Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 11 august 2010 Articole, Slideshow | 141 comentarii

Criza psiho-spirituala de Transformare. Noduri si Semne



”Ce se petrece cu mine în ultimul timp? În ultimele luni, în ultimii ani? Ce se petrece cu viața mea? Ce este această tulburare stranie pe care o simt în interior, din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai ciudată, ce este această tremurare a inimii mele, acest plâns care stă să izbucnească în fiece moment, această sensibilitate extremă, ca și cum tot ceea ce se petrece împrejurul meu ar trece prin mine însumi?

Ce este această frică lăuntrică ale cărei valuri le simt, ce este vântul acesta interior care-mi spulberă mintea, care mă împiedică să mă concentrez la ceea ce fac, ce sunt aceste cutremure interioare provocând crăpături adânci în ființa mea?

De ce pare că totul se prăbușeșete, iar lumea așa cum am cunoscut-o… de ce dispare? De ce prietenii mei și familia mea se uită ciudat la mine? De ce mă îndepărtez de aceia pe care știu bine că-i iubesc? Poate că am început s-o iau razna, poate că am nevoie de ….”

Recunoașteți aceste întrebări? Recunoașteți aceste stări greu de descris și încă mai greu de explicat?

Luați o mică pauză în vreme ce citiți acest rânduri, respirați adânc și priviți pentru o clipă în interiorul vostru, simțiți o clipă spațiul lăuntric și dacă acolo este o emoție nedefinită, o căldură, o strângere de inimă, o zvâcnire înlăcrimată, atunci să știți că nu, nu sunteți pe cale să vă pierdeți mințile, nu aveți nevoie nici de un psihiatru și nici de medicamente, nu aveți nevoie de nimic, decât de încredere în voi înșivă, în ceea ce se petrece acolo. Suntem mulți aceia care am trecut și trecem prin aceste stări neobișnuite de conștiință. Căci despre asta este vorba, despre o enormă transformare a Conștiinței care, din perspectiva minții, pare o ”criză”.

Da, este o criză, dar este o criză de transformare profundă a ceea ce suntem, este o criză spirituală. Devenim ceea ce suntem cu adevărat. Descoperim încetul cu încetul, uneori într-un mod dureros, adevăratele noastre dimensiuni și adevărata noastră natură. Trupul nostru, energia noastră, emoțiile noastre și mai ales mintea noastră sunt bulversate, căci ordinea pe care o cunoșteau dintotdeauna se destramă, structurile interioare pe care le-am întărit folosindu-le timp de mii de vieți, sunt acum în pragul disoluției. Iar această disoluție este un proces dificil, uneori înfricoșător – căci tot ceea ce nu cunoaștem reprezintă obiectul unei temeri. Dar disoluției interioare nu îi urmează haosul. Destructurării lăuntrice nu îi urmează nici moartea, nici nebunia, ci o nouă ordine pe care mintea nu o poate nici imagina, nici prevedea. Noile dimensiuni ale Ființei se nasc din această disoluție aparentă. Nu ceea ce suntem cu adevărat dispare, ci doar ceea ce am crezut că suntem. Identificările noastre, mecanismele noastre, personajele interioare pe care le-am jucat de atâtea ori, vocile, aspectele noastre pe care le-am trăit de-a lungul lungii noastre istorii, toate acestea se dau la o parte pentru a face loc Ființei care suntem cu adevărat.

Este un proces de Conștiință.

Aceia care ne cunoașteți, știți deja că ceea ce facem noi aici, pe Călătoria Inimii și în workshop-urile noastre și în întâlnirile noastre cu voi, se referă la stările de Conștiință extinsă. Lucrăm cu stările de Conștiință extinsă, împărtășim cu voi trăirile noastre și Călătoriile noastre, expansionând mereu mai mult Cunoașterea de Sine și Trăirea de Sine. Tot mai mulți dintre voi trăiesc în mod direct stări de Conștiință extinsă în mod spontan. Tot mai mulți dintre voi își îndreaptă atenția spre interior, acolo unde se petrec toate acestea. De multe ori, acesta este momentul în care, în mod sincronic, un prieten vă spune despre Călătoria Inimii și despre faptul că nu sunteți singuri în această călătorie sacră. Că mai sunt mulți aceia care trec prin toate acestea și că există mijloace simple de a deveni conștienți de procesele interioare.

Dragii noștri prieteni, aceia dintre voi care recunoașteți stările descrise mai sus, să știți cu toată siguranța că ceea ce se petrece cu voi în aceste vremuri, sunt semnele Marii Transformări care are loc la scara întregii Conștiințe. Este ceea ce ați citit de multe ori, este ceea ce v-ați dorit de multe ori, este ceea ce ați așteptat vreme de milenii, ceea ce ați căutat de-a lungul a multe vieți ale voastre și care iată, acum se petrece. Este procesul Trezirii interioare despre care vorbeau marii Maeștri, este sfîrșitul unui timp și începutul unui altui timp. Trăim împreună timpuri sacre, în care se naște o nouă Umanitate. Noi suntem actorii acestui proces extraordinar, iar dificultatea fizică, energetică, emoțională și mentală a acestui proces este echilibrată de privilegiul de a lua parte în mod direct la el. Nu suntem victimele acestor transformări ale Conștiinței universale, căci noi suntem această Conștiință. Nu suntem bieți muritori supuși meandrelor unei Divinități capricioase, ci suntem Divinitatea însăși care se trezește într-un trup uman, într-o nouă dimensiune a Conștiinței care nu a mai fost experimentată niciodată în întreaga Creație.

Dar, despre toate acestea vom mai vorbi în întâlnirile noastre.

Rostul acestor râduri este mai curând unul utilitar și pragmatic. Cum recunoaștem simptomele unei ”crize” de transformare psiho-spirituală? Și, atunci când le recunoaștem, ce este de făcut? Foarte mulți oameni care ajung la workshop-urile noastre, la întâlnirile cu noi și care citesc cărțile editate de noi, ne pun aceste întrebări. Deasemeni foarte mulți dintre aceia care au nevoie de sprijin pentru a trece prin aceste transformări ne spun că timp îndelungat au crezut că e ceva în neregulă cu ei. Că au fost speriați de felul în care realitatea lor a început să se dizolve. Astfel că am hotărât să publicăm aici un fel de ghid pentru cei care trec prin ceea ce noi numim ”Criza de Transformare Psiho-Spirituală”. Nu este un ghid exclusiv, dar cuprinde cele mai importante semne ale Transformării, care pot apărea pe diferite niveluri interioare, dar și în viața de zi cu zi. Aceste semne au fost recunoscute de noi de-a lungul timpului fiind relatate de cei cu care lucrăm în spații de Conștiință extinsă, dar și din experiența noastră personală.

Semne ale Crizei de Transformare Psiho-Spirituală

1. Nivelul fizic.

Accese de oboseală profundă, moliciune a corpului, aritmii ale respirației, aritmii cardiace, lipsa de forță în brațe, palme și picioare. Dureri lombare ce par să vină din interiorul corpului, senzații de arsură, temperatură ridicată ale unor zone ale corpului sau în ansamblu. Durere și arsură la nivelul osului sacral. Dureri în zona cefei, a umerilor, a coloanei vertebrale. Dureri ale mușchilor spatelui, cârcei, blocaje la nivelul fibrei musculare. Senzații de căldură/arsură la nivelul creștetului capului și al tălpilor, la nivel pelvian, la nivelul centrului pieptului. Tulburări temporare ale văzului și ale auzului. Uscăciune a pielii, senzații de arsură, descuamare a pielii la nivelul feței, urechilor, mâncărime a pielii oriunde pe corp. Dureri ”ciudate” de cap. Aceste semne nu apar toate în același timp și nici nu este obligatoriu să experimentăm toate aceste senzații la nivel fizic. Ele sunt semnele unor profunde transformări interioare la nivel celular și al ADN-ului. Sunt trecătoare.

Atitudinea potrivită față de aceste simptome fizice este aceea de observare, acceptare și însoțire blândă a acestora. Ne îmbrățișăm durerea având conștiința că sunt semnele transformării interioare, ale încorporării unor noi niveluri de Conștiință și energie.

În limbaj mistic este vorba despre nașterea Divinității Interioare, despre încolțirea Seminței Cristice.

2.Nivelul energetic.

Senzații ”bizare” în corp, ca și cum ar exista acolo, în interiorul corpului, distorsionări ale curgerii energiei. Furicături, senzații de cald/rece, senzații de ”electricitate”, sensibilitate extremă a simțului pipăitului, senzația de ”spațiu interior”. Apare posibilitatea de a simți cu acuitate orice loc din interiorul corpului și o extremă sensibilitate la mediu. Stările interioare pot fi în rezonanță rapidă cu stările oamenilor din preajmă. Ființa se deschide din punct de vedere energetic. Unii dintre voi pot vedea fenomene energetice, campuri de lumină, aure. Sensibilitate extremă ale tuturor simțurilor, vedere, auz, miros, pipăit, gust, sau dimpotrivă, diminuări ale acestora. Atingerile devin de o extremă sensibilitate.

Atitudinea potrivită este cea de observare și explorare liniștită acestor fenomene.

3.Nivelul emoțional.

Emoțiile capătă proporții și intensități uneori extreme, oricare ar fi ele, de la tristețe la mânie, de la disperare și descurajare la entuziasmul cel mai viu și bucurie explozivă. Spațiul emoțional interior capătă profunzime și volum și se manifestă uneori fără să poată fi oprit și fără motive aparente. Tristețea poate merge uneori până la dimensiuni depresive. Înainte de a recurge la mijloace de suprimare ale acestor stări, amintiți-vă de faptul că ȘTIȚI ce se petrece. Intrați în stările emoționale cu curaj, devenind observatorii lor, în acceptare și observare și îmbrățișare a stării. Nivelul emoțional și cel energetic lucrează împreună cu cel fizic.

Este posibil ca semnele fizice, energetice și emoționale să apară împreună. Nu ”ținem” de aceste stări, nu le judecăm ca fiind bune sau rele, doar suntem conștienți de ele. Energiile trecutului pleacă. Uneori apar amintiri foarte intense ale unor împrejurări din această viață și din alte vieți, asocieri de imagini și persoane, sentimente puternice care au aparența unor descărăcări fulgerătoare. Ceva din Ființa noastră pleacă pentru a se întoarce la noi după o transformare profundă.

Uneori aceste emoții vor ieși sub forma plânsului – aparent fără motiv. Le lăsăm să iasă. Plânsul este o descărcare benefică. Pot apărea sentimente de însigurare, de părăsire, de abandon, de separare fară de sine și de ceilalți, de familie și de prieteni. Poate apărea intoleranța la anumite medii, la aglomerație, intoleranța la discuții nesfârșite, refuzul de a perpetua anumite obiceiuri și relații, nevoia de a fi singur și nevoia de interiorizare, de a coborâ înăuntru.De multe ori apare refuzul de a rămâne în sistem, nevoia puternică de a părăsi o conjunctură care acum devine apăsătoare, de a părăsi un job, un loc, un mediu care nu se mai potrivește cu realitatea noastră interioară.

Facem lucruile pe care le simțim necesare fără să ținem seama de părerile celorlalți. Dacă nu ne ascultăm vocile interioare apare suferința.

Pot apărea stări de anxietate până la frică existențială, sentimentul că lumea se sfârșește. Sentimentul de gol interior. Nu încercăm să înlăturăm aceste sentimente. Observați-le, îmbrățișați-le! Se vor dizolva. Când pare insuportabil, respirăm adânc pentru a ne centra și a ne regăsi echilibrul. Suntem ca un vas care încape în el o furtună, dar nu suntem însăși furtuna, odată ce o putem observa.

Poate apărea un ”dor” de nerostit, un sentiment de plecare, de părăsire, de inutilitate, un dor cosmic ce poate îmbrăca tendințe suicidare. Observați-le. Ne amintim că nu sunt decât semne ale unei profunde transformări interioare. Cu adevărat, un mare capitol din istoria noastră personală se termină în aceste timpuri. Dar numai pentru a face loc unui nou început. Ceea ce am crezut că suntem, se dizolvă pentru a face loc Ființei complete care suntem. Toată istoria vieților noastre a pregătit acest moment astral al Transformării. Ceva ”moare” în noi, identitățile noastre nenumărate, iluzia, dar în realitate este o transformare. Ceea ce suntem cu adevărat nu poate muri. Doar se transformă.

