Criza psiho-spirituala de Transformare. Noduri si Semne
”Ce se petrece cu mine în ultimul timp? În ultimele luni, în ultimii ani? Ce se petrece cu viața mea? Ce este această tulburare stranie pe care o simt în interior, din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai ciudată, ce este această tremurare a inimii mele, acest plâns care stă să izbucnească în fiece moment, această sensibilitate extremă, ca și cum tot ceea ce se petrece împrejurul meu ar trece prin mine însumi?
Ce este această frică lăuntrică ale cărei valuri le simt, ce este vântul acesta interior care-mi spulberă mintea, care mă împiedică să mă concentrez la ceea ce fac, ce sunt aceste cutremure interioare provocând crăpături adânci în ființa mea?
De ce pare că totul se prăbușeșete, iar lumea așa cum am cunoscut-o… de ce dispare? De ce prietenii mei și familia mea se uită ciudat la mine? De ce mă îndepărtez de aceia pe care știu bine că-i iubesc? Poate că am început s-o iau razna, poate că am nevoie de ….”
Recunoașteți aceste întrebări? Recunoașteți aceste stări greu de descris și încă mai greu de explicat?
Luați o mică pauză în vreme ce citiți acest rânduri, respirați adânc și priviți pentru o clipă în interiorul vostru, simțiți o clipă spațiul lăuntric și dacă acolo este o emoție nedefinită, o căldură, o strângere de inimă, o zvâcnire înlăcrimată, atunci să știți că nu, nu sunteți pe cale să vă pierdeți mințile, nu aveți nevoie nici de un psihiatru și nici de medicamente, nu aveți nevoie de nimic, decât de încredere în voi înșivă, în ceea ce se petrece acolo. Suntem mulți aceia care am trecut și trecem prin aceste stări neobișnuite de conștiință. Căci despre asta este vorba, despre o enormă transformare a Conștiinței care, din perspectiva minții, pare o ”criză”.
Da, este o criză, dar este o criză de transformare profundă a ceea ce suntem, este o criză spirituală. Devenim ceea ce suntem cu adevărat. Descoperim încetul cu încetul, uneori într-un mod dureros, adevăratele noastre dimensiuni și adevărata noastră natură. Trupul nostru, energia noastră, emoțiile noastre și mai ales mintea noastră sunt bulversate, căci ordinea pe care o cunoșteau dintotdeauna se destramă, structurile interioare pe care le-am întărit folosindu-le timp de mii de vieți, sunt acum în pragul disoluției. Iar această disoluție este un proces dificil, uneori înfricoșător – căci tot ceea ce nu cunoaștem reprezintă obiectul unei temeri. Dar disoluției interioare nu îi urmează haosul. Destructurării lăuntrice nu îi urmează nici moartea, nici nebunia, ci o nouă ordine pe care mintea nu o poate nici imagina, nici prevedea. Noile dimensiuni ale Ființei se nasc din această disoluție aparentă. Nu ceea ce suntem cu adevărat dispare, ci doar ceea ce am crezut că suntem. Identificările noastre, mecanismele noastre, personajele interioare pe care le-am jucat de atâtea ori, vocile, aspectele noastre pe care le-am trăit de-a lungul lungii noastre istorii, toate acestea se dau la o parte pentru a face loc Ființei care suntem cu adevărat.
Este un proces de Conștiință.
Aceia care ne cunoașteți, știți deja că ceea ce facem noi aici, pe Călătoria Inimii și în workshop-urile noastre și în întâlnirile noastre cu voi, se referă la stările de Conștiință extinsă. Lucrăm cu stările de Conștiință extinsă, împărtășim cu voi trăirile noastre și Călătoriile noastre, expansionând mereu mai mult Cunoașterea de Sine și Trăirea de Sine. Tot mai mulți dintre voi trăiesc în mod direct stări de Conștiință extinsă în mod spontan. Tot mai mulți dintre voi își îndreaptă atenția spre 
interior, acolo unde se petrec toate acestea. De multe ori, acesta este momentul în care, în mod sincronic, un prieten vă spune despre Călătoria Inimii și despre faptul că nu sunteți singuri în această călătorie sacră. Că mai sunt mulți aceia care trec prin toate acestea și că există mijloace simple de a deveni conștienți de procesele interioare.
Dragii noștri prieteni, aceia dintre voi care recunoașteți stările descrise mai sus, să știți cu toată siguranța că ceea ce se petrece cu voi în aceste vremuri, sunt semnele Marii Transformări care are loc la scara întregii Conștiințe. Este ceea ce ați citit de multe ori, este ceea ce v-ați dorit de multe ori, este ceea ce ați așteptat vreme de milenii, ceea ce ați căutat de-a lungul a multe vieți ale voastre și care iată, acum se petrece. Este procesul Trezirii interioare despre care vorbeau marii Maeștri, este sfîrșitul unui timp și începutul unui altui timp. Trăim împreună timpuri sacre, în care se naște o nouă Umanitate. Noi suntem actorii acestui proces extraordinar, iar dificultatea fizică, energetică, emoțională și mentală a acestui proces este echilibrată de privilegiul de a lua parte în mod direct la el. Nu suntem victimele acestor transformări ale Conștiinței universale, căci noi suntem această Conștiință. Nu suntem bieți muritori supuși meandrelor unei Divinități capricioase, ci suntem Divinitatea însăși care se trezește într-un trup uman, într-o nouă dimensiune a Conștiinței care nu a mai fost experimentată niciodată în întreaga Creație.
