Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 11 august 2010 Articole, Slideshow | 141 comentarii

Criza psiho-spirituala de Transformare. Noduri si Semne



”Ce se petrece cu mine în ultimul timp? În ultimele luni, în ultimii ani? Ce se petrece cu viața mea? Ce este această tulburare stranie pe care o simt în interior, din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai ciudată, ce este această tremurare a inimii mele, acest plâns care stă să izbucnească în fiece moment, această sensibilitate extremă, ca și cum tot ceea ce se petrece împrejurul meu ar trece prin mine însumi?

Ce este această frică lăuntrică ale cărei valuri le simt, ce este vântul acesta interior care-mi spulberă mintea, care mă împiedică să mă concentrez la ceea ce fac, ce sunt aceste cutremure interioare provocând crăpături adânci în ființa mea?

De ce pare că totul se prăbușeșete, iar lumea așa cum am cunoscut-o… de ce dispare? De ce prietenii mei și familia mea se uită ciudat la mine? De ce mă îndepărtez de aceia pe care știu bine că-i iubesc? Poate că am început s-o iau razna, poate că am nevoie de ….”

Recunoașteți aceste întrebări? Recunoașteți aceste stări greu de descris și încă mai greu de explicat?

Luați o mică pauză în vreme ce citiți acest rânduri, respirați adânc și priviți pentru o clipă în interiorul vostru, simțiți o clipă spațiul lăuntric și dacă acolo este o emoție nedefinită, o căldură, o strângere de inimă, o zvâcnire înlăcrimată, atunci să știți că nu, nu sunteți pe cale să vă pierdeți mințile, nu aveți nevoie nici de un psihiatru și nici de medicamente, nu aveți nevoie de nimic, decât de încredere în voi înșivă, în ceea ce se petrece acolo. Suntem mulți aceia care am trecut și trecem prin aceste stări neobișnuite de conștiință. Căci despre asta este vorba, despre o enormă transformare a Conștiinței care, din perspectiva minții, pare o ”criză”.

Da, este o criză, dar este o criză de transformare profundă a ceea ce suntem, este o criză spirituală. Devenim ceea ce suntem cu adevărat. Descoperim încetul cu încetul, uneori într-un mod dureros, adevăratele noastre dimensiuni și adevărata noastră natură. Trupul nostru, energia noastră, emoțiile noastre și mai ales mintea noastră sunt bulversate, căci ordinea pe care o cunoșteau dintotdeauna se destramă, structurile interioare pe care le-am întărit folosindu-le timp de mii de vieți, sunt acum în pragul disoluției. Iar această disoluție este un proces dificil, uneori înfricoșător – căci tot ceea ce nu cunoaștem reprezintă obiectul unei temeri. Dar disoluției interioare nu îi urmează haosul. Destructurării lăuntrice nu îi urmează nici moartea, nici nebunia, ci o nouă ordine pe care mintea nu o poate nici imagina, nici prevedea. Noile dimensiuni ale Ființei se nasc din această disoluție aparentă. Nu ceea ce suntem cu adevărat dispare, ci doar ceea ce am crezut că suntem. Identificările noastre, mecanismele noastre, personajele interioare pe care le-am jucat de atâtea ori, vocile, aspectele noastre pe care le-am trăit de-a lungul lungii noastre istorii, toate acestea se dau la o parte pentru a face loc Ființei care suntem cu adevărat.

Este un proces de Conștiință.

Aceia care ne cunoașteți, știți deja că ceea ce facem noi aici, pe Călătoria Inimii și în workshop-urile noastre și în întâlnirile noastre cu voi, se referă la stările de Conștiință extinsă. Lucrăm cu stările de Conștiință extinsă, împărtășim cu voi trăirile noastre și Călătoriile noastre, expansionând mereu mai mult Cunoașterea de Sine și Trăirea de Sine. Tot mai mulți dintre voi trăiesc în mod direct stări de Conștiință extinsă în mod spontan. Tot mai mulți dintre voi își îndreaptă atenția spre interior, acolo unde se petrec toate acestea. De multe ori, acesta este momentul în care, în mod sincronic, un prieten vă spune despre Călătoria Inimii și despre faptul că nu sunteți singuri în această călătorie sacră. Că mai sunt mulți aceia care trec prin toate acestea și că există mijloace simple de a deveni conștienți de procesele interioare.

Dragii noștri prieteni, aceia dintre voi care recunoașteți stările descrise mai sus, să știți cu toată siguranța că ceea ce se petrece cu voi în aceste vremuri, sunt semnele Marii Transformări care are loc la scara întregii Conștiințe. Este ceea ce ați citit de multe ori, este ceea ce v-ați dorit de multe ori, este ceea ce ați așteptat vreme de milenii, ceea ce ați căutat de-a lungul a multe vieți ale voastre și care iată, acum se petrece. Este procesul Trezirii interioare despre care vorbeau marii Maeștri, este sfîrșitul unui timp și începutul unui altui timp. Trăim împreună timpuri sacre, în care se naște o nouă Umanitate. Noi suntem actorii acestui proces extraordinar, iar dificultatea fizică, energetică, emoțională și mentală a acestui proces este echilibrată de privilegiul de a lua parte în mod direct la el. Nu suntem victimele acestor transformări ale Conștiinței universale, căci noi suntem această Conștiință. Nu suntem bieți muritori supuși meandrelor unei Divinități capricioase, ci suntem Divinitatea însăși care se trezește într-un trup uman, într-o nouă dimensiune a Conștiinței care nu a mai fost experimentată niciodată în întreaga Creație.

Dar, despre toate acestea vom mai vorbi în întâlnirile noastre.

Rostul acestor râduri este mai curând unul utilitar și pragmatic. Cum recunoaștem simptomele unei ”crize” de transformare psiho-spirituală? Și, atunci când le recunoaștem, ce este de făcut? Foarte mulți oameni care ajung la workshop-urile noastre, la întâlnirile cu noi și care citesc cărțile editate de noi, ne pun aceste întrebări. Deasemeni foarte mulți dintre aceia care au nevoie de sprijin pentru a trece prin aceste transformări ne spun că timp îndelungat au crezut că e ceva în neregulă cu ei. Că au fost speriați de felul în care realitatea lor a început să se dizolve. Astfel că am hotărât să publicăm aici un fel de ghid pentru cei care trec prin ceea ce noi numim ”Criza de Transformare Psiho-Spirituală”. Nu este un ghid exclusiv, dar cuprinde cele mai importante semne ale Transformării, care pot apărea pe diferite niveluri interioare, dar și în viața de zi cu zi. Aceste semne au fost recunoscute de noi de-a lungul timpului fiind relatate de cei cu care lucrăm în spații de Conștiință extinsă, dar și din experiența noastră personală.

Semne ale Crizei de Transformare Psiho-Spirituală

1. Nivelul fizic.

Accese de oboseală profundă, moliciune a corpului, aritmii ale respirației, aritmii cardiace, lipsa de forță în brațe, palme și picioare. Dureri lombare ce par să vină din interiorul corpului, senzații de arsură, temperatură ridicată ale unor zone ale corpului sau în ansamblu. Durere și arsură la nivelul osului sacral. Dureri în zona cefei, a umerilor, a coloanei vertebrale. Dureri ale mușchilor spatelui, cârcei, blocaje la nivelul fibrei musculare. Senzații de căldură/arsură la nivelul creștetului capului și al tălpilor, la nivel pelvian, la nivelul centrului pieptului. Tulburări temporare ale văzului și ale auzului. Uscăciune a pielii, senzații de arsură, descuamare a pielii la nivelul feței, urechilor, mâncărime a pielii oriunde pe corp. Dureri ”ciudate” de cap. Aceste semne nu apar toate în același timp și nici nu este obligatoriu să experimentăm toate aceste senzații la nivel fizic. Ele sunt semnele unor profunde transformări interioare la nivel celular și al ADN-ului. Sunt trecătoare.

Atitudinea potrivită față de aceste simptome fizice este aceea de observare, acceptare și însoțire blândă a acestora. Ne îmbrățișăm durerea având conștiința că sunt semnele transformării interioare, ale încorporării unor noi niveluri de Conștiință și energie.

În limbaj mistic este vorba despre nașterea Divinității Interioare, despre încolțirea Seminței Cristice.

2.Nivelul energetic.

Senzații ”bizare” în corp, ca și cum ar exista acolo, în interiorul corpului, distorsionări ale curgerii energiei. Furicături, senzații de cald/rece, senzații de ”electricitate”, sensibilitate extremă a simțului pipăitului, senzația de ”spațiu interior”. Apare posibilitatea de a simți cu acuitate orice loc din interiorul corpului și o extremă sensibilitate la mediu. Stările interioare pot fi în rezonanță rapidă cu stările oamenilor din preajmă. Ființa se deschide din punct de vedere energetic. Unii dintre voi pot vedea fenomene energetice, campuri de lumină, aure. Sensibilitate extremă ale tuturor simțurilor, vedere, auz, miros, pipăit, gust, sau dimpotrivă, diminuări ale acestora. Atingerile devin de o extremă sensibilitate.