4.Nivelul mental

Accese de gândire compulsivă, repetitivă. Gândirea, rațiunea, pare a se comporta precum un computer defect, în buclă. Apar structuri mentale și serii de structuri care se repetă aparent la nesfârșit, însoțite de teamă, de grija de a nu ”o lua razna”. Apar gânduri care nu par gânduri străine, dar care nu sunt ale noastre. Și așa și este, căci procesul de transformare ne face să comunicăm cu ceilalți pe niveluri pe care nu le-am experimentat până acum. Sunt niveluri colective ale Conștiinței care conțin tipare colective de gândire. Suntem însă conștienți de natura acestor tipare și a acestor interferențe mentale. Gâdurile sunt forme de energie modulată după un anumit tipar și cu cât mai mulți oameni au modulat energia în același fel, cu atât tiparul este mai puternic. La fel cum putem simți emoțiile celorlalți, la fel putem interfera cu tiparele lor de gândire. Nu confundăm propriile noastre gânduri cu aceste tipare care, uneori ni se vor părea nocive. Pur și simplu ne retragem în spațiul liniștit și sacru al inimii noastre prin câteva respirații profunde – cei care ați participat la workshop-urile noastre ați învățat deja cât de ușor se face acest lucru – și ne decuplăm de la respectivul nivel energetic al gândirii, fără să-l negăm și fără să încercăm să luptăm împotriva lui. Îl integrăm și îl lăsăm să se dizolve. Deasemeni pot apărea structuri de gândire care ne-au aparținut cândva, în această viață sau în altele. Procedura este aceeași. Le observăm, le integrăm, le ”respirăm” în interior și le lăsăm să se dizolve.

Mecanismele de gândire sunt acelea care provoacă stările de frică. Antidotul fricii – ne reamintim mereu acest lucru – este iubirea. Noi nu suntem una cu gândurile noastre, de aceea le putem aborda așa cum dorim. Deci, le primim, le observăm, le integrăm, le permitem să se dizolve în acel spațiu sacru al inimii noastre.

Datorită tulburărilor la toate nivelurile, pot apărea stări de ”a fi pierdut”, de dezorientare, sentimente stranii de rătăcire, de pierdere, de amețeală, sentimentul de a nu înțelege ceea ce se petrece. Mintea – liniară, secvențială – nu poate administra stările foarte complexe ale Conștiinței noastre, care este multidimensională. De aceea poate apărea sentimentul de neputință, de neajutorare. Mintea noastră urmează să se integreze noilor dimensiuni ale Conștiinței noastre și să-și transforme natura. Fenomenele minții nu trebuie să ne sperie. Învățăm să abordăm realitatea în moduri mult mai complexe și mai complete.

5.Nivelul vieții personale

Bulversări puternice ale vieții personale pot apărea, sentimentul că totul se prăbușește împrejurul nostru: serviciul, relațiile cu ceilalți, viața de familie, prietenii. Pare că o lume se pregătește să dispară pentru a fac loc unui nou context. Acest lucru este adevărat. Vechea noastră viață se dizolvă pentru că noi înșine ne dizolvăm pentru a trece într-o nouă viață. Aceasta nu este o metaforă ci un adevăr foarte dur uneori. Mulți dintre noi ne vom schimba serviciul, familia, prietenii, orașul sau țara în care locuim. Cum s-ar spune, eliberăm vechea noastră personalitate și viață, pentru a păși într-o nouă dimensiune. Uneori vom simți noi înșine nevoia să schimbăm toate acestea, vom simți că nu ne mai potrivim cu cei pe care îi cunoșteam atât de bine, cu serviciul nostru, cu cei pe care-i iubim, și vom dori să plecăm cumva. Alteori vom descoperi îngroziți că serviciul ne este ”luat”, că familia se destramă, că, printr-o stranie magie cosmică, întreaga noastră realitate se reconfigurează, aparent împotriva voinței noastre, alimentându-ne frica existențială. Toate acestea fac parte din marea Transformare. Exteriorul urmează transformările interioare. Știind acest lucru, nu ne vom teme, ci vom întâmpina transformările observând din locul sacru și liniștit al inimii noastre. Nu vom rămâne fără serviciu, și nici singuri, doar că ne vom găsi adevărata noastră cale. Nu am venit în această viață ca să murim de foame și ca să suferim, ci ca să descoperim adevărata noastră menire de ființe Divine. Tranziția poate fi dureroasă, dar cu cât ne agățăm mai puțin de structurile vechi, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Cuvântul cheie este Acceptare. Și Încredere în Ființa noastră profundă care orchestrează toate aceste transformări.

Mulți dintre prietenii noștri nu vor accepta aceste transformări, vor crede că înnebunim, că avem nevoie de ajutor, ne vor da sfaturi și ne vor certa pentru deciziile noastre, cerându-ne să ”revenim cu picioarele pe pământ”. Dar Transformarea interioară este o chestiune personală, pe care nu o putem traversa decât singuri, până în momentul în care îi vom găsi pe cei asemenea nouă, care trec prin aceleași transformări.

Uneori se manifestă un fel de apatie, de indiferență în orice fel de relație exterioară, un fel de lipsă a interesului, inclusiv pentru oameni pe care îi iubim, pentru obiceiuri vechi, pentru tot felul de lucruri despre care credeam că ne reprezintă. Acum putem descoperi că suntem mai mult decât ceea ce credeam că suntem. Învățăm încetul cu încetul să nu mai ascultăm vocile exterioare, ale nimănui, ci să fim atenți la vocea Maestrului Interior care se naște, să avem încredere în aceasta.

6. Trăirile interioare

Zbuciumul, neliniștea și nesiguranța din timpul zilei pot fi dublate de stări stranii petrecute în timpul nopții, ca și cum am fi cu picioarele în două lumi, aici și acolo, acum și oricând, percepând un timp liniar și în același timp o altă dimensiune temporală. Visele noastre pot deveni ciudate, agitate, pot conține elemente arhetipale, intensitatea acestor vise este mai mare ca niciodată, trăim sentimente amestecate. Cunoaștem cumva toate acestea, dar nu le înțelegem și minții noastre i se par absurde și de neînțeles. Secvențe de bătălii, urmăriri care se petrec în lumi ciudate, personaje care ne par cunoscute vin și pleacă în aceste vise. Putem trăi în vise secvențe puternice de moarte și renaștere. Sunt vindecătoare și transformatoare. Nu sunt decât descărcări ale unor conținuturi ale Conștiinței, care trec prin noi. Sunt părți din noi înșine care se mor pentru a deveni altceva. Somnul poate deveni neregulat, agitat, ne putem trezi obosiți și cu dureri în corp. Uneori nu vom putea dormi, uneori ne vom trezi la ore ciudate în crucea dimineții, înainte de răsăritul soarelui fără să mai putem adormi. Vom trăi toate acesta știind că sunt normale. Că nu sunt decât semne ale procesului prin care trecem.

Încetul cu încetul, bulversarea inițială se liniștește pe măsură ce recunoaștem procesul de transformare. Căpătăm încredere în noi înșine, simțurile noastre dilatate devin noile noastre mijloace perceptive, începem să căutăm soluțiile în interiorul nostru, să ne ascultăm, descoperim răspunsurile la întrebările noastre în noi înșine. Descoperim că pur și simplu știm. Este un ou nivel de comunicare cu noi înșine. Visele noastre capătă dimensiuni și profunzimi noi. Căpătăm coerență interioară, fluiditate și reușim din ce în ce mai des să stăm într-un spațiu interior liniștit. Capacitatea de observare și înțelegere a ceea ce se petrece crește. Cunoașterea nu mai apare ca rezultat al unor procese deductive, logice, secvențiale, ci survine brusc, complet, total, din interior.

Transformarea și Stările de Conștiință Extinsă

Nu există încă o știință care să se ocupe cu transformările spirituale, dar psihologia transpersonală cunoaște deja de mult timp (Stanislav Grof ) aceste crize transformatoare, iar diferitele tradiții spirituale, Creștinismul, Budismul etc cunosc deasemeni aceste transformări ale căror cronici pot fi găsite în biografiile sfinților și ale meștrilor. Aceste transformări interioare au fost, până acum, individuale. Dar în timpurile noastre se petrece o Transformare a Conștiinței în ansamblul său. Umanitatea însăși trece prin această transformare.

Trecem prin stări de Conștiință modificată. Toate semnele pe care le-am descris mai sus și care pot interveni în viața noastră de fiecare zi, sunt semne ale expansiunii Conștiinței. Sunt stări ”non-ordinare” de Conștiință, așa cum se numesc în psihologia transpersonală.

Experimentarea stărilor de conștiință extinsă poate fi de un ajutor imens în abordarea acestor procese de Transformare interioară. Dacă în viața de zi cu zi acest proces este unul lent și uneori chinuitor, în experiențele de conștiință extinsă totul se accelerează, înțelegerile care survin sunt mult mai rapide, iar integrarea ulterioară a acestor înțelesuri se face mult mai ușor. Tabloul Conștiinței în ansamblul său, a ceea ce suntem și ceea ce am fost, al transmutărilor lăuntrice, devine mult mai coerent. Etapele transformării devin mai clare, încrederea în această transformare se solidifică, încrederea în Sine și capacitatea Conștiinței noastre de a administra această transformare crește. Pe scurt, în stările de Conștiință extinsă procesul se accelerează și se clarifică. Eliberarea vechilor structuri cu care ne-am identificat, formale, energetice, emoționale și mentale devine mai rapidă și mai ușoară. Tensiunile inerente procesului vor fi mai puțin eliberate în viața de zi cu zi, și mai mult în cursul sesiunilor experimentale la care paticipăm. Dar, toate acestea sunt alt capitol al acestei povești extraordinare pe care o trăim împreună. Un capitol la care vom reveni în curând.

Sperând din toată inima ca aceste informații să vă fie de folos în Marea Transformare prin care trecem cu toții, vă învităm să ne scrieți, să ne puneți întrebările voastre, oricât ar fi de multe și de… ciudate :). Suntem pe același drum, împreună. Prin tot ceea ce facem –  workshop-uri, cărți, discuții și întâlniri, asistența personala – ne asumăm Prezența alături de voi pe acest drum.

Subiectul Marii Transformări pare a fi întratât de important – sunt atât de mulți oameni care trec prin aceasta! – încât se pare că îl vom face subiectul principal de discuție și de dezbatere la următoarea noastră întâlnire cu voi, care se va petrece la Oradea, înainte de workshop-ul de Conștiință extinsă pe care l-am programat acolo în septembrie.

Cu iubire, Horia Țurcanu și Elena Francisc

PS. Întâlnirea de la Oradea va avea loc pe 22 septembrie într-un loc pe care îl vom anunța curând. Workshop-ul se va desfășura între 24-26 septembrie. Detaliile despre toate acestea pe www.transpersonal.ro și în curând și pe Călătoria Inimii. (sau la tel 0731014257 – Alina)


Descarcă acest articol ca PDF.

141 comentarii

  1. Dragii mei Horia si Elena,
    Oare cum ar trebui sa le explicam apropiatilor nostri- care observa ca „am devenit altfel” fara sa inteleaga ce s-a schimbat in noi-
    ca nu e nimic grav, ba dimpotriva?

    • Draga Irina,
      Doar mintea este cea care vrea explicatii. Nu este nevoie nici „sa explici” nimanui nimic si nici nu este nevoie ca ceilalti „sa inteleaga”. Cum ar putea sa inteleaga altcineva ceva ce nici tu, poate, nu „intelegi” ci doar simti? Si asa cum ii raspundeam mai devreme lui Nicole, indraznesc sa-ti spun si tie, draga Irina, INDRAZNESTE SA FI CEA CARE ESTI ACUM. Iar celor din jurul nu trebuie sa le dai explicatii. „nu e nimic grav, ba dimpotriva” nu face decat sa iste apoi niste discutii, care apoi duc la nevoia de argumentare, care apoi cer dupa sine explicatii, care apoi…etc. etc. si care te impiedica SA FI! Poate ca este suficient doar sa le spui ca esti bucuroasa si constienta de procesul de transformare in care te afli. Fara alte explicatii. si inca ceva. ceea ce tu simti acum, ei vor simti la randul lor intr-o buna zi. atunci vor reveni la tine si vor spune, acum stiu.
      lumina,
      elena

  2. Multumesc inxa o data pentru increderea ce o transmiteti, pentru tot ce daruiti si aduceti, cu atita iubire, grija si compasiune…Dizolvarea angoaselor cu caldura si zimbet chiar e un dar urias!!! Dumnezeu sa fie viu in fiecare si cu voi in orice clipa !