Dar, despre toate acestea vom mai vorbi în întâlnirile noastre.
Rostul acestor râduri este mai curând unul utilitar și pragmatic. Cum recunoaștem simptomele unei ”crize” de transformare psiho-spirituală? Și, atunci când le recunoaștem, ce este de făcut? Foarte mulți oameni care ajung la workshop-urile noastre, la întâlnirile cu noi și care citesc cărțile editate de noi, ne pun aceste întrebări. Deasemeni foarte mulți dintre aceia care au nevoie de sprijin pentru a trece prin aceste transformări ne spun că timp îndelungat au crezut că e ceva în neregulă cu ei. Că au fost speriați de felul în care realitatea lor a început să se dizolve. Astfel că am hotărât să publicăm aici un fel de ghid pentru cei care trec prin ceea ce noi numim ”Criza de Transformare Psiho-Spirituală”. Nu este un ghid exclusiv, dar cuprinde cele mai importante semne ale Transformării, care pot apărea pe diferite niveluri interioare, dar și în viața de zi cu zi. Aceste semne au fost recunoscute de noi de-a lungul timpului fiind relatate de cei cu care lucrăm în spații de Conștiință extinsă, dar și din experiența noastră personală.
Semne ale Crizei de Transformare Psiho-Spirituală
1. Nivelul fizic.
Accese de oboseală profundă, moliciune a corpului, aritmii ale respirației, aritmii cardiace, lipsa de forță în brațe, palme și picioare. Dureri lombare ce par să vină din interiorul corpului, senzații de arsură, temperatură ridicată ale unor zone ale corpului sau în ansamblu. Durere și arsură la nivelul osului sacral. Dureri în zona cefei, a umerilor, a coloanei vertebrale. Dureri ale mușchilor spatelui, cârcei, blocaje la nivelul fibrei musculare. Senzații de căldură/arsură la nivelul creștetului capului și al tălpilor, la nivel pelvian, la nivelul centrului pieptului. Tulburări 
temporare ale văzului și ale auzului. Uscăciune a pielii, senzații de arsură, descuamare a pielii la nivelul feței, urechilor, mâncărime a pielii oriunde pe corp. Dureri ”ciudate” de cap. Aceste semne nu apar toate în același timp și nici nu este obligatoriu să experimentăm toate aceste senzații la nivel fizic. Ele sunt semnele unor profunde transformări interioare la nivel celular și al ADN-ului. Sunt trecătoare.
Atitudinea potrivită față de aceste simptome fizice este aceea de observare, acceptare și însoțire blândă a acestora. Ne îmbrățișăm durerea având conștiința că sunt semnele transformării interioare, ale încorporării unor noi niveluri de Conștiință și energie.
În limbaj mistic este vorba despre nașterea Divinității Interioare, despre încolțirea Seminței Cristice.
2.Nivelul energetic.
Senzații ”bizare” în corp, ca și cum ar exista acolo, în interiorul corpului, distorsionări ale curgerii energiei. Furicături, senzații de cald/rece, senzații de ”electricitate”, sensibilitate extremă a simțului pipăitului, senzația de ”spațiu interior”. Apare posibilitatea de a simți cu acuitate orice loc din interiorul corpului și o extremă sensibilitate la mediu. Stările interioare pot fi în rezonanță rapidă cu stările oamenilor din preajmă. Ființa se deschide din punct de vedere energetic. Unii dintre voi pot vedea fenomene energetice, campuri de lumină, aure. Sensibilitate extremă ale tuturor simțurilor, vedere, auz, miros, pipăit, gust, sau dimpotrivă, diminuări ale acestora. Atingerile devin de o extremă sensibilitate.
Atitudinea potrivită este cea de observare și explorare liniștită acestor fenomene.
3.Nivelul emoțional.
Emoțiile capătă proporții și intensități uneori extreme, oricare ar fi ele, de la tristețe la mânie, de la disperare și descurajare la entuziasmul cel mai viu și bucurie explozivă. Spațiul emoțional interior capătă profunzime și volum și se manifestă uneori fără să poată fi oprit și fără motive aparente. Tristețea poate merge uneori până la dimensiuni depresive. Înainte de a recurge la mijloace de suprimare ale acestor stări, amintiți-vă de faptul că ȘTIȚI ce se petrece. Intrați în stările emoționale cu curaj, devenind observatorii lor, în acceptare și observare și îmbrățișare a stării. Nivelul emoțional și cel energetic lucrează împreună cu cel fizic.
Este posibil ca semnele fizice, energetice și emoționale să apară împreună. Nu ”ținem” de aceste stări, nu le judecăm ca 
fiind bune sau rele, doar suntem conștienți de ele. Energiile trecutului pleacă. Uneori apar amintiri foarte intense ale unor împrejurări din această viață și din alte vieți, asocieri de imagini și persoane, sentimente puternice care au aparența unor descărăcări fulgerătoare. Ceva din Ființa noastră pleacă pentru a se întoarce la noi după o transformare profundă.