Atitudinea potrivită este cea de observare și explorare liniștită acestor fenomene.

3.Nivelul emoțional.

Emoțiile capătă proporții și intensități uneori extreme, oricare ar fi ele, de la tristețe la mânie, de la disperare și descurajare la entuziasmul cel mai viu și bucurie explozivă. Spațiul emoțional interior capătă profunzime și volum și se manifestă uneori fără să poată fi oprit și fără motive aparente. Tristețea poate merge uneori până la dimensiuni depresive. Înainte de a recurge la mijloace de suprimare ale acestor stări, amintiți-vă de faptul că ȘTIȚI ce se petrece. Intrați în stările emoționale cu curaj, devenind observatorii lor, în acceptare și observare și îmbrățișare a stării. Nivelul emoțional și cel energetic lucrează împreună cu cel fizic.

Este posibil ca semnele fizice, energetice și emoționale să apară împreună. Nu ”ținem” de aceste stări, nu le judecăm ca fiind bune sau rele, doar suntem conștienți de ele. Energiile trecutului pleacă. Uneori apar amintiri foarte intense ale unor împrejurări din această viață și din alte vieți, asocieri de imagini și persoane, sentimente puternice care au aparența unor descărăcări fulgerătoare. Ceva din Ființa noastră pleacă pentru a se întoarce la noi după o transformare profundă.

Uneori aceste emoții vor ieși sub forma plânsului – aparent fără motiv. Le lăsăm să iasă. Plânsul este o descărcare benefică. Pot apărea sentimente de însigurare, de părăsire, de abandon, de separare fară de sine și de ceilalți, de familie și de prieteni. Poate apărea intoleranța la anumite medii, la aglomerație, intoleranța la discuții nesfârșite, refuzul de a perpetua anumite obiceiuri și relații, nevoia de a fi singur și nevoia de interiorizare, de a coborâ înăuntru.De multe ori apare refuzul de a rămâne în sistem, nevoia puternică de a părăsi o conjunctură care acum devine apăsătoare, de a părăsi un job, un loc, un mediu care nu se mai potrivește cu realitatea noastră interioară.

Facem lucruile pe care le simțim necesare fără să ținem seama de părerile celorlalți. Dacă nu ne ascultăm vocile interioare apare suferința.

Pot apărea stări de anxietate până la frică existențială, sentimentul că lumea se sfârșește. Sentimentul de gol interior. Nu încercăm să înlăturăm aceste sentimente. Observați-le, îmbrățișați-le! Se vor dizolva. Când pare insuportabil, respirăm adânc pentru a ne centra și a ne regăsi echilibrul. Suntem ca un vas care încape în el o furtună, dar nu suntem însăși furtuna, odată ce o putem observa.

Poate apărea un ”dor” de nerostit, un sentiment de plecare, de părăsire, de inutilitate, un dor cosmic ce poate îmbrăca tendințe suicidare. Observați-le. Ne amintim că nu sunt decât semne ale unei profunde transformări interioare. Cu adevărat, un mare capitol din istoria noastră personală se termină în aceste timpuri. Dar numai pentru a face loc unui nou început. Ceea ce am crezut că suntem, se dizolvă pentru a face loc Ființei complete care suntem. Toată istoria vieților noastre a pregătit acest moment astral al Transformării. Ceva ”moare” în noi, identitățile noastre nenumărate, iluzia, dar în realitate este o transformare. Ceea ce suntem cu adevărat nu poate muri. Doar se transformă.

4.Nivelul mental

Accese de gândire compulsivă, repetitivă. Gândirea, rațiunea, pare a se comporta precum un computer defect, în buclă. Apar structuri mentale și serii de structuri care se repetă aparent la nesfârșit, însoțite de teamă, de grija de a nu ”o lua razna”. Apar gânduri care nu par gânduri străine, dar care nu sunt ale noastre. Și așa și este, căci procesul de transformare ne face să comunicăm cu ceilalți pe niveluri pe care nu le-am experimentat până acum. Sunt niveluri colective ale Conștiinței care conțin tipare colective de gândire. Suntem însă conștienți de natura acestor tipare și a acestor interferențe mentale. Gâdurile sunt forme de energie modulată după un anumit tipar și cu cât mai mulți oameni au modulat energia în același fel, cu atât tiparul este mai puternic. La fel cum putem simți emoțiile celorlalți, la fel putem interfera cu tiparele lor de gândire. Nu confundăm propriile noastre gânduri cu aceste tipare care, uneori ni se vor părea nocive. Pur și simplu ne retragem în spațiul liniștit și sacru al inimii noastre prin câteva respirații profunde – cei care ați participat la workshop-urile noastre ați învățat deja cât de ușor se face acest lucru – și ne decuplăm de la respectivul nivel energetic al gândirii, fără să-l negăm și fără să încercăm să luptăm împotriva lui. Îl integrăm și îl lăsăm să se dizolve. Deasemeni pot apărea structuri de gândire care ne-au aparținut cândva, în această viață sau în altele. Procedura este aceeași. Le observăm, le integrăm, le ”respirăm” în interior și le lăsăm să se dizolve.

Mecanismele de gândire sunt acelea care provoacă stările de frică. Antidotul fricii – ne reamintim mereu acest lucru – este iubirea. Noi nu suntem una cu gândurile noastre, de aceea le putem aborda așa cum dorim. Deci, le primim, le observăm, le integrăm, le permitem să se dizolve în acel spațiu sacru al inimii noastre.

Datorită tulburărilor la toate nivelurile, pot apărea stări de ”a fi pierdut”, de dezorientare, sentimente stranii de rătăcire, de pierdere, de amețeală, sentimentul de a nu înțelege ceea ce se petrece. Mintea – liniară, secvențială – nu poate administra stările foarte complexe ale Conștiinței noastre, care este multidimensională. De aceea poate apărea sentimentul de neputință, de neajutorare. Mintea noastră urmează să se integreze noilor dimensiuni ale Conștiinței noastre și să-și transforme natura. Fenomenele minții nu trebuie să ne sperie. Învățăm să abordăm realitatea în moduri mult mai complexe și mai complete.

5.Nivelul vieții personale

Bulversări puternice ale vieții personale pot apărea, sentimentul că totul se prăbușește împrejurul nostru: serviciul, relațiile cu ceilalți, viața de familie, prietenii. Pare că o lume se pregătește să dispară pentru a fac loc unui nou context. Acest lucru este adevărat. Vechea noastră viață se dizolvă pentru că noi înșine ne dizolvăm pentru a trece într-o nouă viață. Aceasta nu este o metaforă ci un adevăr foarte dur uneori. Mulți dintre noi ne vom schimba serviciul, familia, prietenii, orașul sau țara în care locuim. Cum s-ar spune, eliberăm vechea noastră personalitate și viață, pentru a păși într-o nouă dimensiune. Uneori vom simți noi înșine nevoia să schimbăm toate acestea, vom simți că nu ne mai potrivim cu cei pe care îi cunoșteam atât de bine, cu serviciul nostru, cu cei pe care-i iubim, și vom dori să plecăm cumva. Alteori vom descoperi îngroziți că serviciul ne este ”luat”, că familia se destramă, că, printr-o stranie magie cosmică, întreaga noastră realitate se reconfigurează, aparent împotriva voinței noastre, alimentându-ne frica existențială. Toate acestea fac parte din marea Transformare. Exteriorul urmează transformările interioare. Știind acest lucru, nu ne vom teme, ci vom întâmpina transformările observând din locul sacru și liniștit al inimii noastre. Nu vom rămâne fără serviciu, și nici singuri, doar că ne vom găsi adevărata noastră cale. Nu am venit în această viață ca să murim de foame și ca să suferim, ci ca să descoperim adevărata noastră menire de ființe Divine. Tranziția poate fi dureroasă, dar cu cât ne agățăm mai puțin de structurile vechi, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Cuvântul cheie este Acceptare. Și Încredere în Ființa noastră profundă care orchestrează toate aceste transformări.

Mulți dintre prietenii noștri nu vor accepta aceste transformări, vor crede că înnebunim, că avem nevoie de ajutor, ne vor da sfaturi și ne vor certa pentru deciziile noastre, cerându-ne să ”revenim cu picioarele pe pământ”. Dar Transformarea interioară este o chestiune personală, pe care nu o putem traversa decât singuri, până în momentul în care îi vom găsi pe cei asemenea nouă, care trec prin aceleași transformări.

Uneori se manifestă un fel de apatie, de indiferență în orice fel de relație exterioară, un fel de lipsă a interesului, inclusiv pentru oameni pe care îi iubim, pentru obiceiuri vechi, pentru tot felul de lucruri despre care credeam că ne reprezintă. Acum putem descoperi că suntem mai mult decât ceea ce credeam că suntem. Învățăm încetul cu încetul să nu mai ascultăm vocile exterioare, ale nimănui, ci să fim atenți la vocea Maestrului Interior care se naște, să avem încredere în aceasta.