  3. In primul rand multumesc din suflet Cristinei C. care mi-a indreptat atentia spre voi, iar voua Elena si Horia nici nu stiu cum sa va multumesc ca ma ajutati sa inteleg si sa imi intaresc Acceptarea.. ma vedeam descrisa la fiecare paragraf aproape.. eu anul asta am ”pierdut” si inca ”pierd”: boyfriend(urasc sa fiu singura desi am momente cand simt nevoia de a fi doar eu cu mine, in cea mai mare parte a timpului ma seaca insa singuratatea), job(am fost destituita cu acuze aberante si nefondate dar pt ca sunt sub 1 an de contract si departe de casa sunt legata de maini si de picioare), oameni carora le-am facut bine din suflet mi-au raspuns cu rau, si lista continua.. incepusem ieri sa cred ca sunt un om rau intrucat numai karmic imi mai explicam shocurile astea.. apoi Bunul Dzeu care lucreaza prin oameni mi-a trimis-o pe Cristina sa-mi aduca un pic liniste in suflet si ea m-a calauzit spre voi. CAT MA BUCUR CA NU SUNT SINGURA!!! Este o lupta interioara acerba: disperarea (”ce fac eu acum, incotro?”) si in aceeasi masura o voce, dar nu chiar voce , un ceva din interior (”totul va fi bine” dar imi vine atat de greu sa cred.. precum Toma). Mi-a placut ce i-ai raspuns Irinei, intr-adevar eu am capitulat, nu ma mai obosesc sa explic ceva ce nici cuvintele nu ma ajuta pe de o parte si nici omul nu are capacitatea de a inbtelege, pe de cealalta parte, insa fiind o fiinta si rationala ma intreb ce ar trebui sa fac? Inteleg acceptarea libera insa sa stau cu mainile in san? Nu stiu daca sunt capabila sa ma exprim sa ma intelegeti.. Desi cred ca intelegeti mai mult decat pot eu exprima, inca o data mi se intareste o proprie vorba ce o aveam atat de des cu ani in urma ”cuvintele nu au capacitatea de a cuprinde ceea ce vreau eu sa exprim, caci starea este de o alta factura”. Va pup, fiti binecuvantati!

  4. Doar atat:

    Nod 13

    N-am să ştiu niciodată
    când am trăit,
    de ce am trăit am să uit
    cum uită ochiul spart, lumina.
    Ţin încă în mână un ciob de amforă
    al cărei vin l-am băut chiar eu
    şi al cărei lut e chiar mâna mea.
    Văd un vulture marin,
    dar poate
    că eu sunt văzut de el, –
    poate că el vede un vultur marin.

    Nichita Stanescu

    Mai sunt Noduri. Si Semne!

  5. Va multumesc din tot sufletul ! Articolul a „picat” fix in momentul in care simteam, stiam ca asta traiesc, dar cumva … aveam nevoie de o confirmare. Ani intregi n-am inteles ce se petrece cu mine…Citind articolul mi-am dat seama ca transformarea mea a inceput demult si ca pana anul trecut n-am acceptat-o, nici nu stiam ce e cu mine…De cand am inceput sa dau mai multa atentie interiorului meu, sufletului meu, parca transformarea s-a accelerat,iar eu m-am am devenit relaxata. Accept, nu ma mai sperie, ba chiar imi place.
    Pace, Lumina si Iubire va doresc!

  6. Mi-am tiparit acest „ghid”. O sa sa-l citesc de cate ori ma voi simti „rau”. Si nu se intampla de putine ori sa imi apara din semnele descrise de voi. Multumesc mult ca sunteti alaturi de cei ca noi. Desi de multe ori suntem singuri si ne simtim atat de deznadaduiti, este atat de bine sa stii ca de fapt doar te transformi, ca sunt altii ca tine si totul este bine, e spre o noua constiinta.

  7. Horia am vazut emisiune lui Oreste la care ai fost invitat si te admir foarte mult. Am fost putin dezamagit ca nu ai povestit despre experientele din Peru(cum a facut Aurora Sitarus cu experientele din Tibet)…poate altadata.
    Am o neclaritate… Daca se simte un proces de transformare al Contiintei la nivel global de ce agresivitea , abrutizare,rautatea oamenilor creste exponential iar nivelul frecventei lor enegetice scade? .Ok.. sunt si oameni care isi descopera si isi cultiva spiritualitatea prin diverse metode dar sunt o minoritate.Suntem invadati zilnic de nori de energie negativa. Grupurile ca acela care il coagulezi sunt mici comparativ cu imensa masa pentru care fericirea se limiteaza la mici si bere.Cate persoane iti citesc site-ul si cate se uita la promiscuitatea de la OTV? Fara rugaciune, meditatie, centrare, liniste cum se poate face transformarea constiintei la acesta categorie de oameni? Suntem legati de ei energetic…care sunt consecintele la nivel global?

    • o întrebare buna. foarte pe scurt, așa funcționează o criză de transformare. ca o boală de pildă. înainte de însăntoșire, toate simptomele bolii se acutizează. asta se întâmplă acum. toată ”umbra” acumulată într-un timp foarte lung de umanitate iese la suprafață, creînd criza de transformare. de aceea a existat la un moment dat un potențial ca această criză să se termine prost. o criză poate duce la moarte, care este tot o formă de transformare. dar dacă nu se termină cu moartea, atunci supraviețuitorul trece la un nou nivel. pronosticurile pentru ”sfârșitul lumii” nu au fost puține. totuși, acest potențial a fost depășit. în timpurile care urmează, criza de conștiință va fi din ce în ce mai dură. iar semnele ei din ce în ce mai evidente. umbra va fi pretutindeni. nu putem decat să privim toate acestea si să avem grija de noi insine. cel mai mare ajutor pe care-l putem da umanitatii in acest moment este sa mergem noi insine mai departe. constiinta este inductiva. noi influentam campurile dimprejurul nostru. incredere in sine. incredere in propriul proces. incredere. este primul si cel mai important pas pe care il putem face. voi reveni, pentru că este o tema importanta. multumesc giorgian. horia

  8. Ma alatur si eu celor care sunt recunoscatori pentru crearea acestui site.
    Ceea ce pot sa spun, din proprie experienta, este ca, de relativ putin timp (1 an) am inceput sa am anumite stari de interactiune cu eul profund, intim (sufletul). Au fost perceptii deosebite, un sentiment minunat de pace, bucurie sincera si intensa, la cote netraite pana atunci. Totusi, aceste stari au alternat (si inca mai alterneaza) cu stari violente, situate la polul opus: furie extrema, depresie puternica, tendinte de suicid. Recunosc, am fost speriata de aceste manifestari, iar ceea ce m-a oprit sa dau curs tendintelor negative a fost reamintirea faptului ca exista mult mai mult decat iluzia propriei neputinte, sub imperiul careia ma lasam prizoniera uneori.
    Cred ca, de la un caz la altul, poate fi dificil sa iti opresti pornirile autodistructive, iar echilibrul spre care tindem este unul care este in continua schimbare, care se „imbogateste” cu fiecare experienta traita. Dar din fericire, divinitatea este in noi si cred ca e normal ca, din cauza „inertiei” sufletesti in urma atator milenii de existente umane sa ne confruntam, in acest punct de transformare relativ brusca, cu acest tip de reactii violente sau cel putin, aparent neobisnuite sau neintelese.
    Zile senine, cu pace si bucurie.
    Maria

    • draga cristina, cele doua tipuri de stari – inalte si joase – merg impreuna la inceputul procesului de transformare. nu uita ca ceea ce sti cu adevarat, constiinta ta, nu este una cu starile ei. starile sunt continuturi ale constiintei. nu trebuie sa faci nimic, doar sa le observi. sa fii constienta de ele. un mare ajutor este practicarea respiratiei constiente. aceasta te aduce in orice moment, foarte usor, in ceea ce noi numim ”zero”, punctul observatorului care nu face altceva decat sa fie prezent fara sa judece in nici un fel aceste stari. nu sunt nici bune, nici ele. nu sunt preferabile unele altora. doar sunt. este un exercitiu important si transformator pe masura ce reusesti sa aplici asta din ce in ce mai mult in viata ta. poti face asta in situatiile de conflict sau in momentele fericite. fii prezenta la ceea ce este total si lasa totul sa treaca prin tine ca si cum ai fi ”transparenta”. pornirile autodistructive sunt descarcari ale trecutului. vor trece. cu drag, h

  9. O poezie despre dorul de „realitatea cea mare”
    Iata, al verii alin
    Ca o boare s-a dus
    Totu-mi merse din plin
    Insa nu e de-ajuns.
    Blanda, soarta-mi zambea:
    Drept in palma mi-a pus a norocului stea.
    Insa nu e de-ajuns.
    Viata-mi da cu prisos:
    Rau si bine mi-a pus
    Spre a-mi fi de folos.
    Insa nu e de-ajuns.
    Sub aripa ma lua
    Lozul vietii, si-ascuns
    De urgii ma salva.
    Insa nu e de-ajuns.
    Frunzele-mi ocroti
    Nici un ram n-a rapus
    In lumina de zi
    Insa nu e de-ajuns.
    (de Arseni Tarkovski, spusa in filmul Calauza)

  10. Sotul meu ma considera nebuna, si chiar acum i-am aratat ca mai sunt multi nebuni ca mine(pozele de la intalnirile voastre). pana acum visele mele erau despre zbor, discutii interesante cu alt fel de entitati, dar astazi in timpul somului de pranz am visat cum ma inec, intr-o apa foarte mica si m-am trezit tusind groaznic. cu acest indrumar am reusit sa ma calmez putin, dar tot traumatizanta mi se pare experienta.

  11. E atat de linistitor sa realizezei ca nu esti „nebuna”…Am trecut prin multe stari descrise de voi.Am o intrebare [poate o confirmare]:inainte de a divorta simteam nevoia de LIBERTATE si de IDENTITATE,traind intr-o casnicie nefericita.Visam de multe ori ca imi iau avant si incep sa zbor,era atat de bine!Singurul lucru de care mi-a fost teama era sa nu ajung prea sus si sa nu mai am puterea sa ma mentin in zbor.Eu atunci si chiar si acum,cand pot sa ma consider o femeie libera,cred ca a fost o DORINTA IMENSA DE REGASIREA SINELUI SI A LIBERTATII.Oare asa este? Dupa divort n-am mai visat,desi mi-e f.dor de starea pe care am trait-o zburand in libertate…

  12. Vorbim in ” intuneric ” fara sa stim nimic concret. Nu s-a stiut niciodata …!banuim , ne dam cu parerea , presupunem etc. Avem atata nevoie de un miracol. Un miracol care sa faca lumina in viata tuturor , sa dea un rost existentei noastre. Pana cand asta se va intampla ….noapte buna!

    • draga igor, suntem in intuneric doar atunci cand tebuie sa credem, fara nimic „concret”. noi vorbim aici despre experienta traita, concreta, nu despre presupuneri sau pareri. pentru tine sunt pareri pentru ca tu nu ai trait niciodata contactul cu adevarul interior. acesta este miracolul pe care il cauti. aceasta este lumina. ea nu poate veni din scripturi pentru ca scrisul nu este decat relatarea experientelor altora. experienta personala ese cea care ilumineaza si descopera rostul existentei. asta se intampla deja igor! buna dimineata! h

  13. V-am descoperit din…intamplare dar eu stiu demult ca numic pe lume nu e intamplator ! Tot ceea ce ati postat aici parca ati facut disecandu-mi fiinta !

    Eu simt asta de multa vreme…am scris si o poezie pe tema asta…o sa o postez curand…dar ceea ce vreau sa va intreb imperios…pentru ca am nevoie de o explicatie ar fi urmatoarea situatie : de ce eu atunci cand inchid ochii…doar ii inchid, vad imagini in miscare….chipuri…nestiute…necunoscuteSi asta face parte din marea transformare…sau…?!!! Va rog daca puteti sa-mi raspundeti..!MULTUMESC !