Uneori aceste emoții vor ieși sub forma plânsului – aparent fără motiv. Le lăsăm să iasă. Plânsul este o descărcare benefică. Pot apărea sentimente de însigurare, de părăsire, de abandon, de separare fară de sine și de ceilalți, de familie și de prieteni. Poate apărea intoleranța la anumite medii, la aglomerație, intoleranța la discuții nesfârșite, refuzul de a perpetua anumite obiceiuri și relații, nevoia de a fi singur și nevoia de interiorizare, de a coborâ înăuntru.De multe ori apare refuzul de a rămâne în sistem, nevoia puternică de a părăsi o conjunctură care acum devine apăsătoare, de a părăsi un job, un loc, un mediu care nu se mai potrivește cu realitatea noastră interioară.
Facem lucruile pe care le simțim necesare fără să ținem seama de părerile celorlalți. Dacă nu ne ascultăm vocile interioare apare suferința.
Pot apărea stări de anxietate până la frică existențială, sentimentul că lumea se sfârșește. Sentimentul de gol interior. Nu încercăm să înlăturăm aceste sentimente. Observați-le, îmbrățișați-le! Se vor dizolva. Când pare insuportabil, respirăm adânc pentru a ne centra și a ne regăsi echilibrul. Suntem ca un vas care încape în el o furtună, dar nu suntem însăși furtuna, odată ce o putem observa.
Poate apărea un ”dor” de nerostit, un sentiment de plecare, de părăsire, de inutilitate, un dor cosmic ce poate îmbrăca tendințe suicidare. Observați-le. Ne amintim că nu sunt decât semne ale unei profunde transformări interioare. Cu adevărat, un mare capitol din istoria noastră personală se termină în aceste timpuri. Dar numai pentru a face loc unui nou început. Ceea ce am crezut că suntem, se dizolvă pentru a face loc Ființei complete care suntem. Toată istoria vieților noastre a pregătit acest moment astral al Transformării. Ceva ”moare” în noi, identitățile noastre nenumărate, iluzia, dar în realitate este o transformare. Ceea ce suntem cu adevărat nu poate muri. Doar se transformă.
4.Nivelul mental
Accese de gândire compulsivă, repetitivă. Gândirea, rațiunea, pare a se comporta precum un computer defect, în buclă. Apar structuri mentale și serii de structuri care se repetă aparent la nesfârșit, însoțite de teamă, de grija de a nu ”o lua razna”. Apar gânduri care nu par gânduri străine, dar care nu sunt ale noastre. Și așa și este, căci procesul de transformare ne face să comunicăm cu ceilalți pe niveluri pe care nu le-am experimentat până acum. Sunt niveluri colective ale Conștiinței care conțin tipare colective de gândire. Suntem însă conștienți de natura acestor tipare și a acestor interferențe mentale. Gâdurile sunt forme de energie modulată după un anumit tipar și cu cât mai mulți oameni au modulat energia 
în același fel, cu atât tiparul este mai puternic. La fel cum putem simți emoțiile celorlalți, la fel putem interfera cu tiparele lor de gândire. Nu confundăm propriile noastre gânduri cu aceste tipare care, uneori ni se vor părea nocive. Pur și simplu ne retragem în spațiul liniștit și sacru al inimii noastre prin câteva respirații profunde – cei care ați participat la workshop-urile noastre ați învățat deja cât de ușor se face acest lucru – și ne decuplăm de la respectivul nivel energetic al gândirii, fără să-l negăm și fără să încercăm să luptăm împotriva lui. Îl integrăm și îl lăsăm să se dizolve. Deasemeni pot apărea structuri de gândire care ne-au aparținut cândva, în această viață sau în altele. Procedura este aceeași. Le observăm, le integrăm, le ”respirăm” în interior și le lăsăm să se dizolve.
Mecanismele de gândire sunt acelea care provoacă stările de frică. Antidotul fricii – ne reamintim mereu acest lucru – este iubirea. Noi nu suntem una cu gândurile noastre, de aceea le putem aborda așa cum dorim. Deci, le primim, le observăm, le integrăm, le permitem să se dizolve în acel spațiu sacru al inimii noastre.
Datorită tulburărilor la toate nivelurile, pot apărea stări de ”a fi pierdut”, de dezorientare, sentimente stranii de rătăcire, de pierdere, de amețeală, sentimentul de a nu înțelege ceea ce se petrece. Mintea – liniară, secvențială – nu poate administra stările foarte complexe ale Conștiinței noastre, care este multidimensională. De aceea poate apărea sentimentul de neputință, de neajutorare. Mintea noastră urmează să se integreze noilor dimensiuni ale Conștiinței noastre și să-și transforme natura. Fenomenele minții nu trebuie să ne sperie. Învățăm să abordăm realitatea în moduri mult mai complexe și mai complete.
