrebarea cheie”,este CONSTIINTA interioara,masura ancestrala a bunului simt ,asa cum o femeie simpla si cu frica de Dumnezeu de la tara isi dojeneste copilul atunci cand o ia pe aratura cu comportamentul si chiar il pedepseste uneori…tot asa si cetateanul onest din jungla urbei moderne simte nevoia impetuoasa de a-si exprima dezacordul in felurite moduri.Chiar daca s-ar aprinde ura in inima lui,are motivele lui nu gluma si nu e de judecat.
    Fii mai perfect si inghite,rabda pana la moarte!Nu vreau si nici nu pot !poate fi un raspuns in fond.Si mi se pare firesc,omeneste.De ce sa nu fie mitocanul ala om si sa rabde si el,baremi o particica cat am rabdat eu si familia mea!
    Si cata dreptate are!Omeneste cel putin!

    Da am fost creati sa fim perfecti,am fost…

    • iti inteleg si iti respect punctul de vedere. ai dreptate. am fost in perspectiva acestui nivel si am crezut mult ca pot face ceva din perspectiva jurnalistului. si asa a fost.

      exista multe perspective si multe niveluri. ca sa poti schimba realitatea unui nivel, trebuie sa-ti ridici intelegerea deasupra lui. niciodata o problema nu poate fi rezolvata de la nivelul ei.

      nici eu nu ma innebunesc dupa cei care fura. si am scris mult despre cei saraci. si totusi, aceasta situatie are un sens daca e privita de dincolo de perspectiva dualitatii bine/rau, lumina/intuneric etc. aceasta nu este o metafora, asa cum crede mintea. realitatea este cu siguranta mai complexa decat dualitatea. dansul universal e mai iscusit decat dialectica contrariilor in care se afla judecata ratiunea omeneasca. pentru a percepe o aceasta perspectiva e absoluta nevoie sa depasesti hotarele mintii omenesti, sa-i vezi limitarile si sa traiesti imprejurarea de a fi diferit de propria ta minte.

      mitocanii si hotii au de platit propriile lor polite, la nivelurile lor. umilitii acestei vieti poate au fost mitocanii altor vieti. mintea omeneasca, pur si simplu NU STIE.
      a citit insa in unele carti sfinte, ca universul este perfect. nici un fir e par nu e pus gresit in acest univers. poate mintea accepta acest lucru? perfectiunea? se pare ca nu. ceea ce nu intelege, i se pare o lipsa perfectiune. o viata plina de suferinta un lucru perfect?se intreaba ea nedumerita. ei bine, da. o viata plina de suferinta poate fi un lucru perfect ca sa inveti un anumit lucru. spiritului nu-i pasa de suferinta trupului, nici a mintii. pentru el nu e decat o noua experienta. si cancerul este o experienta din care sufletul invata ceva important.

      am fost creati perfecti darius. si chiar suntem. inclusiv tu. doar ca tu nu crezi asta. in consecinta iti traiesti imperfectiunea pe care ti-o imaginezi despre tine. in plus, o si proiectezi asupra lumii dimprejur, pentru ca sa o poti judeca apoi pentru imperfectiunile sale. e un joc interesant pana la un punct cand o sa te saturi de dualitate, cand o sa te saturi de acel dumnezeu exterior care nu-ti raspunde la rugaciuni si care permite asemenea ”incorectitudini”, si atunci o sa abandonezi orice judecata. n-o sa-ti mai pese de nemernicii care spoliaza tara si nici de pacatele tale imaginare, de nimic. atunci o o sa te prabusesti in interior, o sa treci prin ceva care va parea sfarsitul, dar care nu va fi decat o noua nastere. vei descoperi atunci cat de aproape ai fost intotdeauna de mantuire, si cat de iluzorie este speranta ca cineva, poate fi el si isus, ar putea sa faca ceva in locul tau.

      o noutate poate: stii ce voia sa spuna isus prin ”iau asupra mea toate pacatele omenirii”? voia sa spuna ”Eu sunt Acela care le-a comis pe toate”. pentru ca el era Omul. Nu un individ, ci un nivel de constiinta colectiva. Din perspectiva aceea, care este singura mantuitoare, oamenii sunt toti unul. De aceea nimeni nu poate judeca pe nimeni. De aceea nimeni nu poate gresi cu nimic, el fiind expresia propriei sale constiinte in acel moment. ”Eu sunt calea” inseamna ”calea mea este in interior”. ”Toate acestea le puteti face si voi, si inca mai mult” mai zicea, referindu-se la faptul ca orice om este Isus la randul lui.

      Cam greu de acceptat responsabilitatea de a fi propriul Mantuitor, nu-i asa. respnsabilitatea de a fi perfecti, asa cum am fost creati si sa cum mai suntem inca.

      agnis

  11. Darius, poate te ajuta aceasta carte (http://www.scribd.com/doc/18923423/Aryana-Havah-Cristofor-magul-din-Carpai) sa intelegi mai exact ce ti-a scris Horia, iar daca sufletul tau va vibra la cele scrise acolo, atunci TU vei sti, ca in acest fel ti s-a oferit, poate, unul dintre raspunsurile pe care le cautai…

    „Aceasta este povestea unui OM pe care nu l-ai cunoscut niciodată. El este un OM pe care îl poţi întâlni doar acolo unde vrei să îl întâlneşti şi doar atunci când îţi doreşti acest lucru, sau atunci când destinul, în ale lui neştiute meandre, îţi rezervă acest drept.”

    Lumina in suflet si in zambet!

  12. agnis + ralu ,va imaginati ca nu stiu despre ce vorbiti.Am lecturat candva asemenea carti,am urmarit si unele materiale video pe net,inclusiv cel postat aici(realitate si iluzie)Am zambit cu intristare.Ce capcana teribila pentru mintea omeneasca.Uitati de CONSTIINTA INDIVIDUALA,cea care face legatura cu cea universala si care este expresia vie,sacra totodata a unui efort personal de autoperfectionare.Voi o anihilati substituind-o unei asa zise inefabile constiinte universale care armonizeaza contrastele de la sine indiferent de efortul constiintei individuale a fiecaruia.Practic depersonalizati si chiar desacralizati,facand egalitate intre creator si creatura,unu egal toti,toti egal unu,amestecati planurile,aspiratia cu stradania,ideaticul cu realitatea,creatia cu creatorul,raul cu binele,etc,le invalmasiti si rastalmaciti ca ma si fr mir ca nu realizati erorile multiple!

    Baudlaire daca nu ma insel, spunea:cea mai mare strategie a diavolului ,este tocmai aceea de a te face sa crezi ca nu exista”.Si iata,raul acestei lumi nu exista in opinia voastra,se absolva de la sine putere,of Doamne asta inseamna ca Iisus care a fost umilit teribil si rastignit pe cruce a murit degeaba,ba chiar dupa asemenea teorii emise, daca analizezi bine,rezulta ca este chiar vina Lui.
    Vb de iluzii si glazura crestina,eu vad exact inversul,in comparatie cu invatatura crestina ,o gramada de carti de pretinsa iluminare spirituala sunt doar romane de since-fiction or beletristica gen Sanda Brown.Incepand cu puterea subconstientului si gandirea pozitiva care s-au vandut fr bine,au proliferat mai apoi teribil si alte asemenea speculatii care au prins la publicul larg.De ce?In principiu toate creeaza iluzia unei puteri interioare de transformare fara a primi vreun har de undeva.Pentru a castiga adepti, multe dintre ele pomenesc strategic de elixirul sanatatii de prosperitate,succes,fericire,etc.Si mai strategic conceptele ,tehnicile,retetele lor sunt condimentate cu magicul cuvant iubire.Pai cand iubirea vine din examenul unei constiinte superioare a propiilor imperfectiuni,pacate ,scopul imediat fiind actiunea adica fapta in acord cu miezul suferintei acestei lumi depasind egocentrismul dominator.Iubirea le sufera pe toate,pe cand omul inclina balanta considerabil pentru comfortul personal.”Cereti si nu stiti ce cereti” se spune in Biblie…cati cerem da-mi Doamne puterea de a iubi????!!!!!Materialismul este teribil de dominator atat in inima cat si in mintea omenirii.Am pierdut latura contemplativa.Cati toamana, au ridicat o frunza cazuta din drumul lor,ori au privit cu atentie copacul din curte baremi pentru un minut!!!!????Sa mai vorbim de perfectiune?Hai sa fim realisti ,si nu absolutizati prin exceptiile rare.Exista o realitate concreta pe care o invaluriti prin proiectii personale a ceea ce va doriti sa fie.Lasati creatura sa-si faca datoria ,si pe Creator sa lucreze!
    Ca Dumnezeu se foloseste chiar si de rau in planul sau, sunt de acord,insa asta nu inseamna ca raul nu exista, sau ca este chiar bun.