6. Trăirile interioare

Zbuciumul, neliniștea și nesiguranța din timpul zilei pot fi dublate de stări stranii petrecute în timpul nopții, ca și cum am fi cu picioarele în două lumi, aici și acolo, acum și oricând, percepând un timp liniar și în același timp o altă dimensiune temporală. Visele noastre pot deveni ciudate, agitate, pot conține elemente arhetipale, intensitatea acestor vise este mai mare ca niciodată, trăim sentimente amestecate. Cunoaștem cumva toate acestea, dar nu le înțelegem și minții noastre i se par absurde și de neînțeles. Secvențe de bătălii, urmăriri care se petrec în lumi ciudate, personaje care ne par cunoscute vin și pleacă în aceste vise. Putem trăi în vise secvențe puternice de moarte și renaștere. Sunt vindecătoare și transformatoare. Nu sunt decât descărcări ale unor conținuturi ale Conștiinței, care trec prin noi. Sunt părți din noi înșine care se mor pentru a deveni altceva. Somnul poate deveni neregulat, agitat, ne putem trezi obosiți și cu dureri în corp. Uneori nu vom putea dormi, uneori ne vom trezi la ore ciudate în crucea dimineții, înainte de răsăritul soarelui fără să mai putem adormi. Vom trăi toate acesta știind că sunt normale. Că nu sunt decât semne ale procesului prin care trecem.

Încetul cu încetul, bulversarea inițială se liniștește pe măsură ce recunoaștem procesul de transformare. Căpătăm încredere în noi înșine, simțurile noastre dilatate devin noile noastre mijloace perceptive, începem să căutăm soluțiile în interiorul nostru, să ne ascultăm, descoperim răspunsurile la întrebările noastre în noi înșine. Descoperim că pur și simplu știm. Este un ou nivel de comunicare cu noi înșine. Visele noastre capătă dimensiuni și profunzimi noi. Căpătăm coerență interioară, fluiditate și reușim din ce în ce mai des să stăm într-un spațiu interior liniștit. Capacitatea de observare și înțelegere a ceea ce se petrece crește. Cunoașterea nu mai apare ca rezultat al unor procese deductive, logice, secvențiale, ci survine brusc, complet, total, din interior.

Transformarea și Stările de Conștiință Extinsă

Nu există încă o știință care să se ocupe cu transformările spirituale, dar psihologia transpersonală cunoaște deja de mult timp (Stanislav Grof ) aceste crize transformatoare, iar diferitele tradiții spirituale, Creștinismul, Budismul etc cunosc deasemeni aceste transformări ale căror cronici pot fi găsite în biografiile sfinților și ale meștrilor. Aceste transformări interioare au fost, până acum, individuale. Dar în timpurile noastre se petrece o Transformare a Conștiinței în ansamblul său. Umanitatea însăși trece prin această transformare.

Trecem prin stări de Conștiință modificată. Toate semnele pe care le-am descris mai sus și care pot interveni în viața noastră de fiecare zi, sunt semne ale expansiunii Conștiinței. Sunt stări ”non-ordinare” de Conștiință, așa cum se numesc în psihologia transpersonală.

Experimentarea stărilor de conștiință extinsă poate fi de un ajutor imens în abordarea acestor procese de Transformare interioară. Dacă în viața de zi cu zi acest proces este unul lent și uneori chinuitor, în experiențele de conștiință extinsă totul se accelerează, înțelegerile care survin sunt mult mai rapide, iar integrarea ulterioară a acestor înțelesuri se face mult mai ușor. Tabloul Conștiinței în ansamblul său, a ceea ce suntem și ceea ce am fost, al transmutărilor lăuntrice, devine mult mai coerent. Etapele transformării devin mai clare, încrederea în această transformare se solidifică, încrederea în Sine și capacitatea Conștiinței noastre de a administra această transformare crește. Pe scurt, în stările de Conștiință extinsă procesul se accelerează și se clarifică. Eliberarea vechilor structuri cu care ne-am identificat, formale, energetice, emoționale și mentale devine mai rapidă și mai ușoară. Tensiunile inerente procesului vor fi mai puțin eliberate în viața de zi cu zi, și mai mult în cursul sesiunilor experimentale la care paticipăm. Dar, toate acestea sunt alt capitol al acestei povești extraordinare pe care o trăim împreună. Un capitol la care vom reveni în curând.

Sperând din toată inima ca aceste informații să vă fie de folos în Marea Transformare prin care trecem cu toții, vă învităm să ne scrieți, să ne puneți întrebările voastre, oricât ar fi de multe și de… ciudate :). Suntem pe același drum, împreună. Prin tot ceea ce facem –  workshop-uri, cărți, discuții și întâlniri, asistența personala – ne asumăm Prezența alături de voi pe acest drum.

Subiectul Marii Transformări pare a fi întratât de important – sunt atât de mulți oameni care trec prin aceasta! – încât se pare că îl vom face subiectul principal de discuție și de dezbatere la următoarea noastră întâlnire cu voi, care se va petrece la Oradea, înainte de workshop-ul de Conștiință extinsă pe care l-am programat acolo în septembrie.

Cu iubire, Horia Țurcanu și Elena Francisc

PS. Întâlnirea de la Oradea va avea loc pe 22 septembrie într-un loc pe care îl vom anunța curând. Workshop-ul se va desfășura între 24-26 septembrie. Detaliile despre toate acestea pe www.transpersonal.ro și în curând și pe Călătoria Inimii. (sau la tel 0731014257 – Alina)


Descarcă acest articol ca PDF.

141 comentarii

  1. bdiana iti multumesc pt precizare ai dreptate HORIA exact asta-i problema;in ultimul timp simt multe…. si de acum inainte vreau sa simt- traiesc constient,sa accept si sa inteleg ce sunt cu adevarat PS.eu cred ca simtirea si acceptarea constienta a realitatii trebuie si inteleasa constient.

  2. Asa este monika. Si vb lui agnis trebuie mai intai sa simti, odata cu asta vine si intelegerea si constientizarea. Numai ca atat, sa tii minte ca esti deja o fiinta completa care incepe un proces de redescoperire, la capatul drumului se afla un TU de Lumina. Mult succes!

  3. Va IUBESC, IUBESC…TOT Acum va impartasesc 2 din experientele mele constientizate;anul trecut am trait-simtit disperarea din cele mai intunecate adincuri[eram inchisa in cerc],aceasta disperare era de fapt trairea simtirea inconstienta dintr-o noapte…simteam cum cad in gol[abis, neant]si incercam cu disperare sa ma agat de ceva;cand m-am trezit din vis[am revenit la realitatea mea]eram bucuroasa ca ceea ce am simtit nu este adevarat[E DOAR UN VIS]…DAR s-a intimplat ceva:S-A FISURAT CERCUL. …Tot intr-o noapte am simtit ca zbor deasupra unei PAJISTI PLINE CU FLORI MULTICOLORE…SI ERA era ASA DE BINE, dar m-am trezit la realitate si eram bucuroasa ca m-am trezit,dar aceele simtiri nu au mai plecat…si au rupt cercul…acum sunt plina de iubire, de lumina …IUBESC SI >>FAC CE VREAU. PS. LUCICA ,acum inteleg jocurile pe care le joci,chiar joc si eu unul:JOCUL IUBIRII si e asa de bine pt. ca EU SUNT …IUBIREA

  4. Nu sant strain de tot ce se intampla aici,de aceea ,va respectuos rog sa ma acceptati in cercul dumneavoastra de prieteni legati prin aceeasi si UNICA DORINTA…DE REALIZARE A SINELUI PRIN AUTOTRANSFORMARE.TANJESC DUPA O CALATORIE INITIATICA IN PERU…SI CEVA I-MI SPUNE CA SE VA PETRECE NU PESTE MULT TIMP. De aceea orice comenteriu ,experienta pe care o impartasesc protagonistii calatoriei in Peru,alaturi de Horia si Eena,nu poate fi decat o incitare la autodescoperire de cel(cea)care acum sant mai bogati decat daca ar avea tot aurul din lume.Dar eu cum locuiesc intrun mic orasel DROBETANO-DUNAREAN e mai greu sa fiu des in contact cu voi acesti minunati saritori peste iluzia TIMP-doar acesta (netul)fiind deocamdata posibilitatea ieftina dar eficace de a-mi face auzit apelul si cerinta de ajutorin a ma primi alaturi de voi.Alaturi de bunul meu prieten ,domnul LUCIAN,acum 2 ani am fost in minunatul Tibet… aveti dreptate domnule Horia cand afirmati ca,cuvintele sant prea liniare si FARA SUBSTANTA PT. A PUTEA FI EXPRIMAT TOT CEEA ce te patrunde.voi intra mai adanc in acest site pentru a ma hrani cu informatii vitale de urgenta aplicabilitate mai ales ACUM. O ZI BUNA TUTUROR,BATRANII NOSTRI SPUN „SA NE VEDEM CA MAINILE”