    • intradevar draga gabrielle, nimic nu e intamplator. ne-ai descoperit pentru ca trebuia sa ne descoperi, iar ceea ce am postat rezoneaza cu tine pentru ca la multe niveluri noi comunicam unii cu altii, la niveluri necunoscute de catre minte. noi ne-am disecat propria fiinta pentru a posta tate acestea, dar la acele niveluri fiinta noastra este una cu a ta. sunt nivelri ale constiintei colective.

      vezi lucruri pentru ca esti foarte conectata cu aceste lumi interioare. sa nu te sperie acest lucru. cultiva-ti capacitatea de a ramane in contact cu aceasta lume interioara, unde se fac conexiunile cu tot ceea ce exista. da, face partea din marea transformare. tu esti cu un pas inainte, simti deja mai mult, vezi deja mai mult. nu cauta explicatii. mintea nu poate cuprinde adevaratele dimensiuni ale fiintei noastre. atunci cand se intampla aceste lucruri ramai linistita, conecteaza-te cu respiratia ta care te aduce in momentul prezent si doar observa ceea ce se petrece. e posibil sa deslusesti mesaje ale propriului tau suflet. daca esti din bucuresti vino odata sa experimentezi respiratia inimii. e un instrument extraordinar pentru a intra in lumile interioare in mod constient si voluntar.
      agnis

  14. Doamne, ce usurare sa descopar ca nu sunt pe cale sa innebunesc ci sa ma trezesc,,,ma regasesc in tot ce ati descris in articolul de mai sus, simptomele descrise s-au manifestat in cazul meu pe toate palierele fiintei mele…ma zbat inca intr-o lupta interioara cu grade de acuitate f intense cu momente in care simt ca ma aflu pe punctul de a innebuni…nu e intotdeauna o binecuvantare sa fi mai sensibil decat media…of, Elena si Horia, poate ma ajutati voi sa inteleg, sa gasesc raspunsul la ceva ce ma framanta si ma consuma launtric, e o problema de moralitate de raportare la divinitate…practic o tehnica spirituala de tratamente energetice dar recent am sentimentul mai mult sau mai putin indus din exterior ca e ceva ce contravine moralei crestine in forma sa mai dogmatica, ca ar fi un pacat …am sentimentul ca merg pe 2 cai…nu reusesc sa le unific, desi am descoperit multe puncte comune…stiu ca era care va veni va fi una a spiritualitatii si a medicinei alternative, asadar imi e greu sa renunt la o tehnica ce imi permite sa am o oarecare independenta fata de sistem si care imi da posibilitatea sa-i ajut si pe ceilalti, pe de alta parte nu as vrea sa gresesc fata de Isus…am gasit in biblie un pasaj care vorbeste despre faptul ca, citez cu aprox. „multi vor face vindecari in numele Meu dar eu nu ii voi recunoaste…”
    si totusi cand ma gandesc la Isus, cand ma rog nu pot nega senzatiile pe care le simt pe frunte, furnicaturi, senzatii de cald, rece..care deja fac parte din cotidian, ca si cum o mana invizibila ma atinge pe frunte, si multe alte senzatii ciudate
    Poate veti gasi ragazul sa-mi trimiteti cateva ganduri, nu astept raspunsuri, dar m-ar ajuta enorm un punct de vedere …va multumesc din suflet pentru dorinta voastra sincera de a ne ajuta pe noi ceilalati care trecem prin aceste momente atat de stranii si de bulversante…

    • draga mihaela, isus a fost crucificat pentru ca indraznit sa afirme ca adevarul este in noi insine, in fiecare din noi, in inima noastra. pentru ca indraznit sa nege templul si cartile sfinte care fusesera scrise pana la el. dupa isus, altii au incercat si au reusit sa creeze noi dogme, ignorand in mod deliberat mesajul sau. la originea oricarei dogme se afla o revelatie traita cu adevarat de catre cineva. lasa cartile deoparte si vezi ce-ti spune inima ta, addevarul trait de tine. este singurul luicru care conteaza. este esenta mesajului lui isus. el incercat sa ne spuna ca dumnezeu locuieste in fiecare din noi si ca il putem gasi in interior. atunci cand lucrezi cu cineva, prin orice tehnica, singurul lucru care conteaza este sa fii perfect centrata. sa fii in inima. asta-i tot. tu nu faci nici o vindecare in numele lui isus. nimeni nu poate face. tot ceea ce putem face este sa creem o stare de prezenta in care celalalt gaseste singurt puterea vindecarii. asa cum isus este in tine, este si in celalalt. este o comuniune de constiinta. toate senzatiile pe care le simti sunt semneze racordarii la aceasta stare de prezenta. nu mai lasa mintea sa puna la indoiala. ai incredere in tine. mi-ar placea sa stau putin de vorba cu tine, live.
      agnis

  15. am uitat sa trec numele,,,de emotie

  16. @Mihaela.Nu-s nici Elena, nici Horia, doar cineva care si-a pus intrebarile pe care ti le pui si tu, multa vreme. Furnicaturile, senzatiile fizice pe care le simti sunt de la noile energii, nu te speria. Incearca sa ai grija la ce e al tau si ce nu, esti probabil un om mult mai empatic decat multi, vezi ce zice sufletul tau, „curata” ce nu e al tau ;). Iisus e iubire, Biblia e metaforica si in doua mii de ani nu avem de unde sa stim …ca nu „s-au modificat” unele lucruri. Ca sa citez dintr-un prieten, caile intunericului sunt multe ;). Ai incredere in inima ta si incearca sa faci o meditatie cu Iisus, cred ca stii despre ce vorbesc.

  17. Dragii mei, „cinevacatine” si „agnis”, nu gasesc cuvinte pentru a va multumi pentru atentia pe care ati acordat-o randurilor mele scrise cu inima si mana tremurande de emotie…
    „cinevacatine”, de unde ai stiut? chiar mi-am adus de la o maanstire o minunata icoana cu Isus din dorinta de a incerca sa fac o meditatie cu El,asta dupa ce am observat ca am senzatii foarte puternice doar stand relaxata si invocandu-l pe Isus cu mintea sau cu inima. sigur ca m-am intrebat cum e posibil asa ceva, cum e de fapt Isus? ce fel de energie simt pe fata, pe frunte, in palme, in afara momentelor cand utilizez tehnica de care vorbeam…si daca e asa de ce nu se vorbeste despre asta? despre efectul energetic al rugaciunilor? cam asa a au fost ultimele 2 luni din viata mea, presarate cu intrebari care nasteau la randul lor alte intrebari? suntem cu adevarat scanteie divina sau suntem niste fiinte nevolnice care asteapta oarecum pasive mila si indurarea cereasca? cum se impaca ipostazele gen „nevrednicul de mine” , „netrebnicul”, „pacatosul”, „robul” pe care adesea le gasim in rugaciunile noastre traditionale cu ipostaza de fii ai lui Dumnezeu, preaiubiti care sunt indemnati sa indraznasca sa ceara doar si li se va da, sa caute doar si vor afla, sa bata si li se va deschide….asta pana cand am gasit la o manastire o carticica modesta ca numar de pagini dar atat de minunata ca si continut si cu un mesaj atat de diferit fata de celelalte carti bisericesti..tare mult as vrea sa impartasesc cu voi ceea ce am citit eu la prefata, cu lacrimi in ochi si cu sufletul tresarind de bucurie…
    „Inchide ochii si pentru o clipa prefa-te in steluta. N-o opri.Esti tu, suflete, scanteia divina coborata pe Pamant! Las-o libera! Iata , ea se inalta, se intalneste cu alte stelute, se imbratiseaza, danseaza si isi continua urcusul. E din ce in ce mai multa lumina.E un tot de lumina…Portile Cerului sunt deschise si Lumina te primeste in ea…ti-e bine….ti-e bine ca atunci cand erai copil si te cuibareai in bratele mamei…simti mangaierea si te simti liber. Esti multumit deplin…Priveste, zambesti! O Doamne, acum te vad, acum te simt! Esti aici, in inima mea! Esti cu mine, doar eu te acoperisem cu gandurile mele, cu vorbele mele, cu faptele mele, cu nestiinta mea, cu grijile mele de om.
    Doamne te rog iarta-ma! Ce orb am fost!acum am deschis ochii si te-am recunoscut!
    Esti tu acela, dintotdeauna!
    Omule, acum ca l-ai regasit pe Dumnezeu, ca l-ai vazut intai in tine, apoi i9n mine, apoi in flori, apoi in soare, nu-l mai pierde!
    Caci nu e cale de a trai fara El!”
    ………..sper ca v-a placut si v-a creat o stare buna.
    Agnis, ai dreptate, si eu l-am perceput pe Isus ca fiind un nonconformist pentru vremurile acelea,motiv pentru care, probabil nici nu a fost inteles…dar oare nu El a spus ca vor trece o mie de ani si inca o mie de ani pana cand vom intelege ? oare acum incepem sa intelegem, oare atat de cititul „the Secret” se refera de fapt la indemnul lui Isus care a spus daca bine imi amintesc , ca atunci cand cerem sa cerem cu credinta si vom primi, ba chiar sa fim siguri de asta si sa multumim in acelasi moment, sau „dupa credinta voastra fie voua”…oare nu e vorba de acelasi lucru?
    Nu as vrea sa va plictisesc cu aceasta lunga postare, ma gandeam doar ca si voi aveti aceleasi intrebari, sau poate ati descoperit deja aceste lucruri pe care eu acum caut sa le inteleg…am sentimentul ca e bine ca se intampla asta, ca e bine ca exista si altii ca noi, ca exista cineva ca mine si ca tine, ca nu suntem singuri, ca chiar daca e atat de ciudata aceasta batalie intre minte si inima macar se intampla ceva care ne distrage de la aspectele social economice pe care le traim, macar facem exercitii introspective in loc sa ne uitam la stiri si sa ne ingrijoram cu privire la ziua de maine.
    Agnis, as fi foarte fericita daca am putea sa vorbim , live, dar cum? eu nu sunt din bucuresti ci din tg mures

    • timpurile despre care vorbea isus au venit. sunt aici, acum. oamenii incep sa inteleaga poarta interioara despre care vorbea el. multi traiesc starea de constiinta a lui cristos si incep sa inteleaga ce inseamna a doua lui venire.

      ps: poate ajungi cumva, candva, la unul din workshop-urile noastre. poate la cluj.