    Faceti afirmatii despre Iisus,terifiante!!!!!Cred ca si calul din povestea ce ati mentionat-o ar sari cu copitele in sus,speriat!Rastalmaciti cuvintele Lui,nu ma mira ca doar sincer nici nu credeti in El.Evident nici majuscula nu merita ptr dv,si sa avem pardon ,ca nu de formalism este vora aici…Tot vb de individualitate colectiva cand va convine ,apoi o dati pe cea personala,transpersonala cand iar nu va convine.Unu se transforma in toti si invers,Iisus e si El ,o Doamne, acolo o functie decorativa si matematica mai mult,caci nu vedeti cum il rastigniti,nu vedeti rugamintea sa catre Umanitate,panica ,lacrimile ,nu admiteti ca tocmai greselile noastre colective l-au costat ca individualitate,ca om in primul rand si apoi ca exponent al unui plan divin.Toate sunt ingaduite,dar nu toate de folos spune evanghelistul.Lucrurile cosmic ,se cern,se separa,se aleg dupa anumite reguli divine.Ce tot le amestecati atat pe toate!

    Poti gresi amarnic si recunoaste caindu-te,poti gresi si nu recunoaste cautand scuze,poti gresi amarnic si nu numai ca nu recunosti ,dar chiar sa asezi pacatul pe piedestal.Asta constat eu ca se intampla astazi mai mult ca oricand!

    Adevarul domnule Horia este ca va este teama de propiile imperfectiuni,nu va puteti impaca cu ceva personal,detestati ceva mult la dv,nu puteti accepta.Ca atare ati gasit un teren propice,o nisa un subterfugiu,care va ajuta sa rezolvati problema ce va macina.Iluzoriu doar.
    Constiinta este aceea care ne spune cand gresim.Ascultati-o ,nu fugiti de ea!In forul interior sunteti mandru,egoist,nu intelegeti ca cineva va da binecuvantarea,nu dv insusi va o acordati ,si astfel framantarile interioare,cautarile au raspuns prin incredintarea lor…faceti planuri,gresit!
    Marturisiti-l pe Iisus cu fapta si lasa-ti pe Dumnezeu cu planurile umanitatii.Nici un sfant n-a zis vreodata ca e perfect,dincontra faceau penitente pentru ratacirea lor de la calea inimii.
    Nu il iubiti pe Iisus,nu traiti umilinta si feed-back-ul mustrarii unei realitati intamplate.El doar este un concept ca multe altele cu care operati teoretic.
    Va simtiti fascinat de igenuozitatea omului simplu,tocmai pentru ca acela il primeste pe Dumnezeu in inima tot asa cum pamantul primeste cu adoratie as spune ploaia rodnica si binefacatoare fara sa se intrebe de ce.Dumnezeu e acolo,ma vede,ma stie,fara El sunt nimic.Acesti oameni cad in genunchi seara ptr a se ruga pentru ca simt cu inima umila cat de indaratnici si cate metehne,stricaciuni au..Hm…intrebati-i daca sunt perfecti,asta este doar ce vreti dv sa credeti.Vorbiti cu ei despre Hristos,despre Dumnezeu,va fascineaza dar nu va fascineaza,Superbia sinelui e ceva mai mult.Ori ai fi vreun sfant nu gluma si nu-mi dau eu seama.

    Dumnezeu modeleaza ,nu noi il modelam pe El.Dumnezeu inspira nu noi avem inspiratie accesand nu stiu ce capacitati personale despre care orice mare teolog sau chiar mistic atentioneaza cat de periculoase pot fi.Vezi Misa si atatea secte religioase…unde a dus in istorie ideea ca omul e chiar Dumnezeu.

    Bach cand compunea scriea mereu printre solfegii”pentru gloria lui Dumnezeu”Cat de recunoscator era!Noi doar in fond primim,nu daruim,Dumnezeu da,oamenii pot primi ca atare darul invatand sa daruiasca, sau pot respinge darul pentru ca ei cred ca au daruri.
    Unii cauta cu inima o poveste,altii nenumarate scuze cu mintea pentru a fabrica povesti mai adecvate sentimentalismului omenesc si eschivarii.Ati spune ca teama de Dumnezeu blocheaza calea catre cunoastere,spiritualitate,etc,NU este adevarat,neteama de a-ti recunoaste pacatele,tentatiile si tradarile constiintei tale de zi cu zi,este cea care adanceste prapastia,facand calea anevoioasa.Conform a ceea ce sustineti,omul nu trebuie sa aiba teama de nimic,raul este si el un bine mai mic si necesar chiar, si iata cum am ajuns sa ne tragem cu totii de sireturi,hai sa uitam istoria ca nu se va repeta raul,Dumnezeu lucreeaza ,noi putem dormi!Bai prostilor ati murit degeaba!Noi chiar voiam cu totii sa vorbim astazi doar germana!Bolnavilor din Calcutta puteti muri si nemangaiati,Maica Tereza a descoperit o alta forma de constiinta personala si urmeaza sa faca exercitii de levitatie,va rugam nu judecati.Iisus mama, ce-ai catat tu pe cruce,noi suntem destepti,suntem responsabili,la o adica nu ne este greu,suim si noi pe cruce…ah.

    ralu,Multumesc de urare,si eu iti recomand sa-l citesti pe Steinhart cu”Daruind vei dobandi”
    Prin comparatie sper sa intelegi cine suntem si cum suntem si de unde vine de fapt lumina.

    PS:Nu mi-a inoculat nimeni credinta in Iisus,am studiat ,meditat,am avut esecuri,indoieli,ispite prin teorii de astea moderniste sa zicem,mereu insa am cautat sa pornesc din inima judecata ,si sa ma perfectionez,intr-un final insa mi-am dat seama credeti-ma,ca nu exista imagine mai frumoasa decat o piramida in varful careia se afla o cruce.
    Iisus exista,Biblia este chiar o carte abisala cu raspunsuri perfecte la toata aceaste speculatii stiintifice si teorii spirituale ademenitoare.

    Povestea Crucii este povestea perfecta!

    agnis,va doresc sa ajungeti odata sa cadeti pur si simplu in genunchi …si tot asa pur si simplu, mai apoi, din cea mai launtrica tainita a inimii, sa va auziti glasul exclamand:O Doamne!

    of,of,of.

  13. Darius, spune-mi, te rog, ce este de preferat sa fii, un om care se teme de Dumnezeu sau unul care-l iubeste pentru ca cele doua se exclud ?!!

    Spui tu „neteama de a-ti recunoaste pacatele,tentatiile si tradarile constiintei tale de zi cu zi,este cea care adanceste prapastia,facand calea anevoioasa.” Asta inseamna ca ar trebui sa-mi fie teama sa-mi recunosc greselile?

  14. inda,Teama de Dumnezeu este un sentiment sanatos si viguros care baga bine mintile in cap omului tentat sa-si creeze o religie personala justificatoare.Cand iubesti,respecti niste reguli,iubirea nu e totuna cu sentimentalitatea!Doar cu sentimente artistul ajunge la o viziune dulceaga si fara forta autentica de exprimare,cazul Kischului!
    Teama nu are aici sensul de emotie paralizatoare ci de forma de respect si continua raportare la divin ca urmare a constiintei de a gresi in permanenta,de a nu imbratisa cu adevarat spiritul iubirii.
    Am spus „NEteama de a-ti recunoaste pacatele”,adica in traducere: omul care Nu are teama,frica de nimic,asta ar insemna sa-mi fie teama daca Nu imi recunosc greselile,considerandu-ma deci perfect.

  15. Darius, nu mi-ai raspuns la intrebare !

  16. Vorbeste cu o femeie simpla cu teama de Dumnezeu si o sa-ti explice ea!

  17. Darius,
    indiferent ce ai scris, scrii ori vei mai scrie… ai dreptate. Indiferent ce ai simtit, simti ori vei mai simti… ai dreptate.