    • sal nandi. cu siguranta nu esti strain de toate acestea de vreme ce ai intrat pe calatoria inimii.
      toti aceia care simt ceva fata de ideile expuse aici, sunt acceptati. nu exista un cerc anume, nu e nevoie sa indeplinesti nici o conditie pentru a fi alaturi de noi. cat despre calatoria in peru impreuna cu alti exploratori ai constiintei… de ce nu? iti sugerez insa sa participi mai intai la calatorii mai cuminti, caci pentru intalnirea cu peru e nevoie de experienta navigarii in apele adanci ale constiintei. toti cei care merg cu noi au experienta. e mai usor decat ai putea sa crezi.
      practica noastra principala consta in respiratie si prezentza. calatoria interioara e cel putin lafel de importanta ca o calatorie in peru. h

  5. Zambesc..Zambesc pentru ca mereu am stiut ca sunt normala asa cum sunt si ca la capatul acestei trairi voi gasi un „eu” mai bun, mai increzator si mai linistit. Am fost speriata deoarece toate acestea au inceput la o varsta foarte frageda, dupa ce mama mea a „plecat” pentru a se intoarce probabil intr-o viata mai buna.. Mai tarziu, in ciuda faptului ca eram studenta, model si cochetam cu muzica, mereu simteam ca nu sunt in locul meu si ca undeva in mine, caut altceva. Cineva mi-a spus ca este foarte important sa ne facem ordine in sentimente, in viata. Eu am preferat sa imi accept trairile si sa imi deschid inima pentru tot ce era in jurul meu. Astazi , la 25 de ani, stiu ca sunt pe drumul cel bun, iar ceea ce am gasit aici langa voi m-a ajutat si mai mult.
    Va multumesc pentru cuvinte si va doresc liniste si iubire.

  6. Dragilor, bun gasit!.. Faine povete descopar in aceste randuri, care-mi transforma esential, zeci de tipare, etichete cu care musai, poti „defila” in societatea noastra mirifica!!!.. Chiar daca ‘buldozerul’vremurilor doreste sa-mi netezeasca viata in „normele lui”, invaz aici,citind,.. „sa-l las sa treaca”, fara al infrana cu mintea`mi care se zbate`n scenarii !!.. Chiar daca „tavalugul” este urias, urmaresc sa inteleg, sa accept..aceste modificari, care-mi rascolesc viata!!.. Calatorie „inimoasa” , tuturor!! Ps: Exista si Prahova`n harta, va asteptam!

  7. Lumina si Iubire celui(celor)care au scris randurile de mai sus.Au adevar in ele si cei care se regasesc in ele sunt uimiti ca si altul a trait la fel ca el…se inveseleste nitel.Acum mai bine de 10 ani asa era viata mea ,,intr-o neliniste a cautarii”.Azi e doar azi,frumos si calm pentru mine si pentru toti din jur …dar nu pentru ca sunt linistita ,ci pentru ca mi-am invatat nelinistea si o educ,face parte din fiinta mea si e un dar.
    Sa va bucurati de fiecare zi!nu exista un oras pentru asta si nici o tara,ci doar universul!

  8. Apropos de starile astea de la inceputul articolului… Recunosc ca nu le recunosc si nu le simt… sa fie ceva wrong cu mine? Nu stiu ce tot vbeste lumea, dar eu chiar nu le simt. Mai degraba le simteam cand eram mica, nu acuma. N-o fi venit momentul meu, habar nu am… Voi chiar le simtiti? Sunteti artisti si de-aia mai deschisi la aceste vibratii (ceva ce am citit) sau v-ati deschis in mod special constiinta catre aceste idei care apar, sau erati oameni obisnuiti, ducand o viata normala, moderna si deodata simtiti diferenta. Cred ca asta ar fi interesant de stiut.

  9. Draga Corina, nu suntem artisti. Eu una lucrez cu masini de mare tonaj. Nimic artistic sau feminin….
    Sunt lucruri pe care incepi sa le simti, intrebari care nu iti dau pace, ganduri care incep sa te framante.
    Am respirat de 4 ori si de fiecare a fost altfel. Am crezut ca sunt prea cerebrala, prea ancorata in realitate pentru a evada din cotidian. Cu toate acestea mi-am demonstrat ca sunt mai mult decat neuron. Sunt iubire. Sunt spirit liber. Sunt EU

  10. Cei care trec prin crize urmeaza sa devina spirite libere fara nici o interventie (meditati ,diferite tehnici) sau criza e un mod de a trimite catre o tehnica catre o munca cu sinele ?Criza e munca in sine sau doar trimiterea catre munca?

    • nu exista nici o munca de facut. orice proiect vine din minte. transformarea implica o depasire a cadrului stramt al mintii.

  11. Oare criza asta spirituala include si faptul ca nu ma mai multumeste nimic?.. Ca sunt intr-o disperata cautare a linistii?.. Ca as vrea sa pot sa plec in alta parte, fara sa stiu unde e de fapt „alta parte”?.. Ca simt cum CEVA ma atrage in „alta parte” fara sa stiu ce e acel „CEVA”?.. Nu stiu nici unde vreau sa ajung, nici ce e acel ceva care a asteapta, nici drumul pe care sa merg, nici cine m ar putea ajuta.. Dar stiu atat: ca daca voi reusi sa trec de toata nebunia asta, imi va fi mult mai bine..

    • da. este in mod evident inceputul crizei de transformare. vino la o respiratie holotropica.
      ceea ce te cheama este adevaratul tau sine. simti marile transformari ale constiintei si recunosti semnalul.

  12. mi-a fost recomandat acest site se o prietena careincearca sa ma ajute; sunt disperata si ma doare sufletul, si nu stiu cum as putea sa ma mai bucur de viata de acum innainte; durerea vine dintr-o fapta pe care am facut-o, intr-un moment de disparitie totala a ratiunii, pe un fond de panica si disperare, ajuns la limita.
    Am o omorat o fiinta, da la propriu, o fiinta, nu un om; dar era o fiinta pe cae o iubeam la nebunie,ca pe copilul meu, o catzelusha scumpa si frumoasa, care s-a nascut in casa,o vazusem deschizand prima data ochisorii, ridicandu-se si cazand in poponetz, gangurind, exact ca un copilash;s-a lipit ca o ventuza de sufletul meu si ma iubea si ea la nebunie.

    Veste ca facuse cancer mamar, probabil din vina mea, n-o sterilizasem, m-a bulversat, m-a panicat, n-am crezut in nici un doctor, eu, inginer credeam ca stiu mai mult ca ei,

    intr-un final, desi Dumnezeu deschisese diverse portite de salvare si care imi redau un pic speranta, portite pe care le-am ratat din nerabdare si spaima de moarte, in ultima seara, cand mi-au spus ca se duce repede, un alt doctor mi-a dat o mica speranta, cu niste medicamente banale, dar si o idee care mi-a parut aberanta: sa-i comand din USA un antitumoral.

    Asa ca desi i-am dat prima doza prescrisa, n-am asteptat sa-i dau a doua; urkam de durere in strada, vecinii vroiau sa ma ajute.
    Am vrut sa-i usurez suferinta, care poate ar fi trecut cu rabdare, si am cautat un medicamet care stiam ca o ajuta, dar in combinatie cuce luase, avea potential letal!
    il aveam in casa,, nu l-am gasit, inchisese la farmacia de alaturi!
    o vecina amabila s-a oferit sa-mi dea!
    i-am dat, a linistit-o pe loc, a baut apa, am urcat-o la etajul 2, a recunoscut casa, s-a urcat pe canapea, a cazut de pe ea, si a muritintr0un urlet sfasietor; ii provocasem nu numai moartea ci si durere atroce
    Simt o durere cumplita, mi-as da viata s-o aduc pe ea innapoi, nu inteleg, acum privind in urma,au trecut 11 zile, cum am putut sa-mi ratacesc mintile atat de cumplit. n-am fost eu, n-am nici o scuza, si nu-mi vine sa mai traiescl nu am insa curajul sa parasesc lumea asta, dar intr0un mod egoist, ma intreb cum totusi pot continua o viata cu o asemenea vine pe cinstiinta; e cumplit de dureros sa pierzi pe cineva iubit, dar sa sti ca tu esti autorul acestei disparitii, este coplesitor.
    Nu cred in vorbele, „asa a fost sa fie” sau „asa i-a fost scris”, soarta si-o croieste fiecare prin actiunile sale; acest catzel, insa ca un bebelush, nu putea sa-si croiasca soarta, eu i-am aranjat-o.
    in lumina a tot ce am citit, credeti ca e cineva sau ceva care sa ma faca sa trec si sa traiesc?Imi dorec asta, iarasi egoism, dar stiu ca nici nu merit, nici nu se mai poate sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului; iar a trai cu o trauma psihica, e mult mai greu decat cu una fizica, probabil, nu stiu.
    Multumesc ca ati citit aceste randuri!