  18. Poate ca m-am trezit si, buimaca fiind, privesc in mine in loc sa privesc in jurul meu, poate de aceea in loc sa-mi fie teama, zambesc natang si-ncerc sa-mi ating inima cu degetele, sa vad daca-i acolo, daca-i intreaga; uneori are o bataie lipsa, ca si cum ar pasi cu un picior pe asfalt si cu altul pe iarba, pe tacute. Se ascunde de degete, nici nu-i de mirare, i se par straine si mie mi se par la fel. Nu seamana cu ale mele, cele pe care le cunosteam, le indoi si podul palmei se intreaba “cum pot fi ele atat de fierbinti cand eu sunt rece si de ce simt dincolo de varfurile lor?” Poate degetele mele adevarate sunt dincolo de cele pe care le vad. E ciudat ! Normal ar fi sa-mi fie teama.
    Dar poate ca nu sunt chiar atat de speriata si de aceea nu tremur cu totul, tremura doar ceva in mine, adanc si nedefinit, ca niste aripi prea mari inchise in colivii prea mici. Nu, nu sunt colivii, sunt zidurile transparente pe care le ridic in jurul meu ca sa nu plec din mine. Uneori plec, pe nesimtite, nu stiu unde, nu sunt in stare nici macar sa plec de tot, sa plec intreaga, pentru ca ramane o parte care stie ca am fost acolo. E ca si cum ai da jos de pe perete un tablou, dupa ce a stat acolo ani la rand, nu-l mai vezi dar ramane urma lui pe perete si iti aminteste mereu de el. Apoi ma cuprinde dorul, mi-e dor de mine iar cea care-am ramas nu imi mai sunt de ajuns. Am ramas atat de pustie ca palmelor mele le este foame de mine, de orice am fost pana acum, lacrima sau zambet, deopotriva.
    Recunosc, totusi mi-e teama ! Intre zidurile acelea transparente n-a mai ramas nimic care sa-mi fie cunoscut, sunt doar amintiri ale mele care se sterg cate putin, de fiecare data cand incerc sa ma retraiesc, ca niste fotografii ce se uzeaza pe la colturi in timpe ce culorile se estompeaza devenind contururi. Atat a mai ramas, un contur in care asemanarile mele se amesteca halucinant intre ele. Ar trebui sa ma ia cineva de mana si sa-mi arate : asta esti tu ! Dar nu, nu-i bine sa faca nimeni gestul acesta penru ca fiecarui gest de bunatate ii intorc un zambet care se-nneaca in lacrimi fara voia mea. Si cine ar intelege ca lacrimile nu-s de tristete ci de multumire?!
    Si totusi, nu pot trai fara mine, sa-mi spuna cineva, asta sunt eu? Sau poate nu m-am trezit cu totul si inca mai caut iesirea din vis :)

    • intr-o buna zi/cineva/s-a saturat sa mai joace jocul in care el/ era despartit de sine./ mai tarziu/unii si-au amintit despre el ca fiind/ cristos

  19. Buna,si eu m-am simt usor sarita sau mai mult poate cateodata,dar am avut si eu simptome similare…nervi si agitatie si toat elucrurile pe care le faceam simteam ca trebuie sa le fac cat mai repede posibil…de parca s-ar fi terminat timpul.mai ales durerea in piept m-a speriat si am facut un control la inima dar era totul ok.si traiesc din pacate in mijlocul unei lumi pe care nu o simt lumea mea,ma intreb ce caut eu aici printre ei…dar asa a fost sa fie.vorbeam cu un prieten despre asta si mi-a explicat asa:ca fiecare se simte bine in locul unde s-a nascut si ca Romania se afla la o paralela mai inalta decat Italia si ca si asta ar influenta starea asta ciudata a mea.cred si asta,pt. ca de curand am fost acasa in Romania si durerea din piept si agitatia a disparut si m-am incarcat cu o liniste si normalitate daca vreti,ma uitam la munti si parca ma incarcau pozitiv,imi venea sa imbratisez copacii si numai la gandul ca trebuia sa ma intorc aici…imi crea repulsie.nu degeaba se spune ca Romania este „Gradina Maicii Domnului”,nu?si apoi,nu prea stiu cum sa descriu senzatia asta…acasa,cateodata mi se parea ca s-a mai intamplat o data ceea ce faceam in momentul acela,si ramaneam asa ciudata pt.o secunda si ma intrebam oare am visat ca trebuia sa se intample asta sau chiar s-a intamplat si acum se repeta?nu mai inteleg.simteam nevoia sa spun cuiva despre ciudateniile astea ale mele,dar mi-era teama ca par nebuna..pentru ca nu toti inteleg,si ma bucur ca v-am gasit pe voi,cred ca voi ma intelegeti si nu ma vedeti ciudata.un salut la toti

  20. Nu am mare talent …dar v-am promis ca postez o poezie…o zbatere intre trup si suflet…o lupta,un razboi chiar…sper sa va placa !

    Dialogul sufletului cu trupul

    Uneori trupul meu
    Doreste a fi
    O solitara cetate,
    Cu care pot convietui
    Nu fara mare greutate.

    Eu il intreb ce-i e drag,
    Uneori, chiar de sanatate,
    Si tainic lui ma confesez
    In clipe de sinceritate.

    Nu imi raspunde ! Resimt mut
    O neinteleasa entitate,
    Stapana pe dimensiunea sa
    De singuratica cetate !

    Intr-un tarziu ma hotarasc
    Nestiind cui as putea da dreptate,
    Sa plec ! Cautand alt trup, alt destin,
    Dornic de-o noua libertate !

    Cu pas sovailnic pornesc,
    Dar din invechita cetate
    Sfios rasuna un glas batranesc
    Ce ma implora :
    – RAMAI, FRATE !

  21. Mi-ar face mare placere si mai mult decat atat mi-ar fi de mare folos…poate voi reusi …
    Doamne, ce mi-ar placea sa respir si eu holotropic…asa un picutz… sa mai salt un pic si sa reusesc sa fac pasul urmator…dar pana atunci va imbratisez cu drag si astept cu nesat vesti de la si despre voi si minunatele voastre experiente…sa ajungeti cu bine in Peru si poate , la intoarcere va vedem la Oreste, caci sigur veti avea multe de povestit

    • in noiembrie, dupa peru, o sa avem o mare respiratie a inimii/respiratie holotropica in buceresti. te asteptam cu drag. dar ar fi bine sa te inscrii de pe-acum caci e aproape plin deja. despre peru, da, la oreste, pe la inceputul lui nov. a

  22. Buna ziua!Azi am inceput sa simt ceva ciudat la nivelul fruntii,e ca si cum as purta o bentita,dar senzatia e mai intenasa spre tample.Mi-am amintit ca am citit cu ceva timp in urma articolul acesta si mi-as dori sa va intreb daca poate sa aiba vreo legatura sau poate am o alta problema.Mai vreau sa precizez ca mi-am facut de curand niste analize si din punct de vedere medical sunt bine.

    • nu te ingrijora ioana. sunt doar fenomene energetice. poti afla mai multe despre ele experimentand direct natura propriei fiinte.

  23. salut, Ioana…hai sa facem un club…glumesc…am aceeasi senzatie pe frunte ca si cum as avea o bentita, cum spui tu, ca o linie orizontala care trece prin mijlocul fruntii, dar la mine e mai intensa senzatia putin deasupra chakrei ajna ( de multe ori imi ating fruntea sa ma asigur ca nu am ceva palpabil acolo)….nun stiu daca e de bine sau e de rau….pur si simplu e…

  24. Multumesc din suflet, Horia, dar din pacate imi permit doar sa visez la asta pentru ca financiar…dar mai bine nu mai spun nimic, in afara de faptul ca lucrez in invatamant ca debutant…dar stiu sigur ca daca imi doresc suficient de mult se va intampla la un moment dat…pana atunci ma consider extrem de norocoasa pentru faptul ca am aceasta cale de comunicare cu voi fapt pentru care nu gasesc, acum, suficiente cuvinte de multumire…

  25. citesc acum stan grof „cand imposibilul devine posibil” …este o carte incredibila ! de la primele pagini realizez ca viata mea de pana acum (dar mai ales din ultimele luni ) a fost presarata cu numeroase sincronicitati…parca mi se ia un val de pe ochii constiintei…acum inteleg ce a vrut sa spuna einstein cand afirma ca viata poate fi traita ca un miracol…eu am ales de cateva luni sa o traiesc asa, ca pe un miracol….si nu este zi in care sa nu ma minunez de ceea ce mi se intampla (de bunele si asa-zisele rele)…i’ll be back

    • :) we wait for u

  26. mihaela,agnis va multumesc foarte mult ca mi-ati raspuns.Ma simt mult mai bine acum pentru ca mi-ati inlaturat orice urma de indoiala.Va multumesc!

  27. simt…nu stiu…exist!accept,ma transform si fuzionez la nivel colectiv..am trait la nivel emotional cateva din aceste stari,apoi,fara vreun efort,divinul s-a manifestat…am privit adanc in sufletul meu si am gasit comoara ce zace in mine…sunt un spirit neincatusat,eliberat de societate…constientizez si ma descopar…aici si acum are loc acea magie.. imbin trup,minte si suflet in armonie…

    • da felicia, despre asta este totul, armonie intre trup, minte si suflet. multumim pentru mesaj.

  28. Va salut! Va multumesc ca mi-ati dat raspunsuri la starile si framantarile mele. Le cautam demult. Ca si multi altii am aceste stari dar in plus eu vad in casa, atat ziua cat si noaptea mici scintei, pe pereti, in aer, etc. Cand inchid ochii noaptea, inainte de a adormi, aceste mici scantei se maresc si parca pulseaza. Nu stiu ce axplicatie sa le dau. Ma puteti lamuri dvs?

    • nu te ingrijora. treci prin transformari enorme, fizice, energetice, mentale, intregul spectru al constintei trece prin acest proces. simturile se adapteaza. e ogura explicatie porivita. ai incredere in tine, in corpul tau in integul proces. nu trebuie sa faci nimic special. ramai prezenta, cu incredere, martor al transformarii. te invit sa inveti sa respiri constient. e un mare ajutor entru tot ceea ce va urma. h

  29. Mihaela, e o mare bucurie sa citesc cele impartasite de tine, din multe motive…ce e imbucurator in cazul multor mai noi cunostinte cu care deschid discutii de acest fel, este sa vad ca mie mi-a luat muuulti ani sa imi aduc in viata aceste informatii, acest tip de intelegere si sa transpun pas cu pas ceea ce intelegeam, intuiam si simteam in viata mea de zi cu zi, in deciziile mari si mici…si vad ca acum , in foarte scurt timp, exponential, parca, se imprastie aceste lucruri, si de la om la om, si tot exponential isi fac loc in fiintele si vietile foarte multora. Vorbesc cu oameni din toate mediile, de la cei mai simpli, sau mai in virsta, pina la cei trecuti prin doua facultati, aparent cu mintea prinsa , cumva, in tipare si formule care tin de concret, de planul imediat, si toti deja simt, in teleg ca exista un altceva, „acolo”, si in ei insisi, si ca se identifica tot mai mult, si mai usor, si spectaculos de usor si de firesc cu acel ceva, pe care nu stiu sa-l numeasca, pe care il inteleg a fi Dumnezeu, dar nu in forma conventional impusa de religii, de dogme. Il inteleg ca fiind viu, omniprezent, in ei, in toate, in vietile lor, inteleg ca exista legi subtile dupa care functioneaza totul, ca pot visa si pot primi, ca pot crede ca sint mai mult decit credeau…e minunat…inteleg ca planeta e o fiinta vie, chiar daca le pare ciudat sa creada asata rational, inteleg ca viata e altceva, altfel, ca nu e cit se vaeda, ca nu se termina brusc intr-o disparitie a corpului fizic, inteleg ca cei mai tineri ce vin sint altfel, ca se pot ruga oriunde, ca nu e biserica cea care ii uneste cu divinitatea la care tinjesc…da, oameni simpli care au trait o viata de munca grea, la tara, cu miinile batatorite…nu se mai lasa pacaliti de imagini, de formal, si indraznesc sa creada mai mult decit ar fi viast vreodata, in ceea ce le spune propriul sine … si ce e mai frumos, indraznesc sa vorbeasca deschis, cu altii la fel ca ei, despre asta :)))) Incredibil!
    PS sint si eu din Tg Mures, poate gasim o varianta sa mai stam de vorba.
    Numai bine, dragilor!

    • da, da, da, inorogule, asta e! dumnezeu e viu si e in interior si poate fi trait in orice clipa de oricine. multumesc pentru aceasta interventie. agnis

  30. Pentru ca sunt si eu in randul celor care pot/vor sa vorbeasca despre ceea ce ,,se intampla,, , am sa spun o mica alegorie.
    Am sentimentul, foarte pregnant, ca doar de catva timp am fost admisa la scoala vietii si ca doar de curand am imceput sa invat sa traiesc. In cazul meu, admiterea a fost mai dura si a insemnat o mare incercare, dar ea a permis ,,trezirea,,.
    ,,Cursurile,, pe care le urmez acum sunt zilnice, se tin in spatii neconventionale si ele insemna, de fapt, viata de zi cu zi. ,,Profesorii,, sunt toti oamenii cu care interactionez si de la care, invariabil, am ceva de invatat. Examenele sunt trepte ale evolutiei personale, pe care uneori le urc mai greu, alteori mai usor, si care, inevitabil, au o traiectorie ascendenta. Asa am ajuns sa inteleg ca intre Dumnezeu si noi nu exista granite, ca intre aici si acolo distanta nu e deloc mare si ca zicala,,nimic nu e intamplator,, nu e …intamplatoare.
    Cred ca de fapt m-am descoperit pe mine!

    RaLu (deocamdata)
    (Numele meu mi se pare acum o frumoasa punere in abis inca de la nastere: Ra stiam de unde vine. Apoi s-a lamurit ce era cu Lu. Ramane sa descopar taina lui Ca)

    Va salut, cu drag, pe toti!