  18. de mare finete multe dintre comentariile domniilor voastre. Ma bucur sincer ca am avut ocazia sa le citesc. Dar, inclin sa ii dau dreptate lui Darius plecand de la sfantul principiu al simplitatii. Incercam sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva decat cea naturala (OM – DIVINITATE) si ne apar ispititoare tot felul de noo conceptii. Aceasta constiinta gigantica, comuna , imi aminteste de Matrix …. Parerea mea e ca lucrurile sunt extrem de simple. De aceea este si aceasta imnesa diversiate religioasa . Prin existenta liberului-arbitru bunul Dumnezeu permite coexistenta samanilor, a musulmanilor a practicanticolor de ocultism african sau caraibian, a crestinilor de toate categoriile. Unii se vor mantui prin EL, care e Calea, Adevarul si Viata. Altii … la mila Lui. Practic existenta acestui liber-arbitru cred ca exclude o mega constiinta universala, Dar nu exclude un fagas divin pe care se afla umaniatea spre binele ei. Adica, indiferent cat ar fi unii semeni ai nostri de incapatanati sa o abata de la acel fagas (vezi Attila, Ginghis Khan, Adolf Hitler sau Iosif V. Stalin, Bush sau mai stiu eu cine) Dumnezeu tine lucrurile pe calea Lui si le dejoaca planurile cu zambetul pe buze . Cred ca aceasta megastructura pe care o identifica unii drept constiinta universala , poate fi denumita bun-simt sau chiar teama de Dumnezeu. care este si ea fireasca, Pentru ca un „om fara frica lui Dumnezeu” nu poate fi decat de doua feluri : fie un sfant (care este prea ocupta sa il iubeasca pe Dumnezeu si deci nu are timp sa se teama de El) fie un infractor, un declasat, un pericol social. Mi-a mai placut un lucru : discutia despre judecata. Corect este sa nu judeci. dar in timpurile astea cred ca cineva trebuie sa isi asume si judecata publica pentru aincerca sa dea modele sociale. IN conditiile in care generatiile contemporane sunt tot mai proaste, analfabete si lesne de manipulat este (cred si sper…) justificat ca anumiti oameni (preferabil cat mai neatinsi de virusl coruptiri) sa ridice piatra. Pentru ca altfel se va crea ipostaza sociala a „smecherului niciodata tras la raspundere”. Adica fix diametral opus de ce este necesar acestei societati .

  19. Mahnirea mea este ca atat de putini oameni citesc acest site si ca mai putini comenteaza… Ai putea sa povestesti atmosfera de la Conferința organizate de ITA. Sunt curios despre Agenda… intra putin in detaliu despre workshopuri…se fac schimburi de experiente intre acesti șamani siberieni și călugări budhiști, maeștri din tradiția hindu, vindecători sau fiecare doar isi aprofundeza propria metoda?Sau temele abordate sunt sttintifice abordate intr-o maniera academica?

  20. Se vorbeste mai mult,,ideatic” pe toate forumurile care au subiecte spirituale, paranormale, etc. Nu spune nimeni despre trairi concrete despre ,,miracole” despre stari acute de constiinta despre fenomene benefice sau ,,din contra” traite personal. Sa incerc sa sparg gheata si sa vorbesc pt. cei ca si mine nu pentru cei care ma ,,vor cataloga” in fel si chip: cred ca toti ati trait ,,mici miracole” in viata voastra, v-ati rugat sa gasiti ceva drag pierdut si ati gasit, toata copilaria am avut o telepatie intensa cu o persoana din familie incat stiam cand vine acasa, unde este cateodata, sau ce doreste sa imi spuna. O data am scapat de un accident ,,in mod miraculos” cu toate ca in prima instanta ma suparat faptul ca la mine sa deschi mai greu usa autobuzului (lucru care a facut diferenta).

  21. Insa trebuie sa specific ca intotdeauna m-am simtit atras de spiritualitate si la inceputul anilor ’90 citeam cu nesat tot ce aparea in revista ,,Magazin” pe teme spirituale evident si in alte reviste cu format mic. Rezonam perfect cu unele mesaje din acele reviste asa cum simteam exagerarile din unele reportaje, dar nu logic ci sufleteste.
    Dupa un timp am facut Radiestezie si ce am invatat mi-a confirmat ca eram sanatos la cap ca nu aveam vedenii si ca majoritatea informatiilor asimilate prin propriile mele incercari si experiente erau absolut bune (am fost coordonat din astral oare !?)

  22. Dar mare grija, totul a fost in paralel cu mersul la biserica, post, spovedanie, toate cele crestinesti pt. ca altfel exista riscul sa ajungi pe ,,alte cai”.
    Ulterior am avut intalniri cu mai multi radiestezistii (oameni cu har, benefici) si ce am simtit la unele sedinte de ,,tratament” nu poate fi reprodus si nici nu am voie sa reproduc (unele fenomene si informatii nu se pot divulga, cei in domeniu stiu de ce !)

  23. Apoi sant ,,minunile directe” : sufeream si am facut multe tratamente pt. hemoroizi, cand ajungeam la biserica la slujba se acutiza de parca era ceva acolo care se ,,supara” si dai junghiuri, intepaturi. Dupa o perioada am primit la biserica Acatistul Sfantului Antonie, iar intr-o seara disperat de durere am apucat si m-am rugat la el si am pus acatistul pe cap. In momentul acela un fenomen incredibil sesizabil energetic si fizic sa produs si a disparut durerea si usturimea ca si cum nu au fost (palide sant cuvintele ce vor sa reproduca asa ceva !)si care nu au mai revenit.
    De atunci acatistul sta la capul patului, tocit de cate ori l-am atins chiar si in somn.

  24. Atentiune din nou : cercetati cu atentie caci exista si reversul medaliei cand poti confunda ,,minunile” care de fapt sant energii negative si care ajung in preajma unora din diverse motive. De asemenea poti ca functie de destin sau pacate sa primesti ,,o pedeapsa” si sa crezi ca esti agresat de ceva negativ ceea ce este fals.
    In incheiere : mergeti spre ce simtiti ca doreste sufletul, daca este ceva benefic, daca santeti deprimati sau foarte tematori nu este bine, daca exagerati in ,,voiosie” iar nu este prea bine.
    O STARE DOAR DE BINE IN SUFLET CALAUZA !
    Daca vedeti asociate prea des ghilimelele cu cuvintele minune sau miracole, miracol este pt. ca eu si nu numai eu nu credem in ele, in aceste expresi (nici in paranormal). Sa explic : daca cred cu toata taria in DUMNEZEU din toata inima mea si din tot sufletul meu atunci stiu ca aceste intamplari sant absolut normale, nu ma surprind pt. ca stiu ca la DUMNEZEU orice este posibil, nu am totusi nimic impotriva pt. ca sant termeni creati de om sa defineasca intamplari neintelese pt. unii.
    Tin sa mentionez ca nu ma cred mare credincios sant un om obisnuit, tot ce mi-a aratat DUMNEZEU in viata aceasta ,,paranormal” sa intamplat pt. ca el a dorit nu ca am eu nu stiu ce calitati extraordinare, nici ca as fi vreun ales, toti santem alesi. Toti avem scanteia divina in noi fara exceptie.
    Va doresc sanatate, pace si lumina !

  25. P.S. nu imi place cuvantul sunt !

  26. Darius si cei care v-ati mai implicat.
    mi-a placut, ca si lui Robert, adincimea analizelor, si imboldul sa scriu mi-a venit din faptul ca am intrezarit o “cale de mijloc” 
    Aparenta neintelegere asupra “fricii de Dzeu” este cea care mi-a dat ckick-ul necesar sa imi iau inima-n dinti :) si va scriu!
    Nu cu mult timp in urma, pe un forum de prieteni din copilarie am avut “nebunia” sa scriu ca atunci cind clericii te toate culorile vorbesc despre “Frica de Dzeu” de fapt vorbesc despre “Iubirea de Dzeu”. Inutil sa va spun ce furtuna a urmat, mai ales ca majoritatea nu sint “avizati” spiritual :)
    Cumva acelasi lucru am simtit sa vi-l impartasesc si voua, desi pareti sa fiti foarte “avizati” spiritual vorbind…

    Caci e de bun simt, nu-i asa, sa presupun cu o logica elementara, ca daca Il definim pe Dzeu ca si Creatorul a tot ce este sau si mai ajutator , in acest context, ca Iubirea Creatoare …, atunci chiar nu are nici o noima sa vorbesti despre “frica de Dzeu”.
    Ce sens ar putea avea ca Mintea Infinita, Inteligenta Infinita … sa creeze “ceva” careia sa trebuiasca sa ii fie “frica” de El ( Creatorul) pentru a putea exista respectiv evolua samd samd.