    • draga thea, inteleg bine drama prin care treci. cred ca toti aceia care iubim animalele am trecut prin imprejurari asemanatoare.
      dar dincolo de imprejurarile pe care le descrii acolo problema vinovatiei.
      unu: o greseala nu e acelasi lucru cu un fapt intentionat.
      doi: poti pleca de la premisa ca in aceasta intamplare exista un sens? ca realitatea ne provoaca sa privim in interiorul nostru oglindind ceva din noi insine? poti schimba punctul de referinta uman cu acela al sineui superior care este constient de faptul ca noi suntem singurii creatori ai realitatii noastre? intrebarea ar putea fi: ce imi aduce pozitiv aceasta intamplare pe care o parte din mine a creat-o?
      dupa parerea mea exista doua perspective aici. prima ar fi aceea de a incerca sa corectam realitatea. de a crede ca noi si aspectul nostru uman putem „imbunatati” ceea ce exista deja. aceasta pleaca de la lipsa de incredere in realitate. de la deciziile luate cu mintea. a doua perspectiva ar putea fi formulata asa: nu exsita vinovatie. doar noi insine suntem aceia care punem sabia judecatii asupra noastra. la nivel macro, aceasta creaza ceea ce numim karma. nimeni nu ne judeca, doar noi insine. avem puterea de a ne ierta? de a merge dincolo de orice vinovatie? daca nu, cu siguranta noi suntem aceia care-i judecam pe altii. ne intoarcem mereu, viata dupa viata pentru a plati vinovatii imaginare, dictate doar de propria noastra minte omeneasca. dumnezeu nu judeca draga thea. doar noi.
      trei: animalele sunt propriile noastre creatii. sunt aici pentru noi. sunt prelungiri ale fiintei noastre intr-un mod pe care nu ti-l pot explica acum. incearca doar sa simti aceasta afirmatie. nu exista moarte de fapt, ci doar transformare interioara a constiintei. nimic nu dispare. sunt doar lectii pe care ni le dam singuri.
      intamplator sau nu, am trecut prin acest gen de imprejurare. a trebuit sa ucid un caine batran pe care il iubeam foarte mult si pe care il tinusem 15 ani.
      mult mai tarziu, intr-o sesiune de constiinta extinsa am inteles toate lucrurile pe care ti le-am scris mai sus, succint.
      nu esti vinovata cu nimic thea. e doar o imprejurare pe care ai orchestrat-o singura, la toate nivelurile, si care iti aduce o lectie despre viata, moarte si vinovatie. multumeste-i fiintei pe care ai iubit-o, simte-o, caci e prezenta in campul tau. nu te judeca. aceasta este o capcana in care ai cazut de multe ori, in viata aceasta si in altele. e timpul schimbarii thea.
      cu drag, h

  13. Draga Thea, nu am sa iti spun ca asa a fost sa fie, si ca asa era scris pt ea……..exact cum nu am sa spun ca asa le este dat cainilor comunitari din Romania sa fie maltratati, sau Chinei sa nu aiba nici o lege de protectie animalelor si sa exploateze aceste suflete necuvantatoare in cele mai cumplite moduri pt placerea unora care fac parte din rasa umana, superioara regnului animal dupa cum o se spune.
    Am sa iti spun insa ca da stiu cum e sa simti ca ratiunea numai are nici o legatura cu tine. Din pacate disperarea si frica ne imping in situatii de extreme si ne pune la incerare ratiunea si echilibrul emotional. Cred ca trebuie sa accepti ca da ai gresit, sa accepti ca esti fiinta umana supusa greseli si sa nu te mai autoflagelezi pt ca nu o aduce inapoi, ci sa te gandesti cum te poti ajuta pe tine sa depasesti acest moment dificil , ce poti invata din aceasta suferinta si cum poti eventual sa ajuti in continuare sufletele necuvantatoare.
    Eu asa as proceda. Stiu ca e cumplit de greu si de dureros, dar nu poti continua asa. Plus ca degea se spune ca animalele nu sunt suflete atat de evoluate prin iubirea neconditionata pe care ne-o acorda tind sa cred ca sunt poate si mai evoluate decat noi. Tu cred ca ea nu ti-a simtit disperarea, frica si neputinta………eu cred ca da dar pe de alta parte stia ca o iubesti enorm si ca ai face orice sa ii usurezi starea. Asa ca te rog nu te mai chinui singura…….Ai iubit-o, si ea pe tine si asta asa ramane chiar daca s-a dus intr-un mod mai dureros. Exact ca si pisicul meu. Nu stiu ce as putea sa-ti mai scriu decat ca iti doresc din suflet sa depasesti acest moment care sa te ajute sa fi mai puternica. Eu cred ca iubirea in viata si bunele intentii sunt foarte importante. Oricum cred ca numai sunt coerenta pt ca m-a bulversat mesajul tau. Asa se intampla mereu cu mine cand vine vorba de animale. Toate cele bune, cu drag.
    Lavinia

  14. offf,dragii mei cat imi e de greu,traiesc momente de mare bucurie ca apoi dimineata sa ma trezesc cu o durere cumplita sau frica nu stiu nici cum sa o descriu,apoi iar bine si respir si simt si imi e bine dar imi e tare greu sa depasesc acele momente dificile,de multe ori plang si imi face bine,ce este ciudat este ca nu am nici un motiv sa ma simt rau si totusi…. .vreau sa vin de data asta si cu sotul meu la paraul rece ,abia astept sa ne revedem si sa vorbim mai in amanunt despre ceea ce simt.va pup si va iubesc.liliana

  15. Despre paralilziile in timpul somnului si visele lucide?…as vrea tare mult sa inteleg ce se intampla in acele momente si ce sunt ele de fapt.Multumesc

  16. Descoperim ca anumite lucruri pur si simplu stim.Si e minunat.Si eu am trecut,si mai trec prin multe stari,ceea ce am constatat,ca iubind neconditionat,e mai usor,devine totul mai luminos…Va iubesc si va multumesc ca ne impartasiti trairile!

  17. MA INTERESEAZA SI PE MINE CE SCRIE ALEXANDRA MAI SUS.
    CARMEN SI THEA VA TRIMIT MULTA IUBIRE SI LUMINA :-)

  18. Aceste transformari le simt si eu ,si ce trebuie sa fie sau sa vina ,asa trebuie sa se intample.Eu de mult timp nu ma mai inteleg pe mine, totul mi se pare ca este contra mea de la sanmatate la viata de zi cu zi. Va multumesc pentu aceste teme.

  19. Buna ziua!am citit articolul d-voastra despre constiinta.As avea si eu cateva neclaritati,idei stranii mai degraba.De ce am uneori impresia ca nu-mi place nimic din ce-mi placea inainte?;si de ce simt ca as vrea sa ma detasez de lumea asta,sa traiesc parca in alta dimensiune?(as vrea sa nu mai vad aceleasi fete,aceleasi cladiri,aceleasi drumuri,as vrea parca sa fiu pe alta planeta,poate intr-un paradis imaginar);cum sa-mi elimin frica aceasta,irealitatea aceasta,dorinta aceasta imposibila si in acelasi timp nebuna?;cum sa lupt cu gandurile astea negative care imi dau viata peste cap si ma fac sa am convingeri stranii?de exemplu,uneori simt ca sunt in plus pe pamantul asta,ma intreb,oare nu se plictiseste lumea asta de mine,sa ma vada mereu?e ca si cum mi-as dori sa nu mai exist;si de ce am senzatia,frica aceasta,ca o sa ma plictisesc pe pamant cate zile mai am de trait(eu am 27 de ani),ma intreb ca pana la varsta mortii mele n-o sa fiu asa de plictista de pamantul asta si de toata rutina asta incat o sa-mi doresc sa mor inainte de timp?va multumesc..si astept raspunsuri daca se gasesc

    • draga sanda, iata ce simt eu in fata a ceea ce ai scris. esti plicitisita de o identitate, caci intuiesti profund existenta unei identitati mai largi. arunca un ochi pe „formele transformarii interioare”. ceva din tine doreste cu ardoare expansiunea. iar alta parte crede ca nu se poate extinde, ca este limitata. poate ar fi timpul sa lasi, sa dai drumul acestei convingeri si sa traiesti, cu adevarat, expansiunea, nu doar sa citesti despre ea. daca ai ajuns la acest articol, daca ai avut rabdarea sa/l citesti si apoi sa scrii ceva despre ceea ce simti, atunci nu esti chiar atat de plictisita si, mai ales, nu ti-ai pierdut instinctul de explorator. am trecut prin ceea ce treci. cheia este experienta directa a propriei tale fiinte, mai largi decat iti poti imagina. agnis

  20. Aceasta transformare ne permite sa atingem transcedenta sinelui mult mai usor decat acum 2-3 mii de ani cand iluminatii spuneau ca e foarte greu de atin pt o fiinta incarnata si ca am avea nevoi de un avatar prin care sa ne mantuim?