  31. Si eu ma regasesc deplin in descrierea facuta… Si da, sentimentul de a fi la limita „normalului”, intr-o lume in care parca foarte multi inca mai cred ca pamantul e plat. Si furtunile din paharele mici cu apa… Si starile atat de schimbatoare, si timpul care s-a accelerat atat de mult, si visele care par vieti paralele, parca uneori ma plimb in vise pe aceleasi strazi (care in realitatea pe care o cunosc in starea „constienta” nu exista).

    Ma gandeam acum la un vis al meu care se repeta. Sunt pe ceva inalt-inalt (uneori e o piesa de mobilier extrem-extrem de inalta), alteori e o casa, o platforma, nu am nici cea mai vaga idee cum am ajuns acolo si nici cum sa cobor. Un alt vis care se repeta e ca nu am idee unde am lasat masina. Visez ca sunt intr-un loc, si nu stiu cum am ajuns acolo, mi-am lasat masina in alta parte… si mereu e noapte, in visul cu masina e mereu noapte. Si daca ma gandesc… nici in cel cu inaltimea nu e foarte zi… si nici in cel cu strazile, decat cateodata, destul de rar, in general e noapte.

    Ma gandeam la Ram Dass si la intrebarea lui „nu ne intalnim niciodata in spatele scenei”?

    Si sentimentul de a fi diferit, de unde ne vine sentimentul acesta daca suntem doar unul? Si dorul, dorul de ceva nedefinit… care parca nu are corespondent in lumea aceasta, parca e in alt plan, pe alt nivel in care parca greu avem acces… Oare tot ce stiu sunt doar credinte, si singurele idei care imi „apartin” cu adevarat sunt doar ceea ce intuiesc?

    Si rolurile, si lucrurile care „trebuie” facute de parca cum bine a spus cineva mai sus, s-ar termina timpul, si lucrurile (desi nu sunt multe), se petrec intr-un ritm care ma face sa ametesc… (Am senzatia bizara ca parca de doua ori anul acesta am atins nebunia, am trecut pe langa ea, am trait-o, si am plecat mai departe, insa pana acum nu mi se intampla, parca m-am aflat fata in fata cu ea, la numai un pas de ea – cu ea. Si mesajele pline de iubire si incurajare prin care viata ma ia de mana si ma ajuta sa merg mai departe, aratandu-mi ca nu era decat tot o furtuna, in acelasi parah mic de apa si ca totul e ok, si soarele rasare in continuare, la fel de frumos in fiecare dimineata – sau sunt si astea tipare? Existam dincolo de conditionare?)

    • draga alina, cu sigurantza da, existam dincolo de conditionare.
      toate lucrurile si starile pe care le descrii sunt semne ale transformarii, visele, sincronicitatile, felul in care pti pui intrebari.
      la toate acestea nu exsita decat un singur raspuns: ai incredere in ceea ce traiesti, ai incredere in echilibrul intrinsec al fiintei tale. si aici nu vorbsc despre fiinta asa cum o concepem noi prin intermediul mintii si a ceea ce am fost invatati sa credem despre noi insine, ci despre fiinta noastra integrala care exista, da, dincolo de orice conditionare.
      am aruncat un ochi pe „o lume mai buna”. as vrea sa fac un comentariu pe care sper sa-l iei asa cum este, fara nici o interpretare.
      o lume mai buna este o idee frumoasa, dar cuprinde in ea si o proiectie.
      pleaca de la ideea ca lumea nu este destul de buna, ca nu este o lume perfecta asa cum este. ca poate fi imbunatatita. e doar idee izvorata din judecata mintii despre sine, si proiectata in exterior. simplu, mintea judeca interiorul, ceea ce nu-i place claseaza la categoria „de imbunatatit”, apoi proiecteaza aceasta dorinta in exterior. nu parti din sine nu-i plac, ci parti din lumea exterioara. sinele omenesc ar vrea deci sa traiasca intr-o lume mai buna, neacceptandu-se in totalitate.
      draga alina, am descoperit in anii de cand navighez in propria-mi constiinta si de cand insotesc alti cautatori pe drumurile interioare, ca nu putem in realitate schimba nimic din exteriorul nostru, ca intreagul exterior nu este decat o oglindire a interiorului. de aceea, sngurul lucru adevarat pe care-l putem face este pentru noi insine si pleaca de la intoarcerea acasa, in axul vertical al fiintei. aceasta intoarcere acasa ne intregeste, ne largeste perceptiile, intelegerile despre noi insine si despre rest, ne scoate din judecata si ne face sa ne descoperim uluitoarea noastra perfectiune. nu e vorba despre perfectiune umana, ci mai curand a unei fiinte angelice care a decis incarnarea ca experienta. deasemenei descoperim ca ceilalti sunt la fel ca noi, doar ca sunt mai mult sau mai putin constienti de acest lucru, iar lumea, asa cum e, e doar o proiectie a interferentei intre creatiile noastre. de-aici pleaca onorarea fiecarei fiintei, respectul pentru fiecare fiinta, oriunde s-ar afla pe drumul sau, si onorarea intregii realitati in perfectiunea ei incredibila. inseamna asumarea statutului de creator al lumii. este un pas enorm.
      arunca o privire asupra randurilor de mai sus, nu cu mintea, ci cu inima. esti pregatita sa simti ceea ce vreau sa spun.
      cu drag, h

  32. am revenit….va imbratisez cu drag pe toti…
    draga inorogule abia astept sa ne cunoastem, am putea sa comunicam pe mail mai intai dar nu stiu cum sa procedez caci nu cred ca e foarte intelept sa afisez adresa de mail aici…sau e…nu sunt sigura…tu ce zici? …
    referitor la cartea lui grof…e incredibil!!! realizez pe zi ce trece ca facultatea de psihologie pe care am absolvit-o a fost si este inca din pacate, din multe puncte de vedere, desueta, departe de ceea ce inseamna cunoasterea profunda a psihicului uman excluzand aproape total din ecuatie cel mai important aspect acela care tine de spirit…am invatat paradigme invechite, teorii si sintagme golite de continut…am invatat sa aplic sumedenie de teste psihologice, sa le interpretez sa calculez punctaje, sa includ indivizi in categorii fara sa fim invatati sa mergem mai departe sa interpretam contexte, sa privim fiecare fiinta ca o individualitate cun un potential enorm capabil de a se dezvolta , cu putin ajutor, de a cunoaste si a intelege , fara a tine cont ca anumite manifestari actuale sunt rezultatul unor traume din incarnari precedente…
    Doamne ce mi-ar fi placut sa studiez psihologia transpersonala!!! revenind la grof si la cartea sa am trait o aventura a cunoasterii si descoperirii descrise intr-o cheie sincera si accesibila oricui…extraordinara carte si cred ca si omul din spatele ei este la fel…multumesc pentru ca ne-ati facut cunoscute toate acestea..

    • draga mihaela, psihologia clasica este ok, doar ca se refera la parte minuscula din fiinta noastra. psihologia transpersonala ofera intradevar o perspectiva mai larga si mai ales pune la indemana niste mijloace mai substantiale de investigare a psihicului recunoascand in acelasi timp domeniile spirituale carora ii apartine acesta. dar cel mai important lucru e sa lasi la o parte orice teorie si sa experimentezi personal adevarata arhitectura interioara a constiintei. vei dobandi astfel adevarata cunoastere despre ceea ce te intereseaza. ia-l pe grof ca pe un punct de pornire. h

  33. Horia, iti multumesc!

    Asa este. O lume mai buna a inceput ca o proiectie, acum insa credeam ca nu o mai vad asa. Pornisem de la ideea ca e ceva in neregula cu lumea si lucrurile ar trebui intr-un fel reparate. Pe parcurs mi-am dat seama ca nu este asa si ca lumea este doar o extensie a ceea ce suntem noi. Si ma gandeam ca atunci cand noi vom fi mai buni si lumea va fi mai buna, dar acum imi dau seama ca si aceasta este tot o proiectie caci tot ce exista, exista aici si acum. Noi asa cum suntem si lumea asa cum e ea – sau, ceea ce suntem si ceea ce manifestam. :) Uite ca mi s-a mai clarificat un lucru, iti multumesc!

    Mesajul tau a venit la momentul potrivit. :)

    • ura!

  34. grele si innebunitoare au parut toate aceste de nedescris „miscari” interioare,dar faptul ca nu le-am pus un diagnostic (se obisnuieste deseori),si nici nu am consultat un asa-zis specialist in ale durerilor,m-a ajutat sa le accept,sa am incredere ca e vorba de SCHIMBARE,fara „dar…totusi”,fara”dar daca…”.Aceste dovezi ale neancrederii au fost sterse complet din constiinta mea si ceea ce a inceput apoi sa se dezvaluie ,intrece orice as fi putut imagina anterior.O prezenta in viata,un rost de a trai necunoscut pana atunci,o incredere de netagaduit ca numai si numai eu imi creez realitatea proprie (si asta a eradicat judecata si invinuirea altora,o „neseriozitate”, as putea spune,a actiunilor si a gandirii omenesti,realizand ca toate sunt jocuri,experiente,roluri (in niste piese de teatru ale caror scenaristi,regizori,actori si…beneficiari sunt chiar cei care…le iau in serios,dar nu constientizeaza…).Totul a devenit hazliu,usor,liber si ma bufneste un ras sanatos (in surdina,uneori) cand observ caricatura de seriozitate cu care se impopotoneaza „importantii”.Viata ,pentru mine, si-a capatat temeiul ei,de joaca,experienta,bucurie si ras si voie buna (care de multe ori sunt luate ca „obraznicii”-cica nu s-ar cuveni,dar si la aceste remarci ,gasesc modul de a rade,este o inspiratie a jocului,a glumei la momentul potrivit-ba pardon,nepotrivit pentru cei care nu au gasit acest moment niciodata,sau il considera „neelevare,needucare,ne…)
    De curand „am aflat” ceva monumental pentru mine:nu-mi apartin si nu sunt obligata sa experimentez toate „sperieturile” lumesti,pot ALEGE.Ca lumea este condusa de FRICA,e alegerea ei.In cazul in care pot servi ,o pot face numai si numai prin felul in care-mi traiesc eu viata si am observat ca felul „glumet” e molipsitor si profund transformator.Cel putin nu mai vad fete de „inmormantare” in jurul meu si,de fapt ,sunt raspunzatoare doar de bucuria mea.
    Cat in gluma,cat in…gluma,Lucica.

  35. Ne identificam intru-totul cu cele descrise in paginile de mai sus. Atat sotul meu, cat si eu, suntem pe Drumul de transformare. Ramanem in legatura cu voi , atat pe site-ul vostru, cat si…ALTFEL.
    Corina(prof de engleza+romana) si Marius(muzician si f. bun bucatar)

    e-mailul nostru: mariusrk@hotmail.com sau corinamihaelapopovici@yahoo.com
    Va imbratisam cu mult drag

  36. Poate ca, fiecare lucru se intampla la timpul sau…
    In urma cu un an si ceva, am trait o experienta de viata care m-a schimbat, fata de cea care fusesem pana atunci. O fractura de col femural m-a tinut imobilizata in casa si in stare de totala dependenta fata de cei din jur, timp de patru luni…Cand s-a terminat, eram ca un fluture, cu aripi noi, poleite cu raze aurii… Credeam ca traisem ceea ce ati descris in acest articol…
    Poate boala, sau pur si simplu firea mea, m-au facut sa leg o prietenie pe care am crezut-o deasupra sentimentelor omenesti, cu fiinta care m-a ajutat cel mai mult, in afara de sotul meu: profesoara de recuperare, o persoana de varsta mamei mele, pierduta in urma cu 10 ani, careia i s-a substituit cu usurinta.
    Mi-a facut ultimele 2 luni de boala mai suportabile, m-a inaltat, am crezut ca sunt alta, datorita ei…
    La o regresie, am aflat ca am fost candva surori gemene si ca, am fi suflete pereche. Eu asa simteam, ea, nu stiu ce sa cred. M-a facut sa ma consider iubita ca fica pe care si-o dorise si nu o avusese, dar, incet-incet, am ajuns sa ma simt trasa spre pamant si am renuntat la toate preocuparile spirituale si publicistice ca sa fiu cat mai mult impreuna cu ea cand are nevoie. Am devenit un veteran al salii de kinetoterapie a spitalului, numai ca sa ma bucur atunci cand lucreaza exercitiile impreuna cu mine. M-a dezamagit de multe ori si am luat-o de la capat, pentru ca, am crezut ca ii trebuie timp sa se obisnuiasca cu aceasta noua realitate din viata ei.
    Acum stiu ca nu vrea sa ne apropiem lumile in care existam fiecare, mai mult decat am facut-o pana acum. Pentru ea nu exista decat corpul fizic, pe el lucreaza chiar si acele tehnici energetice pe care i le-am impartasit, pe cand, pentru mine, corpul fizic e doar prelungirea materiala a corpurilor informational si energetic, find practician de acupunctura si homeopatie. Ma doare sufletul de parca e ars de toate exploziile Universului, o iubesc pe aceasta fiinta mai mult decat pe mine, dar vreau sa ma detasez de ea, se redau fiecareia din noi libertatea de a alege, sa nu ma mai simt sclava iubirii pentru ea, care nu mai are nimic de aface cu faptul ca m-a invatat sa merg a doua oara. Il caut pe Maestrul meu interior, ii tot aud vocea, dar nu pot, nu pot sa ii urmez sfatul, sa ma detasez de tot si de toate.
    Imi doresc din suflet sa ma invete cineva cum sa nu mai iubesc, sa nu mai fiu legata de orice fir de iarba si de orice gaza din lumea asta, ci doar sa fiu una cu tot si cu toate.