5.Nivelul vieții personale
Bulversări puternice ale vieții personale pot apărea, sentimentul că totul se prăbușește împrejurul nostru: serviciul, relațiile cu ceilalți, viața de familie, prietenii. Pare că o lume se pregătește să dispară pentru a fac loc unui nou context. Acest lucru este adevărat. Vechea noastră viață se dizolvă pentru că noi înșine ne dizolvăm pentru a trece într-o nouă viață. Aceasta nu este o metaforă ci un adevăr foarte dur uneori. Mulți dintre noi ne vom schimba serviciul, familia, prietenii, orașul sau țara în care locuim. Cum s-ar spune, eliberăm vechea noastră personalitate și viață, pentru a păși într-o 
nouă dimensiune. Uneori vom simți noi înșine nevoia să schimbăm toate acestea, vom simți că nu ne mai potrivim cu cei pe care îi cunoșteam atât de bine, cu serviciul nostru, cu cei pe care-i iubim, și vom dori să plecăm cumva. Alteori vom descoperi îngroziți că serviciul ne este ”luat”, că familia se destramă, că, printr-o stranie magie cosmică, întreaga noastră realitate se reconfigurează, aparent împotriva voinței noastre, alimentându-ne frica existențială. Toate acestea fac parte din marea Transformare. Exteriorul urmează transformările interioare. Știind acest lucru, nu ne vom teme, ci vom întâmpina transformările observând din locul sacru și liniștit al inimii noastre. Nu vom rămâne fără serviciu, și nici singuri, doar că ne vom găsi adevărata noastră cale. Nu am venit în această viață ca să murim de foame și ca să suferim, ci ca să descoperim adevărata noastră menire de ființe Divine. Tranziția poate fi dureroasă, dar cu cât ne agățăm mai puțin de structurile vechi, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Cuvântul cheie este Acceptare. Și Încredere în Ființa noastră profundă care orchestrează toate aceste transformări.
Mulți dintre prietenii noștri nu vor accepta aceste transformări, vor crede că înnebunim, că avem nevoie de ajutor, ne vor da sfaturi și ne vor certa pentru deciziile noastre, cerându-ne să ”revenim cu picioarele pe pământ”. Dar Transformarea interioară este o chestiune personală, pe care nu o putem traversa decât singuri, până în momentul în care îi vom găsi pe cei asemenea nouă, care trec prin aceleași transformări.
Uneori se manifestă un fel de apatie, de indiferență în orice fel de relație exterioară, un fel de lipsă a interesului, inclusiv pentru oameni pe care îi iubim, pentru obiceiuri vechi, pentru tot felul de lucruri despre care credeam că ne reprezintă. Acum putem descoperi că suntem mai mult decât ceea ce credeam că suntem. Învățăm încetul cu încetul să nu mai ascultăm vocile exterioare, ale nimănui, ci să fim atenți la vocea Maestrului Interior care se naște, să avem încredere în aceasta.
6. Trăirile interioare
Zbuciumul, neliniștea și nesiguranța din timpul zilei pot fi dublate de stări stranii petrecute în timpul nopții, ca și cum am fi cu picioarele în două lumi, aici și acolo, acum și oricând, percepând un timp liniar și în același timp o altă dimensiune temporală. Visele noastre pot deveni ciudate, agitate, pot conține elemente arhetipale, intensitatea acestor vise este mai mare ca niciodată, trăim sentimente amestecate. Cunoaștem cumva toate acestea, dar nu le înțelegem și minții noastre i se par absurde și de neînțeles. Secvențe de bătălii, urmăriri care se petrec în lumi ciudate, personaje care ne par cunoscute vin și pleacă în aceste vise. Putem trăi în vise secvențe puternice de moarte și 
renaștere. Sunt vindecătoare și transformatoare. Nu sunt decât descărcări ale unor conținuturi ale Conștiinței, care trec prin noi. Sunt părți din noi înșine care se mor pentru a deveni altceva. Somnul poate deveni neregulat, agitat, ne putem trezi obosiți și cu dureri în corp. Uneori nu vom putea dormi, uneori ne vom trezi la ore ciudate în crucea dimineții, înainte de răsăritul soarelui fără să mai putem adormi. Vom trăi toate acesta știind că sunt normale. Că nu sunt decât semne ale procesului prin care trecem.
Încetul cu încetul, bulversarea inițială se liniștește pe măsură ce recunoaștem procesul de transformare. Căpătăm încredere în noi înșine, simțurile noastre dilatate devin noile noastre mijloace perceptive, începem să căutăm soluțiile în interiorul nostru, să ne ascultăm, descoperim răspunsurile la întrebările noastre în noi înșine. Descoperim că pur și simplu știm. Este un ou nivel de comunicare cu noi înșine. Visele noastre capătă dimensiuni și profunzimi noi. Căpătăm coerență interioară, fluiditate și reușim din ce în ce mai des să stăm într-un spațiu interior liniștit. Capacitatea de observare și înțelegere a ceea ce se petrece crește. Cunoașterea nu mai apare ca rezultat al unor procese deductive, logice, secvențiale, ci survine brusc, complet, total, din interior.
Transformarea și Stările de Conștiință Extinsă
Nu există încă o știință care să se ocupe cu transformările spirituale, dar psihologia transpersonală cunoaște deja de mult timp (Stanislav Grof ) aceste crize transformatoare, iar diferitele tradiții spirituale, Creștinismul, Budismul etc cunosc deasemeni aceste transformări ale căror cronici pot fi găsite în biografiile sfinților și ale meștrilor. Aceste transformări interioare au fost, până acum, individuale. Dar în timpurile noastre se petrece o Transformare a Conștiinței în ansamblul său. Umanitatea însăși trece prin această transformare.
Trecem prin stări de Conștiință modificată. Toate semnele pe care le-am descris mai sus și care pot interveni în viața noastră de fiecare zi, sunt semne ale expansiunii Conștiinței. Sunt stări ”non-ordinare” de Conștiință, așa cum se numesc în psihologia transpersonală.