  21. uau exact astea le simt eu de multa vreme cam de un an sper sa fie bine pt ca am avut chiar si experiente paranormale multe

  22. like me my dear :)

  23. Sunteti mununati! Cu aceste stari se confrunta din ce in ce mai multa lume [si eu],dar nu toata lumea intelege ce se intampla…Cu ajutorul vostru,am inteles si eu,ca impacarea cu sine,poate fi un punct de pornire.Calea este aici,in fata noastra,ea nu a disparut niciodata.Ea duce de la intuneric,la lumina,si este eterna…ajunge sa deschidem ochii,si vom descoperi un Univers nebanuit…

  24. Mutumesc din suflet pntru informatiile importante pe care ni le transmiteti pe o cale simpla pe intelesul mintii noastre care a fost tinuta inchisa pentru prea multa vreme!Horia si Elena sinteti pentru mine doi MESAGERI DE IUBIRE si INTELEPTCIUNE SPECIALI!IUBIREA voastra care e MINUNATA, o simt pina aici in GUERANDESTR.N.5 VA IUBESC si va doresc cu ajutorul BUNULUI DUMNEZEU sa treziti cit mai multe CONSTIINTE si INIMI!MULTUMESC PENTRU INFORMATIILE ATIT DE FOLOS NOUA TUTUROR!

  25. frumoase randuri, este adevarat ca acceptarea este singura „solutie” pentru ceea ce se petrece, mintea nu poate decat sa prelungeasca durata procesului, care odata inceput nu poate decat sa duca la extaz.

  26. Senzatiile de caldura in talpi si palme , la nivelul capului le-am observat la fetita mea de 3 ani si 4 luni saptamana trecuta. A fost un pic racita, febra nu era mare si a aparut la 2 zile . A mai racit in noiembrie si tot asa i-a trecut febra repede fara antibiotic , doar cu nurofen si panadol si sirop de gat . Desi m-am dus l-a doctora si am crezut ca se agraveaza mi-a spus ca nu e cazul de antibiotic si desi mi la prescris mi-a recomandat sa il dau doar daca e neaparat necesar. Saptamana trecuta fiind vremea foarte rea am considerat ca nu e cazul sa o plimb la doctor si am apelat la antibioticul ramas , mai mult de teama , sa nu se agraveze . Cred ca are legatura cu ce spuneti cat priveste persoana mea e posibil sa fi simtit starile de oboseala, dereglarile de somn in timp si anumite reactii din viata mea personala sa fi fost emotionale de ceva vreme , cam din 2000 .

  27. Multumesc!…citind articolul dvs, am fost chiar uimita sa obsrv cat de mult ma regasesc in ceea ce ati scris si de fapt in ceea ce se petrece cu adevarat, cu unii dintre noi. Dintotdeauna am stiut ca sunt o persoana mai senzitiva, dar de ceva timp(un an, poate chiar putin mai mult)simt foarte puternic o serie de transformari, care nu sunt la nivel fizic si nu pot sa spun ca ma sperie, dar, observandu-le mai atent, imi dau seama ca unele dintre ele sunt destul de radicale si, imi pare cumva rau ca nu au aparut mai demult, cand eram mai tanara…poate viata mea ar fi fost alta acum. Dar, niciodata nu e prea tarziu pentru o reorientare.Va pup si va multumesc inca o data. Poate, candva, veti ajunge si prin Piatra Neamt cu un workshop.

  28. exista cineva care a trecut cu adevarat cele descrise in articol si care a depasit situatia.Ce simte acum ce schimbari concrete sau produs in viata sa care sunt efectele transformarii si cand au stiut sigur ca procesul transformarii s-a incheiat cu adevarat.Mi-ar fi de mare folos relatarile unui „veteran”.Am trecut si eu printro criza care s-a incheiat de curand sau asa cred sunt intr-un punct mort si nu stiu ce e de facut mai departe

  29. Este un lucru cert ca ceva se schimba.Aceasta schimbare la mine a inceput demult, dar de anul trecut o simt mult mai tare si cred ca nu intamplator am citit acest articol.

  30. …interesant.. FOARTE…dar treba Romaniei e ponderal Fizica ,nu metafizica…Se incalzeste vremea…daca vrem cu adevarat ce nu avem de MULT!…trebue sa iesim in strazile tarii in mumar ce securitatile lu Base nu pot stapini…!Invit Natiunea Romana la Revolta … fara Numar.!…Basescu e Jidan= evreu mason!nascut in Albita,infiat de tamplaru Basescu,ultrior imigrat in basarabi/Constanta…E vizibil canu seamana cu fratele Mircea,genetic…decit lqa furaciuni.Citeste mai mult in „Conspiratia Satanei” ptr Romania – Editura Obectiv/Ceaiova/3 volume -unde jisanu apare in vol.2/pag.167

  31. …interesant.. FOARTE…dar treba Romaniei e ponderal Fizica ,nu metafizica…Se incalzeste vremea…daca vrem cu adevarat ce nu avem de MULT!…trebue sa iesim in strazile tarii in mumar ce securitatile lu Base nu pot stapini…!Invit Natiunea Romana la …… … fara Numar.!…Basescu e …………..nascut in Albita,infiat de tamplaru Basescu,ultrior imigrat in basarabi/Constanta…E vizibil canu seamana cu fratele Mircea,genetic…decit lqa furaciuni.Citeste mai mult in …………………. -unde ……….. apare in vol.2/pag.167 …………………..Se pare ca seccuristi lu -Base isi doresc stersi din neam !………. ce nu mai pot de Beti,cantarii cind o corabie se scufunda…!

    • draga calin hangan, am sters din mesajul tau toate injuriile, ineptiile, atacurile la persoana reclamele. asta e ce.a ramas.

  32. Salut! care sunt dovezile ca intreaga umanitate trece acum prin acest proces de transformare cu aceste simptome, si nu doar cei cativa care au luat calea cautarii spirituale (pentru ca la acestia din urma e firestc sa apara aceste simptome inca de la primele meditatii)?

  33. Inca o intrebare care ma macina draga Horia: ce sanse sunt ca aceste transformari sa se petreaca in cursul anului 2012 la nivel global, ptr ca dupa cum arata lucrurile procesul se misca atat de greu incat daca vrem sa vedem profetiile maiase indeplinite vorbim de o perioada de zeci de ani, insa pana in decembrie 2012 mai sunt doar 10 luni.

  34. Ahmm..eu am o mare intrebare, cum facem cu increderea?dar nu increderea in ceea ce simtim ca este clar si mi se pare singurul lucru adevarat, adica nici increderea in sine, nici in oameni… este o dualitate prea puternica…greu de explicat, sper ca m-ati inteles:)

  35. Doamne,si eu credeam ca sint singura mai ,,simtitoare” ,sau macar din cercul in care ma invirt,ca sint privita ca o ciudata;ma bucur sa descopar ca sintem destui,Bashar spunea ca transformarea in bine a depasit ca putere ,pe cei cu putere distructiva,si ma gindeam atunci unde or fi,ca eu nu prea vad,acum VAD.Un gind bun e de citeva ori mai puternic decit unul rau. Ma bucur ca v-am descoperit,si sa vedem ce avem,nu ce nu avem

  36. Corina, tu crezi ca Bashar e un extraterestru care vorbeste prn nenea ala? Nu, acuma pe bune, chiar crezi?

  37. Mulţumim pentru aceste articole minunate şi în care eu mă regăsesc şi mă ajută să fac o introspecţie şi mai profundă , făcându-mă astfel să înţeleg mult mai aceste transformări.

  38. La inceput asa am crezt si eu dar cu timpul mi-am dat seama ca nu exista asa ceva . Cred k mai degraba este o criza psihologia (depresie)cauzata de incalzirea globala,criza mondiala,alimentatie,etc. Dar acum totul a revenit la normal si nu mam mai lasat influentat de nimeni .

  39. Deea toate cele descrise de tine mai sus, incalzirea globala, criza mondiala etc sunt efectele, cauza este criza psiho-spirituala. Exteriorul nu este decat oglinda interiorului. Iar criza a aparut din cauza schimbari de constiinta, este ca atunci cand iti schimbi locuinta la inceput nu te simti in „apele tale”, dar dupa un timp te obisnuiesti si noua locuinta devine ACASA.

  40. bashar e cineva care ne ajuta sa trecem la urmatorul nivel,imi place ca ne incurajeaza,ne intelege ca un frate mai mare.