    • draga carmen, esti un fluture cu aripile poleite.
      un fluture nu are nevoie sa se ataseze de nici o floare. el iubeste toate florile cu aceeasi intensitate, toate sufletele, toate firele de iarba in acelasi fel, nu pentru ca asteapta vreun raspuns de la ele, ci pentru ca aceasta este natura lui. fluturele traieste iubirea completa indiferent daca firul de iarba intelege sau nu.
      solutia nu este sa te invete cineva cum sa nu mai iubsti, ci sa-ti asumi natura fluturelui care iubeste pur si simplu, fara sa astepte un raspuns. bucuria de a fi nu depinde n nici un fel de ceilalti, ci doar de propria inima.
      in termeni psihologici – care mie nu-mi plac deloc- eu cred ca proiectezi asupra acelei femei imaginea mamei, si astepti de la ea raspunsul.
      maestrul interior este la o jumatate de rasuflare de tine. asuma-ti-l.
      de multe ori cautam in exterior ceea ce nu ne dam singuri: iubirea, respectul, intelegerea etc. e o cautare iluzorie. maestrul se iubeste pe sine si abia apoi poate iubi totul si pe oricine in acelasi fel, fara a astepta nimic din exterior. aceasta nu ste un joc de cuvinte sau idei, ci o realitate suprema: iubirea pentru sine. nu putem iubi totul, daca nu ne iubim pe noi insine.
      suflete pereche…. am fost impreuna cu altii, de multe ori, in multe vieti. am traversat istorii. fost un drum. mereu ne-am cautat pe noi insine. i-am iubit pe aceia care ne reflectau imaginea de sine.
      cea mai importanta parte a transformarii interioare este descoperirea acestei reflexii si faptul ca ceea ce cautam in ceilalti, eram noi insine. a.

  37. Draga Carmen,

    Inteleg perfect prin ce treci, pentru ca am avut si eu parte de o experienta, nu identica, ci asemanatoare. Intalnirea cu sufletul meu pereche (sau cu cel mai drag suflet din Univers)a marcat inceputul unui drum extrem de frumos, dar pe masura de greu. Am cunoscut alaturi de sotul meu, in nici cinci ani de casnicie, fericirea maxima, dar si reversul ei, din cauza unei suferinte cumplite prin care el a trebuit sa treca, iar eu sa-i fiu alaturi.
    Toate incercarile prin care a trebuit sa trecem, in roluri diferite, nu au fost decat probe extrem de dure, necesare autocunoasterii. Experimentand paleta larga de trairi existente intre speranta si deznadejde, intre curaj si lasitate, inversunare si abandonare, am putut sa ne descoperim limitele. Pentru Cosmin, lectia a fost suficienta si a plecat, eu, insa, am ramas, ca sa …
    In esenta, totul se reduce la Iubire, pentru ca nimic nu exista in afara ei. Iar lectia mea, pe care am primit-o atat de dur, a fost aceea de care amintea Horia mai sus: eu nu iubeam totul, si, mai ales, nu ma iubeam pe mine. Astfel, directia gresita pe care o luase iubirea mea a fost cenzurata, pentru ca eu sa inteleg unde e eroarea. Faptul ca stiu asta, nu inseamna ca am si inteles in totalitate, iar uneori mai plang de dor.
    Am pornit de ceva timp, ca eroul din basme, in cautarea propriului sine (de care cred ca de mult am uitat)si ca sa nu-mi fie foarte greu, intalnesc pe drum ajutoare. Ele au chip omenesc, dar sunt de alta esenta si apar atunci cand singura nu o scot la capat.
    Cred cu tarie ca solutia nu e renuntarea la iubire sau cenzurarea ei, ci incercarea de a o manifesta complet, infinit, pur si simplu, adoptand, cum ne indeamna Horia, modelul maestrului. Dar, paradoxal, drumul de la tine la sine e in acelasi timp lung si scurt si nu-l poti parcurge decat de unul singur.

    Calatorie lina si lumina!
    RaLu

  38. Uimitor cum se leaga lucrurile. De fapt, ar trebui sa nu ma mai mir. Ma surpinde totusi frumusetea inlantuirii de evenimente. De cateva saptamani am simtit cum intru in procesul descris in articol, dar iarasi nu l-am recunoscut (desi l-am mai trait), vazusem doar simptomele si le traiam. De cateva zile am deschis acest site, in urma emisiunii de pe Antena 2, la care a fost prezent Horia, dar nu reuseam sa ma pot concentra pe ce citesc. Vedeam atata informatie care imi gadila creierul si pe care vroiam sa o asimilez, dar nu puteam…Acum doua zile, dupa evenimente acumulate, am cazut in cel mai mare hau si am indurat cumplite dureri interioare si pe nivel fizic si energetic si mental si personal. Le-am trait si acum am citit articolul..asa „intamplator”. Citind mi-am dat seama ca procesul meu incepuse cu luni in urma, dar nu il vedeam clar. Toate s-au legat, toate au sens, toate se schimba. Aproape toate :) ma pregatesc psihic pana si de termianrea unei relatii…ce trist, dar…lucrurile se schimba in mine. Este a douya oara cand traiesc asta, prima data fiind mult mai intens procesul, in urma unor sedinte in NLP. E fascinant si foarte greu de explicat unei persoane care nu a trait asta, ce traiesti tu pe toate planurile, la ce intensitate. Paradigmele gandirii se prabusesc si te lasa fara repere, simti ca te ingroapa, ca nu mai stii nimic, ca se termina totul si nimic nu are sens. Dar dupa, ceea ce incepe e fascinant. Cum se fac toata conexiunile, cum regasesti in tine ceva nou, un om mai bun, cu o intelegere deosbita asupra lucrurile. Astea sunt extraordinare, dar e dificil sa ramai in starea aia, sa construiesti de acolo si sa nu te mai intorci la ce era/ erai inainte.

  39. Draga Raluca,
    Iti multumesc din suflet pentru minunatele tale cuvinte. Chiar sunt un balsam pentru sufletul meu ranit.
    Imi e din ce in ce mai greu, cu fiecare zi sau ora care se scurg, cand ma gandesc ca, de fapt, sistemul meu de credinte si valori e cel care a fost gresit alcatuit. Daca femeia aceasta mi-ar fi, cumva, suflet-pereche, nu ar trebui sa simta in ce durere cumplita m-a aruncat, refuzand, pur si simplu, sa creezee acea punte de comunicare intre noi, care ar putea sa ne duca relatia in alta etapa?
    Mi-as dori mult, daca e posibil, sa continui aceasta conversatie cu tine, si, cine stie, poate sa ne cunoastem candva.
    Multumesc si tie, Agnis. Ai intuit perfect. Din pacate, ratiunea stie tot ce mi-ai spus, se straduieste din rasputeri sa preia controlul, dar sufletul nu poate sa accepte.
    Imi e frica de confruntarea cu Maestrul dinlauntrul meu, poate imi va spune ca, toata viata mea, am trait si simtit gresit. Stiu ca, in general, viata insasi e iluzia si visul cel urat, dar asta nu-mi diminueaza fricile cu nimic.
    Imi e teama cum va fi viata mea de acum inainte, fara Maia…Nu stiu daca sunt pregatita. Cred ca mi s-a fracturat si sufletul, odata cu acea bucatica de os, iar pentru el nu s-au inventat proteze…Daca va fi o viata fara Maia, va trebui sa invat cum se poate trai cu jumatatea de suflet ramasa, sprijinita intr-o carje…

  40. Draga Carmen,
    Nu cred ca trebuie sa-ti fie teama de maestrul tau interior, nu cred ca ar trebui sa existe teama intre tine si tine. Pentru ce sa-ti fie teama de tine ? Incearca sa-l auzi, sa-l asculti, s-ar putea sa afli, printre altele, cat esti completa. Ai sa vezi, cand ai sa-l descoperi, maestrul tau interior iti va deveni cel mai bun prieten.
    Eu am invatat ca exista oameni pe care ii intalnim, ne sunt alaturi o vreme, invatam de la ei si din relatia cu ei, iar apoi pleaca, sau plecam noi. Fiecare om are dreptul de-a alege. Cel mai cinsrtit lucru pe care pot sa-l faca oamenii e sa-si respecte alegerile fara sa se simta raniti, cred eu.
    Sufletul tau e complet, dar il simti fracturat pentru ca te-ai atasat de acea persoana, ii daruiesti iubire si ea nu accepta sau nu mai accepta. Poti iubi un om chiar daca nu iti e alaturi, il iubesti si gata, chiar daca va vedeti si vorbiti rar ori…deloc. Si apoi, exista atat de multe pe care le poti sa le iubesti…si ma gandesc ca ai putea incepe prin a te iubi pe tine. Uneori cautam in exterior ceea ce am putea gasi in interiorul nostru.
    Am trait anul trecut o experienta cu un om pe care l-am simtit a fi sufletul pereche, caruia am incercat sa-i explic,
    dar care nu a inteles asta. La momentul respectiv ma durut, am ales apoi sa respect decizia acelui om si am ales si am reusit sa-mi dau voie sa merg mai departe. Acum nu mai doare deloc, mi-au ramas amintirile frumoase, zambesc atunci cand imi amintesc, zambesc si atunci cand mi se face dor.
    Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la maestrul meu interior e sa daruiesc iubire, sa iubesc totul, sa ma impac cu toate anotimpurile, sa nu dau importanta exagerata mocirlei de pe strazi atat timp cat pot sa simt picaturile de ploaie pe fata si pot sa ma bucur de aceasta senzatie.
    Cand, datorita maestrului meu interior, am inceput sa ma schimb, am descoperit …multe…nu ti le spun pentru ca nu vreau sa-ti rapesc nicio secunda bucuria pe care o ai atunci cand descoperi.

    Pace, Lumina si Iubire !

  41. Draga Carmen,

    Ma bucur mult daca prin ceea ce am scris ti-am fost de ajutor!
    Putem conversa oricand pe mail despre propriile experiente, uneori diferite, alteori asemanatoare.
    Desi poate parea absurd si greu de acceptat, toate aceste incercari pe care noi le asociem cu suferinta sunt, de fapt, veritabile lectii de viata pe care, candva, am stabilit cu sufletele dragi ca vrem sa le traversam (si chiar daca nu pare asa, beneficiile sunt mutuale). Punandu-te in situatia in care esti acum, Maia s-ar putea sa iti faca un mare serviciu (ti-a dat prilejul sa simti ce nu ai mai simtit, iar acum te lasa ca sa poti trece tu la un alt nivel, prin autocunoastere si sondari profunde ale propriului suflet- care abia acum isi constientizeaza handicapul existent cu mult inainte). E vorba de acomodarea cu o noua paradigma a existentei noastre, care ne face sa cautam neincetat cine suntem cu adevarat.