    Iar sa presupui, ca omului de azi, trebuie sa ii fie frica de Dzeu pentru ca altfel nu Il poate respecta etc etc ( ati descris voi in detaliu) mi se pare o interpretare cam unilaterala. Ma duce automat la ideea ca acesta presupune ca cei care gindesc asa considera “normala” viziunea conform careia exista un Dumnezeu care ne cere sa Ii indeplinim anumite “lucruri” pentru a-L satisface, altfel urmind sa fim pedepsiti…
    Viziune care este un sablon tipic comportamentului uman. Ceea ce ne sugereaza ca in aceasta viziune s-a creat un Dzeu dupa chipul si asemanarea Omului si nu invers, asa cum este de facto! M-as mira ca voi sa nu fi vazut /auzit de acel documentar “what the bleep do we know”, acolo un fost cleric descrie cu mult mai multa dibacie ceea ce am scris eu aici si o catalogeaza ca si o blasfemie ( probabil ca stie el de ce, ca doar a fost 17 ani in consiliul care il sfatuieste pe insusi Papa…)

    Deci, cred Darius, ca desi te simt cit de mult Iubesti Adevarul ( caci cunosti diferenta intre Iubire si sentimentalism ), te lasi prea mult dus de “valul” acela care te mina, crezind ca trebuie sa “aperi ceva reduta”. Contradictiile sint doar aparente. Senzatia mea este ca sintem in acel caz cind doua opinii care de facto zic ceva asemanator, datorita cuvintelor, conceptelor si “culorilor” folosite par sa fie diametral opuse…

    In “Realitate” nu exista “bine” si “rau”, daca definim Realitatea ca fiind nivelul de constiinta al Creatorului. Dar in Creatia materiala este obligatoriu sa existe “punct” si “contrapunct” altfel Creatia literalmente ar disparea instant!!
    Din unghiul de vedere al Creatorului ( =Observatorul Final :) ) nu poate exista “judecata”, pot exista doar diferite nivele de constienta, care nivele se vor putea “judeca” reciproc pina cind realizeaza ca
    Atunci. Brusc, apare adevarata compasiune si intelepciune, de care taranul lui Horia parea ca dispune din nastere, fara vre-un efort intelectual, notiuni si concepte filosofice sofisticate … ( Alchimistul lui Coelho poate ajuta, daca exmeplul lui Horia nu a facut-o destul… pt a intelege Puterea legaturii cu natura ( taranul) vs Forta intelectului… )

    Recent am citit undeva, de unde ni s-ar trage tot “raul” :) despre care ne tot “discutam” :)
    De la vestitul “Ma indoiesc deci gandesc. Gandesc deci exist. Exist deci exista Dumnezeu” care a intors lumea cu susul in jos… hence the human drama …:)
    Caci azi trebuie din nou sa recunoastem ca propozitiile acestea doar citite de la coada la cap au cu adevarat sens.
    “Ma indoiesc”ul de la care a pornit toata polemica este cel mai ‘indepartat’ de Dumnezeu :)

    Mi-am permis mai sus sa Il definesc pe Dzeu datorita explicatiile ce vroiam sa le dau dar de fapt sint de acord cu acel om de stiinta ( tot din What the bleep…) care spunea : “A incerca sa il definim pe Dzeu ( noi ca oameni ), este exact la fel ca si cum i-ai cere unui peste dintr-un acvariu sa defineasca Apa in care el innoata!”
    Geniala paralela, intelege oricine, ca ne este imposibil sa Il definim, deci sa-L intelegem cu adevarat in mod intelectual. Nu intimplator isi intituleaza Horia articolul : “Spiritualitatea nu este o chestiune de credință, ci de experiență”

    Asa zisul “rau” sau “diavol” daca preferi, “exista” doar ca sa il constientizam si NU ca sa ne luptam cu el, sa ii opunem rezistenta… caci deja din fizica elementara stim ca daca opunem la ceva rezistenta cream o tensiune corepsunzatoare… altfel exprimat ii dam si mai multa putere … “raului” … Deci acceptarea, care este posibila efectiv ( si nu doar intelectual “ da, l-am iertat” … ) prin constientizare, este Calea, caci numai corectindu-ne pe noi insine, propriul subconstient in ultima instanta, vom putea cu adevarat iesi la Lumina, restul e, ma scuzati, doar logos.
    Nu neaga nimeni ca ar exista „raul”, dar impresia mea este ca se afirma ca exista doar pentru a crea premizele evolutiei a la : “In tot raul e si un bine, INTOTDEAUNA!”

    Spune tu, Draius, e posibil, cunoscind Iubirea din Inima, sa nu simti ca scinteia Divina este in tine? Apoi realizind asta, e posibil sa nu poti accepta ca “precum in Cer asa si pe Pamint” ca LITERALMENTE esti “dupa chipul si asemanarea Lui” (= a avea Calitatile Sale)?
    Apoi Realizind si acesta, e posibil sa nu intelegi sensul celor spuse aici cum ca de facto Esti ca un Dumnezeu ( in miniatura ) :), ca acesta nu e o “blasfemie” sau aroganta daca vine dintr-o spirituaitate autentica ( realizare prin experienta) …

    Si deci tot scopul Vietii, prin „designul“ initial, nu este altceva decit sa (re)descoperim ( fiecare in parte ) ceea ce AVEM DEJA inca de la bun inceput … de la Creatie, de la punctul Zero… adica toate calitatile de care dispune si Dumnezeu ( Omnipotent, Omniscient si Omniprezent …)
    Intelegi acum de ce a vorbi despre „Noi Toti Una Sintem” sau “Unu se transforma in toti si invers,” ( cum o descrii tu) nu sint doar cuvinte goale folosite dupa bunul plac pentru a scapa de mai stiu eu ce…. Universul este holografic si fractal … Totul este continut in fiecare parte a intregului oricit de mica ar fi aceasta… care este Fapt constatat si de stiinta si nu doar teorie…

    Ei bine, daca tot m-am aflat in vorba :) parerea mea asupra “nefericirii cronice” a umanitatii provine de la urmatorul fapt :
    daca ne intrebam sincer “vreau eu cu adevarat sa imi (re)capat aceste Calitati?”, va “garantez” ( nu am cuvint mai bun, desi stiu ca nu exista garantie in lume:) ) ca majoritatea nu veti avea puterea sa raspundeti cu un Da, ferm si hotarit. Caci, e la fel de usor de inteles ca asa ceva inseamna , tot literalmente ( confrom cu definitiile date mai sus), sa disparem efectiv din lumea materiala …, si oricit am invirti termenii inventati de mintea umana, nimeni nu vrea cu Adevarat asa ceva … :) ( ma refer la nivelul de constienta la care se poarta aceasta discutie …altfel, pare ironic dar e adevarat, aceasta discutie nici nu s-ar fi nascut acum si aici :) he he are si filosofia partea ei de folos in evolutia noastra…)

    Pe final cred ca ar merita sa luam exemplul curajos al lui Horia de a ne face “autocritica” :), si prin mai multa introspectie sa observam unde avem punctele slabe si sa incercam sa le corectam ( inainte de orice altceva…) … again and again prin acceptarea realitatii ( caci neacceptarea nu ajuta la nimic, ba dimpotriva) ce ne sta in fata acum si aici si… constientizare eliberatoare :) … adica prin schimbarea gindurilor, cuvintelor si mai ales a faptelor noastre … cum altfel am putea sa-L onoram cu adevarat pe Hristos!?!

    cer iertare ca mi-a iesit asa de lung mesajul…

    numai de bine s-aveti parte! :)

    • multumesc estefan. impecabil. despre asta este vorba.

  27. .

  28. Interesante discutii despre Dumnezeu!Dar daca Dumnezeu a creeat Pamantul si oamenii ca un fel de joc pe calculator.S-a plictisit de o lume virtuala si a facut una reala,iar noi suntem Avatarii lui.Sau poate exista mai multi Dumnezei care au trimis in joc mai multi oameni….Este o varianta!