  41. articolul e cam aceeasi Marie cu alta palarie

  42. Acest proces de transformare l-am simtit si il simt din ce in ce mai puternic. Am reusit sa experimentez de aproape 2 ani dedublarea astrala, trezirea pilotata in vis , pierderi in realitate, dezorientare, tot felul de sentimente puternice pe extreme,o schimbare in general in mai bine , mai este o senzatie pe care o pot simti un fel de „vedere” din spatele ochilor si daca te poti concentra poti schimba privirea din diverse unghiuri, si cred cred ca mai sunt foarte multe lucruri care inca nu le-am descoperit, cert este ca se petrec cu o alta intensitate aceste lucruri in aceste vremuri in care constiinta noastra se trezeste. Incercati sa vorbiti si cu alti oameni despre aceste lucruri si veti constata cu uimire ca multi sunt cei care impartasesc aceasta cunoastere. Lucrurile incep sa devina clare pt cei ce deschid ochii…

  43. va multumesc ! un articol care m-a facut sa inteleg oarecum ce mi se intampla de un an jumatate… e adevarat …fantastic!!!

  44. Dane si noua niste carti sau link de domeniu sa ne documentam si noi plz .

  45. apreciez ceea ce,ce faceti si sint si eu una dintre acele persoane care vor sa se detaseze de trecutul comunist,care ne-a facut prin metodele invatate si aplicate in scoli si sin viata de zi cu zi, ca sa gindim la fel toti adica comun de la comunism,unul gindeste , invata si controleaza prin metoda aceea securisto comunista,
    Ne este acum foarte greu si chiar inposibil sa credem ca fiecare poate sa gindeasca, si nu trebuie sa gindeasca altcineva in locul lui,DUMNEZEU ne-a lasat creerul pentru a ni-l folosi,i-ar gindurile noastre pot fi indrumate de initiati si folosite benefic adica,canalizate spre atingerea nivelului superior al existentei noastre,
    urmaresc cu interes ,astfel de initieri,
    HORIA este pentru mine unul dintre exemplele care le poti urma,exemplul acceptarii vietii asa cum ne-a fost lasata si incercarea fiiecaruia de a o transforma in dragoste si iubire,excluzind din viata ura ,
    citesc cu mare interes asemenea articole pe aceasta tema,
    incerc si eu sa ma eliberez de povara interesului material(ceea ce la mine nu e cazul)dar traind intr-o lume haotica a goanei dupa acumulare de capital,
    uita de ceea ce e important,sufletul, de care se tot vorbeste ,interiorul constiintei noastre,
    avind tot timpul preocupari canalizate spre agoniseala pe acestpamint,
    fiind duali in tot ceea ce fac,si le e frica tot timpul de ceva,adevar si dreptate,
    sintem putini care credem ca binele si iubirea va invinge,cred cu tarie acest lucru ,iar eusimt ca trebuie sa ne exprimam parerea mult mai tare,ca sa fim auziti si intelesi mai bine.
    cu respect pentru ceea ce faceti ,(piku71)

  46. va multumesc pentru articol, vreau sa va spun ca eu ma confrunt de ceva timp cu o stare, pe care am numit-o depresie, ma trzesc dimineata cu rica de viata sa zic asa, si parca ma inspaimanta lucrurile simple, gen mersul pana in oras, si ma afecteaza oamenii, sau gesturile lor sau vorbele lor, sau cuvintele urate din carti sau pasajele care se referea la stari sau care descriu stari si fapte negative, ma rog la Dumnezeu de multe ori pe zi sau spun tot felul de mantre de ghenul: sunt iubire, sunt lumina, sunt una cu Dumnezeu, si alte rugaciuni, ca sa ma mai calmez, a si faza cea mai tare care ma bulverseaza pe mine sunt gandurile mele care ma afecteaza si emotional, si incerc sa le opresc, incerc sa spun lucruri pozitive, dar acestea intervin peste si parca ma pot concentra destul de greu la ceva. am inteles ca e de prefereat sa le observ si sa le las sa iasa, dar ma cuprinde panica, stresul si in momentele acelea cu greu ma mai concentrez sa fac ceva sa ies, e intr-un fel asa mai deosebit sa zic, si de descris ce se intampla:) va asteptam si in BUcuresti :)si va multumesc pt aceste informatii si imi dau seama ca e ceva nou pt toata lumea si mintea noastra ar vrea sa anticipeze, ca sa ne linistim putin sa ne spunem sau sa vizualizam ca o sa fie bine, e asa , intr-un fel, :)
    va salut si va transmit toate cele bune!!!

  47. multumesc… foarte interesant, cand sunteti in Bucuresti in 2013.

  48. Multumesc pentru acest minunat articol! WoW, WoW, WoW! Si vad ca a fost scris acum ceva timp. :-) In acea vreme nici nu stiam ce inseamna Constiinta… Insa ma bucur ca intamplator l-am descoperit pe Fb. Il postase cineva… Vazand titlul, am zis ca vreau sa il citesc… Wow, extraordinar… Trec si am trecut prin multe din starile relatate mai sus.. Si hotarasem sa nu ma mai sperii cand nu pot dormi noaptea sau de faptul ca de o luna de zile am tot felul de vise ciudate. :-)) Acum acest minunata articol a venit la momentul perfect potrivit sa ma linisteasca mai mult!
    Multumesc, Multumesc, Multumesc!

    I-a luat ceva timp Universului sa trimita acest articol in calea mea!

    Multumesc!

  49. Ma bucur mult ca am citit acest articol.Am aflat din semnele traite de o vreme incoace…mai pregnante au fost de vreo 2 zile incoace (ameteli,slabiciune,arsura in crestetul capului,ma simt parca nu sunt eu,parca m-am „ametit” :),am mers la maslu…si acolo am simtit ce am zis mai sus…apoi a doua zi,adica ieri..tremuraturi,o stare nedefinita,slabiciune.
    Si cineva mi-a dat acest articol….bineinteles nimic intamplator :).

    Multumesc!

  50. Cui sa multumesc ca mi-a scos in cale aceste articole?Indiferent cine va fi destinatarul multumirilor mele,din adancul inimii , il salut , si ii doresc aceiasi bucurie si liniste care patrunde in sufletul meu atunci cand citesc aceste randuri!
    Gabriela

    • :) cel mai eficient ar fi sa-ti multumesti tie insati, ca ai gasit calea catre ele. rezonam doar cu lucrurile care se afla deja in noi. vocile exterioare nu fac decat sa ne reaminteasca ceea ce stiam deja in adancul nostru. cam asta facem in Calatoria Inimii. ne amintim cine suntem cu adevarat. prin articole, carti, si experiente de constiinta extinsa. welcome, gabriela. h