    RaLu

  42. ma simt ciudat dar ceva din interiorul meu imi zice ca va fi bine.imi schimb starile de multe ori pe zi si felu de a gandi,ma simt obosit cu dureri de cap si imi vine mai mereu sa stau in lumea mea si ma simt alfel decat altii,timpul parca trece altfel

  43. Din informatiile oferite chiar de Horia…sunt peste 400.000 de romani care incep sa descopere drumul….sau poate unii au ajuns deja la capatul lui…

    • nu i-am numarat niciodata. tot ce stiu este ca aceia care au ales schimbarea, nu numai la nivelul acestei tari, ci in lume, au fost suficient de multi incat sa declanseze un proces major. asa a fost posibil ca potentialul de distrugere al umanitatii sa nu devina o realitate. o parte suficient de mare a omenirii a devenit constienta intr-o masura care a permis spatiul de constiinta in care suntem acum.
      nu exsita un capat al drumului draga gabrielle. exista un punct in care devenim constienti de propria noastra origine si propria noastra divinitate, dar dincolo de el drumul continua. spiritul nu se opreste niciodata din explorarea de sine, care este infinita, dupa cum infinite sunt potentialitatile pe care le descopera in adancurile sale. e superb, nu?

  44. Multumesc mult pentru raspuns…inseamna mult pentru mine…intr-o lume in care parca nu te mai aude nimeni, sa primesti raspuns despre lucruri care conteaza cu adevarat asta da…noroc ! Poate este realitatea la care visam demult dar nici nu mai indrazneam sa sper…sa pot comunica cu Oameni…care gandesc si simt la fel ca mine…
    Acum, mai nou exersez rugaciunea inimii in ritmul respiratiei…dar sincer nu prea imi iese…singura certitudine pe care o am si este vie si f.puternica este aceea ca toate organele mele, acelea cu probleme…se vindeca…sau ma rog…se revigoreaza intr-un fel sau altul…Nu stiu ce ma face sa simt asa…dar e un sentiment f.puternic…?!!!!

    • hei, gabrielle, eu te-am auzit pe tine, dupa cum si tu ne-ai auzit pe noi cumva. altfel nu ai fi gasit calatoria inimii! nu exista coincidente, doar sincronicitati, doar imprejurari semnificative. intr-un fel sau altul, raspunsurile pe care le primesti sunt acelea pe care ti le da propria ta constiinta. nu esti singura, deloc, sunt multi asemenea tie si noua, oameni, precum spui, care traiesc aceleasi lucruri. parcurgem impreuna un drum fascinant. nu usor, dar extraordinar.
      rugaciunea inimii a fost o etapa si pentru noi, acum cativa ani. este foarte eficienta pentru ca activeaza nivelul cristic interior, unul dintre nivelurile de constiinta colectiva la care avem acces cu totii, in orice moment. pentru noi a urmat descoperirea ca respiratia insasi se transforma in rugaciune, fara nici un cuvant, şi in cele din urma ca prin intermediul respiratiei facem conexiunea cu toate nivelurile fiintei noastre. granitele intre „noi” şi „restul” devin in mod evident arbitrare. continua sa respiri CONSTIENT. asta e cheia. cu drag, h

  45. felicitari!
    prostimea romanilor are nevoie de oameni isteti,si se stie ca oamenii isteti pot traii bine de pe spatele prostimii,si ati atins punctul fierbinte, si ma bucur ca ceea ce predati altora nici voi singuri nu credeti, dar cum zice presedintele basescu sa traiti bine, si va cred ca traiti bine, intrarea la un preti de persoana 50 de roni, nu mai sunt lei ci au devenit tigrii.
    dar la urma ceea ce faceti si invatati, este periculos si demonic,aducand blasfemie asupra CREATORULUI; IEHOVA DUMNEZEU; care in curand, conform profetiiilor biblice va distruge toata lucrarea lui satana si ademonilor pe care le practicati,va rog luati in mana cuvantul lui Iehova Dumnezeu, studiatil cu Martorii sai sa va arete ce inseamna transformarea omului,nu pentru 50 de roni, ci Iehova Dumnezeu prin fiul sau Isus Cristos va transforma pe toti oamenii ascultatori de el, nu prin minciuni si gastig marsav, ci insusi prin sangele scump care la varsat pentru cei cel iubesc si respecta poruncile sale. oameni buni lumea este plina de sarlatani, nu va incredeti in ei, ei vor numai banii vostri, sa traiasca bine, dar incredetiva in Iehova Dumnezeu, si in fiul sau Isus Cristos care intradeva va desfinta toate suferintele, chiar si moartea, cititi din biblia Apocalipsa capitolul 21 cu versetele 3,4, si veti vedea ce viitor minunat au toti cei ce se vor increde in Iehova Dumnezeu.
    va doresc binecuvantarile lui Iehova

  46. Domnule Mihai,

    Multumesc pentru faptul ca , in sfarsit, cineva , imi deschide ochii si imi arata cine sunt eu(o persoana care ingroasa randurile ”prostimii romane”), dar si Horia si Elena, persoane pe care eu le consider ghizii mei (”niste oameni isteti care pot trai bine de pe spatele prostimii”).
    Singura mea nedumerire este: in aceasta ecuatie, dumneavoastra cine sunteti? In ce calitate va exprimati?
    Judecand dupa felul in care scrieti- atat in ceea ce priveste fondul, cat si forma (aveti greseli de ortografie nepermise de prin clasa a III a)- as zice ca sunteti un semidoct. Dar s-ar putea sa ma insel! Probabil ati lipsit mult de la scoala (mai cu seama de la orele de limba romana), ca sa studiati Biblia. Pacat ca prin atitudinea, vehementa si limbajul dumneavoastra nu lasati sa transpara iubirea, toleranta si compasiunea, valori pe care Isus nu doar le-a propovaduit, ci le-a si practicat.
    Deci cine sunteti dumneavoastra, domnule Mihai?

  47. Extraordinar, am inceput sa citesc primele randuri ale acestui articol si sunt socata. Reda exact ce simt, ce gandesc…….fenomenal. Spunea cineva ca nu intelege de ce de regula in urma unor suferinte majore ajungem sa ne dorim transformarea si la fel nu o intelegeam nici eu, dar acum consider ca tocmai dea asta se petrec aceste traume, tocmai pt a ne trezi la adevarat fiinta ce exista in noi. Nu cu mult timp in urma am luat contact cu aceasta calatorie a inimii si mi se pare ceva extraordinar. ba chiar am ajuns direct sa experimentez respiratia holotropica si a foste ceva de nedescris pt mine…………….Consider ca nimic nu este intamplator in viata de am ajuns tocmai acum in momentele de cumpana ale vietii mele in aceasta familie a voastra, tocmai pt a ma ajuta sa devin ce simteam ca sunt….Va multumesc. In special Teodorei Muth vreau sa-i multumesc pt ca ea a fost cea care m-a indrumat!

  48. draga Lavinia,
    Noroc ca am citit o pagina din cartea lui Stanislav Grof „Cand Imposibiul devine posibil” si mi-am dat seama ca sunt in criza psiho-spirituala,apoi am intrat pe site si am dat exact peste acest articol si m-am linistit caci stiu ca nu am innebunit.
    Am participat la workshop in 21-23.01.2011 la Timisoara si de atunci parca plutesc sunt pe alta planeta, parca sunt cumva in doua lumi, plus ca binenteles ca am trairi izbitor de asemanatoare cu cele descrise in articol.

  49. Draga Simona, ma bucur mult pt tine, cred ca a fost extraordinar,………. mi-as fi dorit si eu sa particip dar din motive financiare nu aveam posibilitatea de a ma bucura si eu de o noua experienta. Din pacate uneori exact acest amanunt ne impiedica sa urmam doleantele sufletului. Dar realizez ca din ce in ce tot mai multi se vor ilumina si vor ajunge sa-si doreasca schimbarea. O zi minunata va doresc tuturor!!!

  50. Draga Carmen
    Si eu sunt kinetoterapeut siinteleg situatia si din partea cealalta a ” baricadei”Multi oameni isi recapata independenta fizica lucrand cu un kinetoterapeut,si destul de multi fac un salt in”felul de-a fi”alaturi de recuperarea abilitatilor fizice.In functie de caz ,iti sprijini pacientul in toate formele-fizic,psihic si energetic.Si pacientii te iubesc si sunt recunoscatori,de multe ori declarand”ea este omul caruia ii datorez viata”,referindu-se la „viata”ca stare de a trai independent fizic.Si incep sa te iubeasca si sa-ti doreasca prezenta intr-un mod posesiv.De multe ori m-am sintit stoarsa de energie,ceea ce eu descriam starea de baterie descarcata.Eu nu am gasit alta cale de a ma pastra intacta pentru menirea mea,(pentru ca „a recupera „un om este pentru mine menire)decat sa spun stop acolo unde eu simt ca mi se cere mai mult decat sunt dispusa sa dau.Privind din partea ta,daca o iubesti nu-i judeci actiunile si nu-i ceri socoteala.Asta eu numesc „iubire neconditionata”si o cred iubire adevarata .

  51. buna.eu acum am ajuns sa citesc despre toate astea si ma regasesc in totalitate.vreau sa aflu cum pot cunoste mai mult despre constiinta extinsa.cum pot experimenta asta daca nu pot ajunge la work-shop-uri si intalniri.din ce carte sa invat?

  52. Buna seara. E ca o oaza aici unde pot sa ma asez si eu pentru cateva momente si sa-mi trag sufletul. Cunosc problema discutata aici dar oriunde ma intorc, in mediul meu cel putin, nu am cu cine vorbi in mod serios acest lucru pentru ca inca mai exista multi oameni care nu vad sau nu vor sa vada. Aceasta transformare a inceput acum ceva vreme, poate un an, unii au simtit-o mai din timp, unii inca nu au constientizat-o. Din pacate reticenta aceasta nu e sanatoasa, nu putem impiedica inevitabilul. Poate si societatea de azi a ajuns la o criza spirituala, oricum e sigur ca ni se cere o schimbare. Nu vad de ce friac – pana la urma aceasta schimbare ne va invata sa e usor sa fim mai buni si ca se poate.
    Nu sunt de acord cu postul celui care spune ca lucrati impotriva lui Dumnezeu, mai ales ca nimeni nu-l impiedica pe crestin sa se intoarca cu toata inima spre Dumnezeu si sa ceara luminare. E adevarat nu sunt necesare cine stie ce tehnici, poate ajunge si rugaciunea. Inca un amendament Dumnezeu nu lucreaza impotriva omului, daca nu te iti doresti tu, el nu te forteaza, orice religie ai avea. Trebuie ca mai intai omul sa vrea si apoi sa fie dispus sa il ajute Dumnezeu. Si El ne indruma pasii … Va pup, ma bucur ca exista o comunitate de oameni ca voi, ma alatur si eu cu gandul.

  53. uau….am auzit ceva,cineva bate la usa si tare as vrea sa fiti alaturi de mine cand deschid usa inimii pt a-mi lasa jumatatea sa vina acasa HORIA vreau sa experimentez respiratia holotropica cu voi cat mai repede toate starile pe care le-ti descris aici le traiesc de mult timp numai ca le traiesc inconstient deci vreau sa le traiesc , sa experimentez constient cu intreaga mea fiinta;;materiala-spirituala

    • te asteptam cu drag monika. important este nu felul in care intelegi ceea ce citesti aici, ci felul in care SIMTI. h

  54. O scurta precizare pentru monika – sunt convinsa ca stii tu ceva, dar ”a-mi lasa jumatatea sa vina acasa” ma face sa cred ca nu stii destule. Noi nu suntem jumatati si nici fiinte incomplete, faptul ca inca nu constientizam spiritul si spiritualitatea nu ne face handicapati, ca sa zic asa, ci doar orbi. Le traiesti inconstient si totusi esti constienta, poate exista o lupta intre fiinta ta materiala si cea spirituala. Inainte de porni la drum va trebui sa te decizi.

Trackback-uri

  1. CRIZA PSIHO-SPIRITUALA DE TRANSFORMARE. NODURI SI SEMNE | EARTH CHANGE MZ - […] ARTICOLUL ORIGINAL AICI […]

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net