Experimentarea stărilor de conștiință extinsă poate fi de un ajutor imens în abordarea acestor procese de Transformare interioară. Dacă în viața de zi cu zi acest proces este unul lent și uneori chinuitor, în experiențele de conștiință extinsă totul se accelerează, înțelegerile care survin sunt mult mai rapide, iar integrarea ulterioară a acestor înțelesuri se face mult mai ușor. Tabloul Conștiinței în ansamblul său, a ceea ce suntem și ceea ce am fost, al transmutărilor lăuntrice, devine mult mai coerent. Etapele transformării devin mai clare, încrederea în această transformare se solidifică, încrederea în Sine și capacitatea Conștiinței noastre de a administra această transformare crește. Pe scurt, în stările de Conștiință extinsă procesul se accelerează și se clarifică. Eliberarea vechilor structuri cu care ne-am identificat, formale, energetice, emoționale și mentale devine mai rapidă și mai ușoară. Tensiunile inerente procesului vor fi mai puțin eliberate în viața de zi cu zi, și mai mult în cursul sesiunilor experimentale la care paticipăm. Dar, toate acestea sunt alt capitol al acestei povești extraordinare pe care o trăim împreună. Un capitol la care vom reveni în curând.
Sperând din toată inima ca aceste informații să vă fie de folos în Marea Transformare prin care trecem cu toții, vă învităm să ne scrieți, să ne puneți întrebările voastre, oricât ar fi de multe și de… ciudate 
. Suntem pe același drum, împreună. Prin tot ceea ce facem - workshop-uri, cărți, discuții și întâlniri, asistența personala – ne asumăm Prezența alături de voi pe acest drum.
Subiectul Marii Transformări pare a fi întratât de important – sunt atât de mulți oameni care trec prin aceasta! – încât se pare că îl vom face subiectul principal de discuție și de dezbatere la următoarea noastră întâlnire cu voi, care se va petrece la Oradea, înainte de workshop-ul de Conștiință extinsă pe care l-am programat acolo în septembrie.
Cu iubire, Horia Țurcanu și Elena Francisc
PS. Întâlnirea de la Oradea va avea loc pe 22 septembrie într-un loc pe care îl vom anunța curând. Workshop-ul se va desfășura între 24-26 septembrie. Detaliile despre toate acestea pe www.transpersonal.ro și în curând și pe Călătoria Inimii. (sau la tel 0731014257 – Alina)
Descarcă acest articol ca PDF.
Draga Carmen,
Inteleg perfect prin ce treci, pentru ca am avut si eu parte de o experienta, nu identica, ci asemanatoare. Intalnirea cu sufletul meu pereche (sau cu cel mai drag suflet din Univers)a marcat inceputul unui drum extrem de frumos, dar pe masura de greu. Am cunoscut alaturi de sotul meu, in nici cinci ani de casnicie, fericirea maxima, dar si reversul ei, din cauza unei suferinte cumplite prin care el a trebuit sa treca, iar eu sa-i fiu alaturi.
Toate incercarile prin care a trebuit sa trecem, in roluri diferite, nu au fost decat probe extrem de dure, necesare autocunoasterii. Experimentand paleta larga de trairi existente intre speranta si deznadejde, intre curaj si lasitate, inversunare si abandonare, am putut sa ne descoperim limitele. Pentru Cosmin, lectia a fost suficienta si a plecat, eu, insa, am ramas, ca sa …
In esenta, totul se reduce la Iubire, pentru ca nimic nu exista in afara ei. Iar lectia mea, pe care am primit-o atat de dur, a fost aceea de care amintea Horia mai sus: eu nu iubeam totul, si, mai ales, nu ma iubeam pe mine. Astfel, directia gresita pe care o luase iubirea mea a fost cenzurata, pentru ca eu sa inteleg unde e eroarea. Faptul ca stiu asta, nu inseamna ca am si inteles in totalitate, iar uneori mai plang de dor.
Am pornit de ceva timp, ca eroul din basme, in cautarea propriului sine (de care cred ca de mult am uitat)si ca sa nu-mi fie foarte greu, intalnesc pe drum ajutoare. Ele au chip omenesc, dar sunt de alta esenta si apar atunci cand singura nu o scot la capat.
Cred cu tarie ca solutia nu e renuntarea la iubire sau cenzurarea ei, ci incercarea de a o manifesta complet, infinit, pur si simplu, adoptand, cum ne indeamna Horia, modelul maestrului. Dar, paradoxal, drumul de la tine la sine e in acelasi timp lung si scurt si nu-l poti parcurge decat de unul singur.
Calatorie lina si lumina!
RaLu
Uimitor cum se leaga lucrurile. De fapt, ar trebui sa nu ma mai mir. Ma surpinde totusi frumusetea inlantuirii de evenimente. De cateva saptamani am simtit cum intru in procesul descris in articol, dar iarasi nu l-am recunoscut (desi l-am mai trait), vazusem doar simptomele si le traiam. De cateva zile am deschis acest site, in urma emisiunii de pe Antena 2, la care a fost prezent Horia, dar nu reuseam sa ma pot concentra pe ce citesc. Vedeam atata informatie care imi gadila creierul si pe care vroiam sa o asimilez, dar nu puteam…Acum doua zile, dupa evenimente acumulate, am cazut in cel mai mare hau si am indurat cumplite dureri interioare si pe nivel fizic si energetic si mental si personal. Le-am trait si acum am citit articolul..asa “intamplator”. Citind mi-am dat seama ca procesul meu incepuse cu luni in urma, dar nu il vedeam clar. Toate s-au legat, toate au sens, toate se schimba. Aproape toate :) ma pregatesc psihic pana si de termianrea unei relatii…ce trist, dar…lucrurile se schimba in mine. Este a douya oara cand traiesc asta, prima data fiind mult mai intens procesul, in urma unor sedinte in NLP. E fascinant si foarte greu de explicat unei persoane care nu a trait asta, ce traiesti tu pe toate planurile, la ce intensitate. Paradigmele gandirii se prabusesc si te lasa fara repere, simti ca te ingroapa, ca nu mai stii nimic, ca se termina totul si nimic nu are sens. Dar dupa, ceea ce incepe e fascinant. Cum se fac toata conexiunile, cum regasesti in tine ceva nou, un om mai bun, cu o intelegere deosbita asupra lucrurile. Astea sunt extraordinare, dar e dificil sa ramai in starea aia, sa construiesti de acolo si sa nu te mai intorci la ce era/ erai inainte.