      • Multumesc pentru raspuns, agnis.
        De aproape 5 ore citesc fara intrerupere, ma regasesc in multele stari pe care le descrieti aici, simt si stiu ca ceva in viata mea se va schimba, iar emotia asteptarii uneori ma copleseste.Intr-adevar , transformarea mea , sau mai bune spus trezirea a inceput , s-a declansat, odata cu disparitia fizica a tatalui meu, disparitie pe care inima si sufletul meu nu o accepta nici dupa 4 ani, si nu o va accepta niciodata.
        Am incercat de multe ori sa stau de vorba cu cineva, sa impartasesc din gandurile mele,sa aflu daca mai sunt oameni care gandesc asemenea mie, care au aceleasi intrebari de pus, care mai cred in ADEVAR, in SUFLET CURAT, daca mai sunt persoane care, in viteza clipelor pe care le parcurgem cu toti ochii atintiti spre raul care ne inconjoara, spre violenta, spre orice alceva in afara de OM ca si Centrul Universului, ca si singurul purtator de PUTERE, capabil sa transforme, sa daruiasca, sa ”umple”cu prezenta lui ,cu energia lui, cu tot ceea ce poate face prin gand bun si sincer, prin dragoste daruita fara interese, prin bucuria unui zambet imprastiat prin toti porii lui, crede-ma , am cautata persoanele cu care pot comunica, dar cred ca nu am cautat unde trebuia.
        Cum se numeste acea stare, in care astepti ceva, nu stii ce, dar stii ca se va intampla, stii, simti ca ceva se va schimba, ca trebuie sa se schimbe, ca poti, ca trebuie sa poti, ca vrei, ca esti acolo unde trebuie sa fii, ca se va implini ceea ce crezi cu adevarat, ca toate se vor “”alinia”” in asa fel incat impreuna sa fie steaua care te va calauzi, in locul si la ora potrivita, acolo unde ti-ai dorit dintotdeauna sa fii dar n-ai constientizat, acolo unde ti-e locul dar pe care pana acuma nu l-ai gasit, acolo unde se poate intampla ca visul tau sa nu mai fie vis ci realitate, ca dorinta ta sa strabata timpul si sa o vezi in fata ta, ca muzica sufletului tau sa o auda tot Universul, cum se numeste fiorul care-ti strabate trupul atunci cand crezi cu-adevarat in ceea ce esti, in ceea ce vei fi ?
        De unde vine aceasta stare si incotro ne duce? Oare din trecut? Oare va fi viitor? Sau este doar prezent, imaginatie, sau vis inca neimplinit?
        Sunt un om obisnuit care de ceva vreme cauta ceva, cred ca nici eu nu stiu exact ceea ce caut…Trec de o perioada de timp, cam 4 ani, printr-o etapa a vietii mele care in prima faza a adus cu ea durere sufleteasca, prin decesul tatalui meu, apoi , la un an de zile-o dezamagire din partea celui pe care il consideram cel mai apropiat prieten (a se intelege prieten ), si care in final a dus la rupere definitiva a oricarui contact cu aceasta persoana, urmand apoi zile, saptamani, luni, ani, de tristete, de autocompatimire, autovictimizare, de regres total din toate punctele de vedere.
        De fapt, a fost, si inca mai este , o lupta pentru supravietuire la nivelul minimei existente, au fost si perioade, sau mai bine spus-clipe-in care nu mai conta nimic, nici macar faptul ca familia-sotul si copilul meu aveau nevoie de mine, nu mai conta nici ca mama mea avea inca nevoie de mine, conta doar ca ma simteam foarte, foarte obosita, simteam ca nu mai am puterea sa lupt, sa merg mai departe, vroiam sa se termine totul, sa uit totul, sa ma “”trezesc”” ca dintr-un vis urat, dar sa nu ma mai trezesc in aceiasi lume-dar, …nici pentru asta nu eram capabila sa depun ultimul efort!
        Intr-o zi, pe strada, mergand spre locul de munca, m-am intalnit cu o veche cunostinta, pe vremuri profesor de muzica-actualmente preot-, si cu care, in putinele momente in care am stat de vorba, mi-a spus un lucru care mi-a ramas intiparit in minte, si care , recunosc, a fost momentul de trezire, a fost ceva ce nu pot explica in cuvinte, dar a fost acel ”ceva”, care mi-a schimbat” directia”! Mi-a spus, ca tot ceea ce ni se intampla este ceea ce meritam mai mult sau mai putin,’este rezultatul faptelor noastre, al ”semintelor”plantate de mana noastra acum mai mult sau mai putin timp, ca starile prin care trecem sunt “”opera””noastra, si ca in toata aceasta lume exista o lege a compensarii, ca toate etapele prin care treci te invata ceva, te ajuta la ceva, cu alte cuvinte suntem ceea ce noi am provocat, am gandit, am infaptuit!
        Incepand din acel moment, au inceput intrebarile…daca toti acesti 4 ani, atat de grei, atat de intunecati, atat de tristi, sunt ”pedeapsa” pentru o fapta de-a mea, pentru o ”lectie””inca neinvatata, inseamna ca ori lectia este foarte grea, ori greseala mea este foarte mare!Am inceput sa ”colind”internetul in cautarea raspunsurilor la ceea ce ma framanta, la intrebarile care nu-mi dadeau pace, si trebuie sa recunosc ca am patruns intr-o lume fascinanata, lumea cunoasterii de sine, lumea in care iti schimbi prioritatile, lumea in care , poate cel mai important lucru este sa CREZI, in tine si in ceea ce vrei tu sa faci pentru Universul care te-a ajutat sa inveti, sa crezi in umanitate si in iubire , sa VEZI in jurul tau frumusetea lumii care te-a creat, si careia ii esti dator sa-i aduci contributia ta de frumusete, iubire, daruire!
        Nu am reusit inca sa descopar toata frumusetea din jurul meu si sa-mi invat lectia, nu pot spune ca viata mea, ca persoana fizica este mai buna, dar cu siguranta , mental, spiritual, psihic, sunt cea mai mare castigatoare!Am descoperit o lume incredibila, am descoperit ce inseamnna sa fii cu adevarat linistit si fericit, am invatat sa CRED, am invatat ca atunci cand mi-e greu, trebuie doar sa ma ROG, si cineva, acolo sus….ma va AJUTA!
        Voi mai invata probabil multe lectii, voi afla , sunt sigura, raspunsuri la intrebarile pe care odata mi le-am pus, voi incerca sa daruiesc si sa impart in jurul meu ceea ce eu am dobandit- liniste si putere, dragoste di credinta- tuturor persoanelor din viata mea!
        E ca o promisiune pe care-o fac Universului din care provin, ca voi merge mai departe pe acest drum , ca voi incerca sa ma pregatesc cat mai bine pentru lectiile ce vor urma, si ca, indiferent de cat de sinuos, de denivelat sau de dur va fi drumul, voi incerca sa-l parcurg pana la capat, cu bucurie, liniste in suflet, si nu in ultimul rand, credinta.
        O zi cat mai frumoasa in continuare, si tot ce e mai bun sa-ti stea alaturi!
        Cu prietenie, Gabriela

  51. Sper ca sunteti constienti de faptul ca miliarde de oameni au trait si traiesc „revelatiile interioare” la care feceti referire, cu atata emotie…
    Cu oarece efort de ordonare, de echilibrare, fiecare poate ajunge la stadiul de evolutie pe care il merita.
    Cea mai accesibila cale umana, este cea urmata de esenieni. Merita incercat. In tot cazul, Dumnezeu va aprecia aspiratia spre absolut.
    Doamane ajuta!

    • fiecare dintre aceste miliarde de oameni ESTE pe palierul de constienta pe care poate fi, acum. Calea Maestrului Interior este o cale a constientei. a cauta inauntru si nu in afara necesita curaj.
      calea eseniana a plantat un palier de constientza, acum foarte mult timp. ceea ce se petrece acum nu ar fi fost posibil fara acea samantza. totusi, constiinta de acum nu este la fel cu cea de-atunci. umanitatea nu mai este aceeasi. experienta a transformat-o. caile vechi au fost potrivite cu momentul. a cauta mantuirea in trecut, din perspectiva noastra, e o iluzie. adevarul de ieri e valabil inca in dimensiunea zilei de ieri, dar noi, ACUM, nu mai suntem cei de ieri. Maestrul Interior este o stare de constientza care se sprijina pe Prezentza si pe ancorarea in ACUM. a ne sprijini pe trecut este o neincredere in clipa prezenta si in perspectivele noi pe care aduce. sprijiniti pe trecut, viitorul nu este decat o prelungire a acestuia. h

  52. si eu simt anumite transformari la mine,exact ce am citit mai sus,dar sunt si anumite lucruri care intradevar nu stiu nici eu cum sa le descifrez.Se intimpla de multe ori sa am anumite dorinte si ele mi se indeplinesc exact asa cum vreau.Oare acest lucru este bun sau rau.Nu pot sa imi dau seama de multe ori sunt confuza si eu.Sunt multumita dar in acelasi timp ma gindesc si la varianta daca nu e bine.Ce sfat imi dati totusi

  53. Cu mult timp in urma am simtit si trait diferite stari,unele descrise de voi si am crezut mereu ca sunt normale,dar nestiind cu adevarat ce inseamna.Le-am facut fata destul de bine,zic eu…Acum o luna si ceva a venit prapadul peste mine atunci cand intrand intr-un aparat RMN am crezut ca am intrat in lumea de dincolo .Precizez ca am fost si sunt un pasionat de aventuri in natura(pesteri neumblate,grote,chilii vechi si poate nestiute,lacuri si rauri adanci,stancarii si tancuri periculoase,etc.)si nu numai in natura.,,Aventurile” spirituale ,moartea ,cunoasterea in profunzime si multe alte lucruri considerate de altii ciudate nu-mi sunt straine.Dupa RMN-ul acela,pe care nu l-am mai facut,mi s-au deschis alte orizonturi…Din starea de prabusire si din neantul in care m-am aflat doua saptamani,am iesit cu ajutorul rugaciunii intense,spusa din toata inima.Simt si stiu ca se petrece ceva cu mine.Nu stiu ce,dar sunt curios si astept sa vad ce-o mai veni.Sper din toata inima sa fiu pregatit. E bun si de folos site-ul vostru.Multumesc si va salut.

  54. Cautind raspunsuri la citeva semne ireale ce au avut loc in viata mea recent (pe linga multe altele) am gasit acest articol si am citit cap coada cu foarte mare atentie. Asa cum ati spus…. stiam si stiu desi nu stiam ca stiu. am trecut de vreo zece ani incoace prin aceste transformari si inca mai continua transformarea…. Am reactionat si am trecut peste toate starile fara ca cineva sa-mi indrume pasii si.. chiar am procedat corect fara sa caut raspunsuri. Am gindit mereu cu inima si asta m-a ajutat cred…
    Acum sunt mult mai informata si nu ma mai mir de nimic ce mi se intimpla.
    Doar ca sunt un simplu om si e normal sa ma intreb de ce vad reflectii cu diverse obiecte miscatoare pe suprafete mate, de ce se misca lucrurile sub ochii mei fara sa le ating, de ce simt filfiit de aripi in spatele meu si… multe altele..

    Va multmesc pentru lamuriri si daca credeti ca aveti un raspuns la intrebarile mele va rog sa-mi scrieti.

Trackback-uri

  1. CRIZA PSIHO-SPIRITUALA DE TRANSFORMARE. NODURI SI SEMNE | EARTH CHANGE MZ - […] ARTICOLUL ORIGINAL AICI […]

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2019

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net