  29. Stefanel,faci 100 de pasi inainte si 1000 inapoi!De ce?pentru ca raul si binele se lupta in tine!Fii sincer cu tine insuti mai intai, si accepta monumentala limita a egocentrismului uman accentuata in fond tocmai de aceasta jalnica gaselnita a acceptarii sinelui orgolios foc!!!
    Asculta-ti inima si purcede judecata de acolo…pentru asta renunta mai intai la ale tale interese si umple-te de suferinta lumii inconjuratoare…analizeaza cat ai simtit,trait si oferit,de cate renuntari ai fost capabil, cata mangaiere si speranta ai adus in sufletele aproapelui tau …aceasta este adevarata constiinta,adevaratul examen,test al vietii noastre.Incearca o saptamana sa fii astfel,experimenteaza acolo unde exista nevoie reala de sprijin…asta numesc eu constiinta extinsa!
    Practic prin aceasta teoria integralista a raului si binelui provenita din medii laice mai degraba dar cu pretentii spirituale nu gluma, nu faceti decat sa eliminati raul minimalizand teribil rostul binelui ,intoarceti spatele cumva suferintei lumii,eliminind chiar rostul iubirii!Rezulta chiar ca Iisus a indurat si a fost rastignit in zadar!
    Amesteci teribil planurile,te contrazici mult in afirmatii,tai firul in sapte…cum tu te indoiesti de ce spune un crestin spre exemplu,tot asa se subanteleg spusele lui Descartes despre indoiala,o afirmatie simpla si sanatoasa in fond, omul este o fiinta rationla care gandeste singur vb lui Arghezi,avand in permanenta libertatea de a se indoi sau recalcula pe tot parcursul vietii sale lucrurile pana la a nu se mai indoi de acel ceva spre exemplu,samd
    Astfel este si viata celui care cauta ceva superior in numele iubirii,lupta cu raul din el care il ademeneste,ispiteste,prosteste,si chiar sminteste,si asta se poate mai cu seama cand ti se inoculeaza ideea ca detii puterea de a shimba lumea si nu ai nevoie de nici un mijlocitor,un ales,un mesager cu har.Raul actioneaza foarte strategic,si fireste domnule Stefanel exista si glasul interior al unei constiinte superioare,divine prin care te opui si cauti sa rezisti cat mai mult cu stoicism precum Sfantul Petru,care de multe ori s-a poticnit,a cazut dar in final s-a ridicat pana la nivelul acelei constiinte superioare de care vorbeam.Punet-te un pic in locul celor care au marturisit cu propia lor viata…omul modern se caliceste sa dea un leu unui amarat al sortii,insa vorbim de transformari spirituale mari in lumea contemporana.Mi-as dori,tare mi-as dori,insa sa fim realisti,suntem groaznici de egoisti si limitati inca!
    Cum sa nu ai astfel regrete,cainta,rugaciune staruita.Sunt lucruri care le simti pur si simplu ca trebuie sa le faci,nu pentru ca scrie undeva asa ceva ,sau pentru ca asa ti-a spus cineva…vrei mai mult precum un sportiv de performanta,stii ca ar trebui sa faci mai mult bine,ca se poate…asadar ce tot puneti egalitate intre rau si bine,relatia dintre ele este cert socoteala divina,noi sa ne vedem de talantii nostri si de aratura inimii ce ne-a fost data pentru a o cultiva cu dragoste si efort sustinut.
    Vorbesti apoi aici de nu stiu ce principiu al fizicii care creeaza tensiune,dar de principii ale fizicii sau biologiei care vorbesc de tendinta de a contracara o sarcina negativa ai auzit!Si apoi,vrei sa traim viata fara tensiune,sa fugim de ea,de suferinte..ha,ha!,ce natie privilegiata sunt unii,bineinteles ei spun ca au fost astfel binecuvantati…
    Da,trebuie castigata o reduta,trebuie de fapt aparata reduta pe care Hristos a zidit-o cu sangele sau, si de care din lasite,mandrie,orgoliu si multe altele ne tot indepartam!
    Unde vezi tu ca in crestinism omul il creaza pe Dumnezeu dupa chipul sau…prostii,dincontra exact asa se intampla cu aceste teorii speculative „moderniste”,omul este dumezeu insusi!Si eu cred ca biserica crestina trebuie reformata in anumite privinte,asta nu inseamna ca trebuie sa sar peste ea,si sa ma autojustific pentru greselile ei.Cartea sfanta este modelul,insa constat cu durere cum este rastalmacita si injosita…
    Cat despre taranul din povestea mentionata,acelasi lucru l-am afirmat si eu cand am spus ca omul simplu cu har daruit are frica de Dumnezeu!De ce? pentru ca isi vede si stie pacatele.Daca nu ma crezi,inteaba-l!!!

    PS:Daca tot ai pomenit de fizica,iti recomand din toata inima sa citesti despre insemnarile si viata lui Blaise Pascal,considerat de multi drept unul dintre cele mai mari spirite ale Frantei.
    Pana si mari mistici orientali recunosc Biblia ca o carte fundamentala!

    Nu as fi raspuns aici,daca nu as fi considerat de cuvinta sa fac lucrul acesta.Acum sincer ma simt chiar epuizat energetic(ca de fiecare data),apropos pentru cel care facea afirmatia ca unii fura energie prin asemenea lungi comentarii si nu merita luate in seama ca atare.Domnule,daca asa crezi sau simti,pastreaza personal pentru tine,in rest lasa pe cei care comunica sa se „socoteasca” intre ei dupa cum cred de cuvinta.Poate ca am furat eu energii negative si m-am incarcat cu ele!Sunt lucruri teribil de complexe in aceasta privinta,nu va avantati asa la atac din spirit subiectiv,partinitor.

    • „take a look to yoursef…” (eric clapton)
      :))

  30. As veni cu o precizare:expresia „frica de Dumnezeu”se refera la constiinta noastra,nu la Dumnezeu. Daca esti pe cale sa faci un lucru rau,trebuie sa ai in vedere si consecintele(pentru ca asta inseamna „te pedepseste Dumnezeu”).Exista intotdeauna un echilibru intre bine si rau.Dumnezeu e folosit aici ca un fel de Bau-Bau la copii.
    Un om care se stie corect nu are de ce sa se teama de Dumnezeu.Dumnezeu nu vine sa ne sperie sau sa ne pedepseasca.Daca stim cum sa comunicam cu El,ne va arata intotdeauna CALEA pe care trebuie sa mergem.Si atunci cand gresim,sau o luam gresit pe drumul vietii,nu ne pedepseste ci ne corecteaza,ne arata directia.
    Relatia trebuie sa fie de prietenie,nu de supunere.Eu sunt jucatorul lui in lumea asta.Suntem o echipa!

  31. Of tinerete, frumoasa tinerete…
    Nu este nimeni pe aici care sa iasa din ideatic sau din idealizare rationala, practicienii nu intra pe aici, radiestezistii si ,,paranormalii” ca sa vorbim de lucruri mai iesite din comun dar normale in esenta, traite concret ?
    Mai sus (29 VIII 10) am lansat o provocare si am inceput prin a fi primul care ,,povesteste”.
    Mai revin !

  32. Cristina,respectul,dragostea implica supunere cu sensul de ascultare fireste nu de robie.Corecti nu suntem defel caci suntem incapabili in general de a depasi matca sinelui egoist,limitat,tributar materialitatii.Slugim totusi la doi stapani ca idee si se pare ca am ajuns chiar sa nu ne mai intereseze cui daruim cu adevarat inima noastra.A-ti vedea pacatele este un lucru mare…”frica” de Dumnezeu face tocmai referinta la constiinta de care vorbeai,si aici este vorba iarasi de Judecata divina fata de care ar trebui in permanenta sa staruie cugetul nostru:”merit eu sau nu?!”
    Cat timp amestecam raul cu binele,nu poate fi vorba nici de prietenie,nici de echipa(chiar sunt foarte patit pe tema aceasta)caci prietenia fireste se alege dupa anumite oranduieli,si se selecteaza de la sine prin voia divina.Apoi despre joc,unii fac echipa altii doar cauta profitul….Depinde apoi ce reguli are un joc.
    Practic acolo unde ne este inima acolo ne va fi si locul de apoi…de am fi perfecti am renunta la averile lumesti pentru a-l urma pe IIsus,s-ar deschide calea luminii sfinte si rostul unei noi lumi,adevarata lume asa cum s-a dorit a fi.
    Sa fim totusi fii si fiicele stradaniei necontenite,vorba Maicii Tereza;”Dumnezeu nu-si doreste sa reusesti,El vrea doar sa incerci cu toata inima ta!”
    Cu toata inima ta…aici este problema!!!avem o inima mai mare dar exista acel ceva rau care nu ne permite sa o exploram si folosim asa cum se cuvine.

  33. PS:fiii…

  34. Mai Frate Drag! :) ( Darius adica )

    m-ai facut de m-am dat de ortu’ Popii :)) :)) am trecut prin tot felul de stari … inger si demon am fost :p jos palaria : merci!
    Fac glume, ca fara ele … ne putem lua adio de la “spiritualitate” …
    Dar nu zic nimic zeflemitor … chiar am avut momente in care am realizat “ceva” , ceva in mine a constientizat inca un pic din “slabiciunile’ care inca salasluiesc din belsug in “complexul” pe care il reprezint , acum si aici …
    Si asta pentru ca am luat-o de buna observatia cuiva ca sintem fiecare oglinda celuilalt … asa ca am incercat sa ma vad in aceasta “oglinda” …