Draga Raluca,
Iti multumesc din suflet pentru minunatele tale cuvinte. Chiar sunt un balsam pentru sufletul meu ranit.
Imi e din ce in ce mai greu, cu fiecare zi sau ora care se scurg, cand ma gandesc ca, de fapt, sistemul meu de credinte si valori e cel care a fost gresit alcatuit. Daca femeia aceasta mi-ar fi, cumva, suflet-pereche, nu ar trebui sa simta in ce durere cumplita m-a aruncat, refuzand, pur si simplu, sa creezee acea punte de comunicare intre noi, care ar putea sa ne duca relatia in alta etapa?
Mi-as dori mult, daca e posibil, sa continui aceasta conversatie cu tine, si, cine stie, poate sa ne cunoastem candva.
Multumesc si tie, Agnis. Ai intuit perfect. Din pacate, ratiunea stie tot ce mi-ai spus, se straduieste din rasputeri sa preia controlul, dar sufletul nu poate sa accepte.
Imi e frica de confruntarea cu Maestrul dinlauntrul meu, poate imi va spune ca, toata viata mea, am trait si simtit gresit. Stiu ca, in general, viata insasi e iluzia si visul cel urat, dar asta nu-mi diminueaza fricile cu nimic.
Imi e teama cum va fi viata mea de acum inainte, fara Maia…Nu stiu daca sunt pregatita. Cred ca mi s-a fracturat si sufletul, odata cu acea bucatica de os, iar pentru el nu s-au inventat proteze…Daca va fi o viata fara Maia, va trebui sa invat cum se poate trai cu jumatatea de suflet ramasa, sprijinita intr-o carje…
Draga Carmen,
Nu cred ca trebuie sa-ti fie teama de maestrul tau interior, nu cred ca ar trebui sa existe teama intre tine si tine. Pentru ce sa-ti fie teama de tine ? Incearca sa-l auzi, sa-l asculti, s-ar putea sa afli, printre altele, cat esti completa. Ai sa vezi, cand ai sa-l descoperi, maestrul tau interior iti va deveni cel mai bun prieten.
Eu am invatat ca exista oameni pe care ii intalnim, ne sunt alaturi o vreme, invatam de la ei si din relatia cu ei, iar apoi pleaca, sau plecam noi. Fiecare om are dreptul de-a alege. Cel mai cinsrtit lucru pe care pot sa-l faca oamenii e sa-si respecte alegerile fara sa se simta raniti, cred eu.
Sufletul tau e complet, dar il simti fracturat pentru ca te-ai atasat de acea persoana, ii daruiesti iubire si ea nu accepta sau nu mai accepta. Poti iubi un om chiar daca nu iti e alaturi, il iubesti si gata, chiar daca va vedeti si vorbiti rar ori…deloc. Si apoi, exista atat de multe pe care le poti sa le iubesti…si ma gandesc ca ai putea incepe prin a te iubi pe tine. Uneori cautam in exterior ceea ce am putea gasi in interiorul nostru.
Am trait anul trecut o experienta cu un om pe care l-am simtit a fi sufletul pereche, caruia am incercat sa-i explic,
dar care nu a inteles asta. La momentul respectiv ma durut, am ales apoi sa respect decizia acelui om si am ales si am reusit sa-mi dau voie sa merg mai departe. Acum nu mai doare deloc, mi-au ramas amintirile frumoase, zambesc atunci cand imi amintesc, zambesc si atunci cand mi se face dor.
Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la maestrul meu interior e sa daruiesc iubire, sa iubesc totul, sa ma impac cu toate anotimpurile, sa nu dau importanta exagerata mocirlei de pe strazi atat timp cat pot sa simt picaturile de ploaie pe fata si pot sa ma bucur de aceasta senzatie.
Cand, datorita maestrului meu interior, am inceput sa ma schimb, am descoperit …multe…nu ti le spun pentru ca nu vreau sa-ti rapesc nicio secunda bucuria pe care o ai atunci cand descoperi.
Pace, Lumina si Iubire !
Draga Carmen,
Ma bucur mult daca prin ceea ce am scris ti-am fost de ajutor!
Putem conversa oricand pe mail despre propriile experiente, uneori diferite, alteori asemanatoare.
Desi poate parea absurd si greu de acceptat, toate aceste incercari pe care noi le asociem cu suferinta sunt, de fapt, veritabile lectii de viata pe care, candva, am stabilit cu sufletele dragi ca vrem sa le traversam (si chiar daca nu pare asa, beneficiile sunt mutuale). Punandu-te in situatia in care esti acum, Maia s-ar putea sa iti faca un mare serviciu (ti-a dat prilejul sa simti ce nu ai mai simtit, iar acum te lasa ca sa poti trece tu la un alt nivel, prin autocunoastere si sondari profunde ale propriului suflet- care abia acum isi constientizeaza handicapul existent cu mult inainte). E vorba de acomodarea cu o noua paradigma a existentei noastre, care ne face sa cautam neincetat cine suntem cu adevarat.
RaLu
ma simt ciudat dar ceva din interiorul meu imi zice ca va fi bine.imi schimb starile de multe ori pe zi si felu de a gandi,ma simt obosit cu dureri de cap si imi vine mai mereu sa stau in lumea mea si ma simt alfel decat altii,timpul parca trece altfel
Din informatiile oferite chiar de Horia…sunt peste 400.000 de romani care incep sa descopere drumul….sau poate unii au ajuns deja la capatul lui…
nu i-am numarat niciodata. tot ce stiu este ca aceia care au ales schimbarea, nu numai la nivelul acestei tari, ci in lume, au fost suficient de multi incat sa declanseze un proces major. asa a fost posibil ca potentialul de distrugere al umanitatii sa nu devina o realitate. o parte suficient de mare a omenirii a devenit constienta intr-o masura care a permis spatiul de constiinta in care suntem acum.
nu exsita un capat al drumului draga gabrielle. exista un punct in care devenim constienti de propria noastra origine si propria noastra divinitate, dar dincolo de el drumul continua. spiritul nu se opreste niciodata din explorarea de sine, care este infinita, dupa cum infinite sunt potentialitatile pe care le descopera in adancurile sale. e superb, nu?
Multumesc mult pentru raspuns…inseamna mult pentru mine…intr-o lume in care parca nu te mai aude nimeni, sa primesti raspuns despre lucruri care conteaza cu adevarat asta da…noroc ! Poate este realitatea la care visam demult dar nici nu mai indrazneam sa sper…sa pot comunica cu Oameni…care gandesc si simt la fel ca mine…
Acum, mai nou exersez rugaciunea inimii in ritmul respiratiei…dar sincer nu prea imi iese…singura certitudine pe care o am si este vie si f.puternica este aceea ca toate organele mele, acelea cu probleme…se vindeca…sau ma rog…se revigoreaza intr-un fel sau altul…Nu stiu ce ma face sa simt asa…dar e un sentiment f.puternic…?!!!!
hei, gabrielle, eu te-am auzit pe tine, dupa cum si tu ne-ai auzit pe noi cumva. altfel nu ai fi gasit calatoria inimii! nu exista coincidente, doar sincronicitati, doar imprejurari semnificative. intr-un fel sau altul, raspunsurile pe care le primesti sunt acelea pe care ti le da propria ta constiinta. nu esti singura, deloc, sunt multi asemenea tie si noua, oameni, precum spui, care traiesc aceleasi lucruri. parcurgem impreuna un drum fascinant. nu usor, dar extraordinar.
rugaciunea inimii a fost o etapa si pentru noi, acum cativa ani. este foarte eficienta pentru ca activeaza nivelul cristic interior, unul dintre nivelurile de constiinta colectiva la care avem acces cu totii, in orice moment. pentru noi a urmat descoperirea ca respiratia insasi se transforma in rugaciune, fara nici un cuvant, şi in cele din urma ca prin intermediul respiratiei facem conexiunea cu toate nivelurile fiintei noastre. granitele intre “noi” şi “restul” devin in mod evident arbitrare. continua sa respiri CONSTIENT. asta e cheia. cu drag, h
felicitari!
prostimea romanilor are nevoie de oameni isteti,si se stie ca oamenii isteti pot traii bine de pe spatele prostimii,si ati atins punctul fierbinte, si ma bucur ca ceea ce predati altora nici voi singuri nu credeti, dar cum zice presedintele basescu sa traiti bine, si va cred ca traiti bine, intrarea la un preti de persoana 50 de roni, nu mai sunt lei ci au devenit tigrii.
dar la urma ceea ce faceti si invatati, este periculos si demonic,aducand blasfemie asupra CREATORULUI; IEHOVA DUMNEZEU; care in curand, conform profetiiilor biblice va distruge toata lucrarea lui satana si ademonilor pe care le practicati,va rog luati in mana cuvantul lui Iehova Dumnezeu, studiatil cu Martorii sai sa va arete ce inseamna transformarea omului,nu pentru 50 de roni, ci Iehova Dumnezeu prin fiul sau Isus Cristos va transforma pe toti oamenii ascultatori de el, nu prin minciuni si gastig marsav, ci insusi prin sangele scump care la varsat pentru cei cel iubesc si respecta poruncile sale. oameni buni lumea este plina de sarlatani, nu va incredeti in ei, ei vor numai banii vostri, sa traiasca bine, dar incredetiva in Iehova Dumnezeu, si in fiul sau Isus Cristos care intradeva va desfinta toate suferintele, chiar si moartea, cititi din biblia Apocalipsa capitolul 21 cu versetele 3,4, si veti vedea ce viitor minunat au toti cei ce se vor increde in Iehova Dumnezeu.
va doresc binecuvantarile lui Iehova
Domnule Mihai,
Multumesc pentru faptul ca , in sfarsit, cineva , imi deschide ochii si imi arata cine sunt eu(o persoana care ingroasa randurile ”prostimii romane”), dar si Horia si Elena, persoane pe care eu le consider ghizii mei (”niste oameni isteti care pot trai bine de pe spatele prostimii”).