    Am sarit sa-ti scriu apoi am realizat ca e din “nerv” si am abandonat, desi foloseam cuvinte “alese” inauntru nu era pace deloc …deci era un fake … macar atit am putut sa aplic in practica din cunostiintele teoretice ce le stim cu totii pe dinafara deja :D ( Aviz la crisstone care vroia si ceva trairi reale si nu numai idei : ) ) Dar sa nu o mai lungesc intelegeti deja ca am trecut prin toata gama de asemenea trairi … cind sa le pun in cuvinte mereu aveam o retinere ca nu cumva Darius sau altii care s-ar putea simti atinsi sa interpreteze “altfel” decit amintentionat-o eu, ca nu cumva sa ranesc pe cineva… … pe scurt eram in pragul abandonului cind acuma 5 minute am dus gunoiul afara :p si mi-am adus aminte de un experiment facut de Emoto parca( tipul cu apa :)) http://video.google.com/videoplay?docid=-144433431540787309&q=source%3A005456774390830585580&hl=en# sariti prima ora daca nu vreti sa vedeti si prezentarile altora ) : a pus trei vase cu germeni de orez in apa.
    In fiecare zi cineva trecea pe linga ele si ii zicea la unul din vase “te iubesc” la altul “Te urasc” iar la al treilea nu ii zicea nimic il ignora pur si simplu. Rezultatul m-a socat : cel ignorat a fost mult mai afectat negativ decit cel caruia i se zicea “te urasc” …

    Asa ca mi-am zis, trebuie neaparat sa raspund , chiar cu riscul sa fiu interpretat ca as injura, ataca, judeca si tot tacimul… :)) toate sint mai bune decit a ignora …

    Daca primul mesaj m-a “costat” 4 ore acuma “pretul” e mult mai mare; ca urmare sper sa intelegeti dac nu o sa-mi mai permit sa platesc pretul urmator :))

    Ti/V-am scris pentru ca IMI PASA! Pentru ca observatiile tale erau pertinente, dar la fel erau si ale celorlalti cu care parea ca esti “pe invers” …dar daca continui sa analizez astea o sa ajung si eu in capcana ego-ului care face ce face si eticheteaza si judeca … tot ce misca in sfera sa de actiune … si cum ea este tot ceea de care sintem constienti … bad news : ( nu prea avem sanse sa ii scapam de sub incidenta : ) … daca il dai afara pe geam reintra pe usa samd samd …

    Asa ca am sa povestesc mai bine lucruri care dau de gindit, lucruri la care merita sa meditezi mai ales in sensul introspectiei … si poate o sa-mi iasa si ceva exemple din propriile trairi ( de dragul lui …stone : ) )

    Iubirea este subiectul cel mai dezbatut … desi toti zic acelsi lucru pare ca exista o contradictie … Deschide-ti inima ( zici si tu Darius ) … e usor de zis mai greu de facut …
    Inchideti ochii chiar acuma si „vezi“ ce simti … , chiar fa experimentul Acum, …

    daca simti ‚ceva’ inseamna ca noi, chiar acum, „comunicam“ deadevaratelea … fiind artist sper sa iti fie usor sa faci asta…

    Daca nu … ata ete
    Cuvintele sint „purtate” de fapt de o anumita energie … este ceea ce Eckhart Tolle incearca sa spuna omenirii … Stillness Speaks …

    Cuvintele luate “sec” sint cel mai “primitiv” mod de comunicare, caci aduc cu sine “logica predicatelor de gr. 1” si in ciuda logicii este cel mai ambiguu mod din cite se cunosc ca ar fi posibile. Si cred, sincer ca s-a ajuns la el numai si numai datorita nivelului scazut de constienta la care a decazut omenirea pe parcursul timpului.
    Ne putem agata, literalmente : ), de un cuvint dintr-un discurs/text si pe baza a tot felul de inferente LOGICE sa ajungem la concluzii ilogice … sau cum demulte ori se intimpla sa parem foarte convingatori dar in esenta sa nu fi spus absolut nimica legat de tema in cauza. Ba de multe ori chiar sa fim total pe linga ( unde dai si unde crapa : ) )

    Nu stiu cum sa impac si capra si varza, dar spun aceste lucruri pentru ca evident le-am observat si in schimburile de replici avute pe acest thread ( am recitit de la inceput toate comentariile…)
    Oricum, deocamdata nu avem alte mijloace si trebuie sa facem the best out of it :p

    Liberul arbitru! O tema tare de tot … care s-a amintit de mai multe ori in textele voastre. Din propria traire pot sa va spun ca nu degeaba nu ma dadeam multumit cu tot felul de explicatii teoretice … de abia cind am trecut printr-o experienta ( nu o descriu sa nu-mi creasca… …; )) ) la limita am inteles ca ceea ce omul normal numeste liber arbitru : bad news again : nu prea exista! Asa zisele decizii pe care le luam zilnic si in orice moment sint de fapt niste reactii ( indiferent ca vb de reactii fizice sau “soft” ( astea din urma sint programe care se declanseza automat cind… masina noastra de “recunoastere” pattern matching’ da semnalul corespunzator ) … De abia cind reusim sa ne ridicam deasupra problemei X, si nu mai sintem dependenti de ea, putem pretinde ca ne exercitam liberul arbitru luind decizia de a experimenta “problema X”.
    Uite aici niste filmulete foarte bune care descriu surprinzator de bine ce si cum cu liberul arbitru desi nu ating direct ceea ce eu v-am marturisit din propria experienta.
    (http://shanti-spirit.ro/index.php/category/wwwkabtv/percepind-realitatea
    Iar pt cei care vor ceva mult mai detaliat http://shanti-spirit.ro/index.php/category/wwwkabtv/cabala-revelata-complet -scrolati in jos pina dati de titlul corespunzator
    Va rog mult de tot, daca aveti ceva impotriva gruparii care a facut videoul treceti peste asta si fiti atenti doar la ce se zice despre subiectul cu pricina “liberul arbitru” ; trust me merita efortul )

    De la aceste clipuri mi-am adus aminte ca cineva scria ceva despre constiinta universala … ar fi util sa vedeti la linkul de sus ( percepind realitatea ) si clipul intitulat “constientza” …

    Mintea constienta : vorbeam de reactiile ce le avem… Ca vrem, ca nu, nu conteaza caci ele vin… de unde vin? Poi din subconstient!! Cei aia? Poi cu totii o “cunoastem” caci o “vedem” zilnic … sau … na ja … din cind in cind tot realizam ca avem niste “programe” in noi care ne permit sa facem lucruri fara ca sa ne gindim … ce facem pas cu pas …
    De ce e important acest aspect? Pentru ca , daca am inteles ceva din liberul arbitru, putem observa ca majoritatea covirsitoare a actiunilor noastre sint conduse de subconstient si nu de constient … si asa fac trecerea ( prin bruce Lipton care zice la fel…) la

    Iubire : care e diferenta intre iubire sentimentala si Iubire neconditionata?
    Poi raspunsul cel mai simplu = prima e evident egotica iar cea de-a doua este evident non-egotica, altruista! Si aici este clar ca lumina zilei, si toti ati zis-o intr-un mod sau altul dar totusi …hmmmm parea ca este ceva contradictie … ceva dezacord parea sa fie.…

    Poate ceea ce a revelat Bruce Lipton in Biologia Credintei sa ajute, mai ales ca ceea ce descrie este pur stiintific … si logic : )) (http://video.google.com/videoplay?docid=-2592854717401053868# )
    Ideea pentru care mi-am adus aminte de el ( chiar merita vazut ce zice, este impresionant oridecite ori ascult la ce zice ) este ca el ajunge la o concluzie, foarte interesanta pentu mine( ceva m-a dus cu gindul back in time la Buddha insusi): Lipton zice ca noi nu sintem un corp asa cum il percepem noi… ci “o comuniune de zeci de trilioane de celule CARE au CONVENIT sa conlucreze impreuna pt a alcatui ceea ce noi numim corpul nostru”!!!

    V-am mai dat si data trecuta o “viziune” despre : de ce ii merge atit de nefericit umanitatii, acuma cu ajutorul stiintei am sa va frunizez inca o noua viziune :
    Stiinta a constatat ( in sfrisit ) ca modul de “lucru” al celulelor in organismul uman functioneaza dupa principiul ( utopic comunist : )) : )) ) : de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi!! Mai putin comunist spus : fiecare celula consuma din energia corpului DOAR atita cit sa supravietuiasca IN TIMP CE isi ofera “serviciile” la maxim, bazat pe ceea ce noi numim altruism 100%.

    Daca nu ar fi asa noi nu am putea supravitui prea mult timp: ginditi-va la ce s-ar intimpla daca o parte a corpului care are nevoie de serviciile altei parti nu le primeste la timp pentru ca acea parte “nu are chef” sau tocmai e suparata pe cealalta parte samd samd
    Incerc sa aduc discutia la comportamentul uman atit de cunoscut noua…
    Deci uite ca exista in Natura, insusi in corpul nostru, exemplul perfect al unei “societati” 100% altruiste … adica cum? Poi toate celulele se SUBORDONEAZA neconditionat telului suprem : supravietuirea si evolutia INTREGULUI ( = corpul nostru = templul nostru). WOW!

    Oare e destul de puternic mesajul pentru a vedea ca nu vreau sa fac polemica pe niste propozitii ale lui Descartes? Poti/puteti vedea ca in acest model de Viata NU EXISTA Loc de indoiala? Acesta este modelul Divin, insa! De aceea, desi ai perfecta dreptate in a explica logica acelor propozitii, acestea pot deveni “corecte” numai daca incepem cu Dumnezeu si nu invers. Asa cum mi-a iesit porumbelul pe “gura” data trecuta asa si este … Indoiala este atit la propriu cit si la figurat cel mai indepartat “loc” de Dumnezeu.

    De aceea ma “lupt” : ) sa explic, caci nu inteleg cum se poate sa nu vezi/vedeti ca ceea ce spun aici ( si altii in alte parti ) este exact ceea ce tu numesti “Iubirea de Dzeu vs atasamentul de spiritualitate”. Este exact acel ceva pentru care tu vrei sa lupti cu toata convingerea si pari sa fii instare sa-ti dai si viata : Sa Il pui pe Dumnezeu pe primul loc! Nu exista nici un fel de contradictie!!
    Exista doar un filtru “crestin” si altul “newage” si altul mai stiu eu cum … ( le-am pus pe astea doua caci asa am avut impresia ca s-au catalogat parerile pina acuma…) si din cauza nefericita a nivelului extrem de ambiguu de comunicare… ata ete! ne tot contrazicem … si apoi egoul face restul ( el cauta mereu sa aibe „dreptate”) :)
    Fapt care nu e socotit chiar o virtute ;p

    Revin un pic la Iubire : “Iubeste-ti Vrajmasii!” … dpdv al celor scrise mai sus ar trebui interpretat ca si Iubeste-ti acele programe “nocive” ( deci vrajmase ) din subconstient pentru ca DOAR atunci cind acestea s-au manifestat si le-ai constientizat poti sa „faci pace” cu ele si de facto sa le eliberezi din subconstientul tau. Aceasta inseamna, literalmente ( cam abuzez de acest cuvint dar suna perfect pt scopul propus ) , sa devii eliberat. Aceasta inseamna, de facto sa FIII asa cum bine ceri …desi era cam pe post de “adios” :p
    E usor de zis greu de facut… e usor sa ne dam cu parerea si mai greu as fim exemple vii : unde? In viata de zi cu zi : acolo pe „baricade“ cind ne lovim de cei pe care ia-i descris inca din primul mesaj …, acolo cind ne lovim de cei dragi dar care nu par sa ne inteleaga, sau nu vor sa faca ceea ce noi am fi vrut, sau iubitii care nu se comporta asa cum am crezut noi ( prin filtrul nostru vestit : ) ) ca se vor comporta in situatia xyz …

    Sorry daca par sa fiu mai pe aceeasi unda cu unii si mai putin cu altii, parerea mea este valabila insa pentru toti : egal pe ce nivel in scala evolutiva ne gasim, fiecare dintre noi, avem de facut acelasi lucru : sa lucram IN PERMANENTA si neconditionat pe noi insine!!
    ( si este descrisa foarte simplu de replica ‚”take a look to yourself”; sint clar subiectiv caci imi place clapton si mie : ) )

    Desigur pare culmea egoismului, dar ca multe alte aparente din lumea autentic spirituala exact inversul este adevarat : Doar curatindu-ne propriul subconstient putem schimba lumea asta!! ( si asta o spun toti marii maestrii ai acestei lumi independent de religia care le-a uramt invataturile si de cuvintele in care acest mesaj s-a „imbracat”…)
    Orice altceva este Egoul care a intrat DIN NOU pe usa din spate si ne face sa credem ca sintem “cineva” vs “altcineva” …

    Asa ca, va implor, nu reactionati, stati in liniste o vreme macar, veti vedea cum si in ce masura vi se vor schimba mesajele( reactiile) de la un moment la altul de la o zila alta… si apoi cind simtiti ca s-a sedimentat ceva …sa reveniti … cu marturia experientei avute si nu cu monologul creat de masina de inferente : )) …

    Intelegeti, va rog, ca nu e relevant daca sintem Crestini sau de alta culoare religioasa, sau daca sintem alt “soi” … TOTI sintem “o apa si un pamint” important este doar sa avem intuitia sa nu ne consideram „mai buni” decit altii ( never ever ;), orice ar fi). asta este pasul initial, fara de care putem vorbi cit in luna si stele :p … ca nu are sa iasa nimica … nici macar praf!

    Eckhart Tolle are un exemplu foarte ilustrativ si plin de umor relativ la cit de parsiv este egoul : povesteste de senzatia pe care o incearca cei ( e vb de cei mai in virsta …) carora le mor prieteni sau cunostinte oarecare si acestia, pina si in acea situatie, se simt “mai buni” caci : “eu sint inca in viata deci sint mai bun!” : ))

    Si de incheiere inca una “buna”:
    Nu putem sa ne “dam afara” ( eliminam ) mintea ( =ego) folosindu-ne de minte!!
    Si astfel (re)fac legatura la sursa comentariilor : Stanislav Grof si metoda sa care ne poate ajuta sa “evitam” blocajul produs de mintea constienta ( = ego) si astfel constient : ) sa facem ceva pentru “curatarea” subconstientului. Desigur e la latitudinea Gratiei Divine ce si cum se va intimpla de facto, caci ea vede sinceritatea intentiei noastre…

    Ps. Ma “jignesti” cind zici ca tai firul in 7! :D
    S-avem pardon : eu sint specialist la taiatul in 14 :)) :)) dar cu toate astea nu mi se … :D
    ps2. imi cer scuze daca v-am gresit cu orisice, oricind, oricui! Amin!

    • mortal! :))))))

  35. Inda spunea mai sus ca „atunci cand vorbesti cu Dumnezeu se numeste rugaciune iar cand iti vorbeste el se numeste schizofrenie !!!” Este un aforism „cool” scris de un psihiatru „dastept”. Dar contine nu doar o jumatate de adevar, ci si o mare duritate. Marile revelatii date omenirii au venit prin telepatie. Isus ar fi cel mai mare schizofren din istorie, daca ne-am lua dupa aceasta butada inepta. Desigur, telepatia poate functiona si prin intuitie. Chiar am scris un articol legat de iubirea de Sine la adresa: http://www.spiritus.ro/RAZVAN/sufletul_si_sinele.htm
    Nu ma supar daca il cititi si comentati…

    • am aruncat un ochi pe link. felicitari pentru preocupari.
      te invit insa sa experimentezi singur, sa privesti in fata propria strucutura interioara, sa retraiesti in propria constiinta separarea spiritului din tot, trecerea prin zidul de foc, vidul si crearea marilor polaritati ale constiintei si iubirii in interiorul spiritului. toate acestea sunt accesibile atunci cand ne recuperam adevarata constiinta si cand iesim din ingustimea conceptuala a mintii ordinare, a convingerilor dobandite si a controlului. poate ca ti-ai dat seama cumva ca ceea ce scriem noi aici, pe calatoria inimii, se bazeaza exclusiv pe propriile experiente de constiinta. de aceea nu exista citate din mari maestri, carti sfinte etc. este marea deosbire dintre acumularea de informatii pe care practicam prin intermediul mintii umane – si pe care nu o consider cunoastere, ci doar acumulare de informatii, si experienta. experienta inseamna cunoastere reala pentru noi.
      nu neg importanta informatiei, caci eu insumi am acumulat tone de informatie timp de multi ani. dar vine un timp cand nu iti mai ajunge sa citesti despre exprientele altora, ci vrei sa incerci marea constiintei cu propriul tau deget. descoeperi apoi, cu adevarat, sensul cuvintelor acelor maestri si mi ales cat de putin incape in cuvinte din adevarata experienta.
      imi pare rau sa-ti atrag atentia asupra unei mari confuzii: nici o revelatie nu vine prin telepatie. telepatia este o aptitudine mentala. revelatia este o traire completa, nu o imagine, nu un gand, nu o idee, nu o intuitie. o traire care cuprinde in sine niveluri inimaginabile ale realitatii, pentru mintea ordinara.
      una peste alta, experimenteaza! agnis

  36. agnis, la care mesaj ai raspuns cu „mortal…”?
    caci al meu ( cel din 4 octombrie )imi apare ca si „Comentariul tău așteaptă să fie moderat” deci nu-l vede nimeni inafara de noi doi :)

    • draga estefan, pe acest site, MESAJELE NU SUNT MODERATE! exista unele adrese de mail care nu pot trimite, dar nu si a ta! mortal mi s-a parut mesajul tau cel lung :)

    • ai avut dreptate. nu stiu ce s-a intamplat cu mesajul tau. habar n-am de ce s-a dus in asteptare. nu exista setari pentru aprobare de mesaje. exista, cum am zis, doar vreo doua ip-uri cu care sunt prudent, pentru ca sunt niste ciudati.

  37. Razvan,cuvintele respective rasuna cu totul diferit:”O Doamne,… de ce atunci cand iti vorbesc eu Tie se numeste rugaciune,iar atunci cand imi vorbesti Tu mie ,se numeste schizofrenie!”(originalul daca vrei)E cu totul altceva!!!Inda la asa ceva facea referire…aceasta era nuanta si subantelesul dorit.
    Atentie asadar la text si context,la cititul printre randuri, adica in graba,fara studiul atent necesar, pana si omisiunea unui simplu cuvant poate rasturna sensul initial si conduce ca atare la nedorite interpretari si eroari chiar grave uneori.Oricum avem darul deseori sa rastalmacim cuvintele,sa speculam din anumite ratiuni pur intrinseci,etc
    Ce citim,cat, si mai cu seama cum,este chiar o problema serioasa si o mare arta!(remarca generala!)

  38. multumesc agnis pentru rectificare. Cine stie poate nu trebuia sa apara fiind prea „lung” sau prea „mortal” :D

  39. Revelatiile pot fi mentale sau supramentale (vezi si definitia din DEX). Atunci cand intelegi dintr-o data ceva ce nu ti-a mai trecut prin minte, ai o revelatie, asa se spune si asa este. Iar Apocalipsa (“Cartea revelatiei”) este o receptie telepatica evidenta, sub forma de imagini si trairi. Agnis, cred ca te-ai grabit cu aprecierile, pozitionandu-te doar pe o stare „inimaginabila” de constiinta, care te fascineaza. Viata este alcatuita mai ales din stari obisnuite de constiinta si are mare valoare chiar si atunci. As zice ca mai ales in starea normala poti da dovada ca ti-a folosit realmente o traire beatifica, o stare modificata de constiinta. Altfel, ce rost a mai avut, nu-i asa?… Te salut si iti urez o evolutie continua alaturi de draga inimii tale!

    • multzam petre razvan. te invit la o partida de revelatie traita direct, nu prin intermediul definitiilor din dex. e mai usor decat crezi, mai accesibil, mai simplu decat orice poate gandi mintea. keep in touch

  40. bravo!
    omul care a sgimbat lumea! in ce? intr-o lume demonica, satanica, in : homosexualitatea, coruptie, criminalitatea, delicte, minciuna, ura, razboaie,minciuna religiioasa, ipocrizie, ce mai vreti sa specific? aceasta este schimarea pe care le-au facut acesti ipocriti, si fac ma departe, datile crezare ca incurand, toate aceste lucrari demonice , satanice Iehova Dumnezeu , prin fiul sau Isus Cristos le va pune capat, de aceea indepartativa de cei ce fac aceste lucruri, ca sunt o blasfemie la adresa lui Dumnezeu.
    iar imaginativa cat de bine a trait d-nul Stanislau Grofle 80 de ani de pe spatele prostimii, prostimea are nevoie de asa ceva, daca nu ar fi asa ceva, nu sar pute deosebi prostimea de prostavani.
    va felicit d-le Grofle ca ati fost inteligent si ati putu prosti prostimea.
    iar voi prostilor lasativa prostiti si pe mai depare.
    iar d-ule Grofle lumea satanica nu o poate schimba nimeni numai Iehova Dumnezeu prin Regatul sau, ceea ce o va face in curand prin Regele sau intronat Isus Cristos, atunci veti recunoaste ca ceea ce ati facut a fost contra creatorului, pentru ca nu lati proslavit, ci vati ridicat mai presus de cat el, si consecintele vor fi drastice.
    PROSTIMEA NU VA LASATI PROSTITI; CI INCREDETIVA IN IEHOVA DUMNEZEU; CARE VA FACE IN CURAND TOATE LUCRURILE NOI; CITITI CUVANTUL SAU BIBLIA; SI VETI AFLA ADEVARUL; NU MINCIUNI:

  41. draga mihai
    te vad destulde inversunat,as avea o intrebare simpla si inainte de a raspunde stai si fi sincer cu tine
    Intrebarea:Daca ar venii Mantuitorul IIsus intr-o buna zi la tine si ti-ar spune ,mihai eu sunt Fiul lui Dumnezeu urmeaza-mi mie si te vei mantui,tu ce ai face l-ai urma sau l-ai jigni crezandul unul din mincinosii la care faci referire
    da ai dreptate sunt si astfel de oameni dar nu uita Domnul Dumnezeu ne-a lasat puterea sa alegem ,inclusiv credinta
    daca ai fi atat de crestin ai avea mai multa intelegere ,compasiune si sacrificiu de sine ne uitandute la site-uri din acestea care iti provoaca stare de neliniste care este in contradictie cu starea pe care IIsus o spune sa o ai si sa o cultivi in ceilalti prin apostolat
    o viata cat mai plina de iubire neconditionata

  42. Fiecare intelege de acolo de unde este.Eu inteleg ca aceasta este o invitatie la experienta personala si cred pentru ca stiu prin experienta ca sunt parte din acest univers,ca nu pot vedea stelele decat daca sunt parte din ele si aceasta se extinde la tot ce exista.Fiecare este liber sa fie si sa creada ce vrea,dar nici o informatie nu te atinge decat daca ai o legatura cu ea.Aceasta este parerea mea.

  43. Nu cred ca spiritualitatea nu are legatura cu credinta, din pacate una fara alta nu se prea poate. Daca spiritul este pictorul atunci credinta sa e sevaletul vietii sale. Trebuie sa invatam sa gandim un pic independent, trebuie sa luam ce spune un om, dar asta nu inseamna nici ca trebuie sa il urmez, nici ca trebuie sa-l ridic la rang de superior al meu. De la oricine putem invata ceva si e foarte normal ca, atunci cand un om face progrese din cauza cuiva – medic, preot, sfatuitor – omul acela sa se simta mai legat de cel care l-a ajutat si de aici sa dezvolte o anumita afectiune. Asta nu trebuie confundata cu veneratia sau alte nebunii. Discernamant si prudenta. Va pup.

  44. Ce vrea sa spuna Grof , Bdiana este ideea ca poti experimenta spiritualul si fara sa crezi in ceva anume, in Dumnezeu, Iisus samd. Spiritualul este natura naostra profunda si adevarata pe care o experimentam clipa de clipa indiferent ca noi credem sau nu in ea.(problema e ca nu simtim asta la nivel constient) Experimentarea naturii noastre adevarate la modul constient, poate fi obtinuta fara sa credem neaparat in ea, in Iisus, in Dumnezeu, in religii. Sunt oameni atei, de exemplu, care intrand in contact cu respiratia holotropica de ex. au descoperit natura divina a realitatii, spiritualul. Nu credeau ca exista si totusi l-au experimentat.

  45. frumos articol…si imi place f mult ce a spus la sfarsit….conform principiului ca ce e in interior e si in exterior,,intr-adevar criza din exterior a fost la mine si in interior…s-a minifestat prin depresii puternice si slava domnului ca atunci,,m-am redescoperit,,ducand mai departe rationamentul daca eu m-am linistit si mi-am gasit adevarata natura inseamna ca si in exterior criza va trece,,si omenirea va renaste…sa dea DOMNUL .sa avem speranta si sa nu ne abandonam credinta,,,

  46. POATE NU E PERFECT,DAR IN ORICE CAZ PSIHOLOGIA CLASICA SI PSIHIATRIA SE AFLA SI SE MAI AFLA INCA SUB NIVELUL COMUNEI PRIMITIVE.SI ISUS A FOST IMPOTRIVA CURENTULUI IUDAIC SI A IESIT O INVATATURA ASA DE MARE INCAT PUTINI O POT INTELEGE SI ACUM (d-le Mihai imi pare rau ca un presupus crestin cum va pretindeti nu a citit niciodata cu atentie „Noul Testament„, altfel nu ati fi reactionat asa violent.Si inca ceva Isus nu s-a rugat niciodata la IHWH-era zeul lui Moise-, ci la Tatal Ceresc)
    DACA CREATORUL DOREA O SIGURA RELIGIE, AR FI CREAT-O!

  47. Sa nu ne pierdem in rautati.Sa citim o carte,sa o inchidem si sa gandim cu mintea noastra,vazand ce am inteles.Dumnezeu a pus in noi scanteia,sa-L rugam sa ne intretina LUMINA ! Acesta e sensul pe care e necesar sa-L urmam …Doamne,da-ne lumina sa putep vedea!

Trackback-uri

  1. Stanislav Grof din nou în România. Workshop & Conferință - Calatoria Inimii | Calatoria Inimii - […] 4. Stanislav Grof la 80 de ani: “Spiritualitatea nu este o chestiune de credință, ci de experie… […]

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2019

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net