Singura mea nedumerire este: in aceasta ecuatie, dumneavoastra cine sunteti? In ce calitate va exprimati?
Judecand dupa felul in care scrieti- atat in ceea ce priveste fondul, cat si forma (aveti greseli de ortografie nepermise de prin clasa a III a)- as zice ca sunteti un semidoct. Dar s-ar putea sa ma insel! Probabil ati lipsit mult de la scoala (mai cu seama de la orele de limba romana), ca sa studiati Biblia. Pacat ca prin atitudinea, vehementa si limbajul dumneavoastra nu lasati sa transpara iubirea, toleranta si compasiunea, valori pe care Isus nu doar le-a propovaduit, ci le-a si practicat.
Deci cine sunteti dumneavoastra, domnule Mihai?
Extraordinar, am inceput sa citesc primele randuri ale acestui articol si sunt socata. Reda exact ce simt, ce gandesc…….fenomenal. Spunea cineva ca nu intelege de ce de regula in urma unor suferinte majore ajungem sa ne dorim transformarea si la fel nu o intelegeam nici eu, dar acum consider ca tocmai dea asta se petrec aceste traume, tocmai pt a ne trezi la adevarat fiinta ce exista in noi. Nu cu mult timp in urma am luat contact cu aceasta calatorie a inimii si mi se pare ceva extraordinar. ba chiar am ajuns direct sa experimentez respiratia holotropica si a foste ceva de nedescris pt mine…………….Consider ca nimic nu este intamplator in viata de am ajuns tocmai acum in momentele de cumpana ale vietii mele in aceasta familie a voastra, tocmai pt a ma ajuta sa devin ce simteam ca sunt….Va multumesc. In special Teodorei Muth vreau sa-i multumesc pt ca ea a fost cea care m-a indrumat!
draga Lavinia,
Noroc ca am citit o pagina din cartea lui Stanislav Grof “Cand Imposibiul devine posibil” si mi-am dat seama ca sunt in criza psiho-spirituala,apoi am intrat pe site si am dat exact peste acest articol si m-am linistit caci stiu ca nu am innebunit.
Am participat la workshop in 21-23.01.2011 la Timisoara si de atunci parca plutesc sunt pe alta planeta, parca sunt cumva in doua lumi, plus ca binenteles ca am trairi izbitor de asemanatoare cu cele descrise in articol.
Draga Simona, ma bucur mult pt tine, cred ca a fost extraordinar,………. mi-as fi dorit si eu sa particip dar din motive financiare nu aveam posibilitatea de a ma bucura si eu de o noua experienta. Din pacate uneori exact acest amanunt ne impiedica sa urmam doleantele sufletului. Dar realizez ca din ce in ce tot mai multi se vor ilumina si vor ajunge sa-si doreasca schimbarea. O zi minunata va doresc tuturor!!!
Draga Carmen
Si eu sunt kinetoterapeut siinteleg situatia si din partea cealalta a ” baricadei”Multi oameni isi recapata independenta fizica lucrand cu un kinetoterapeut,si destul de multi fac un salt in”felul de-a fi”alaturi de recuperarea abilitatilor fizice.In functie de caz ,iti sprijini pacientul in toate formele-fizic,psihic si energetic.Si pacientii te iubesc si sunt recunoscatori,de multe ori declarand”ea este omul caruia ii datorez viata”,referindu-se la “viata”ca stare de a trai independent fizic.Si incep sa te iubeasca si sa-ti doreasca prezenta intr-un mod posesiv.De multe ori m-am sintit stoarsa de energie,ceea ce eu descriam starea de baterie descarcata.Eu nu am gasit alta cale de a ma pastra intacta pentru menirea mea,(pentru ca “a recupera “un om este pentru mine menire)decat sa spun stop acolo unde eu simt ca mi se cere mai mult decat sunt dispusa sa dau.Privind din partea ta,daca o iubesti nu-i judeci actiunile si nu-i ceri socoteala.Asta eu numesc “iubire neconditionata”si o cred iubire adevarata .
buna.eu acum am ajuns sa citesc despre toate astea si ma regasesc in totalitate.vreau sa aflu cum pot cunoste mai mult despre constiinta extinsa.cum pot experimenta asta daca nu pot ajunge la work-shop-uri si intalniri.din ce carte sa invat?
Buna seara. E ca o oaza aici unde pot sa ma asez si eu pentru cateva momente si sa-mi trag sufletul. Cunosc problema discutata aici dar oriunde ma intorc, in mediul meu cel putin, nu am cu cine vorbi in mod serios acest lucru pentru ca inca mai exista multi oameni care nu vad sau nu vor sa vada. Aceasta transformare a inceput acum ceva vreme, poate un an, unii au simtit-o mai din timp, unii inca nu au constientizat-o. Din pacate reticenta aceasta nu e sanatoasa, nu putem impiedica inevitabilul. Poate si societatea de azi a ajuns la o criza spirituala, oricum e sigur ca ni se cere o schimbare. Nu vad de ce friac – pana la urma aceasta schimbare ne va invata sa e usor sa fim mai buni si ca se poate.
Nu sunt de acord cu postul celui care spune ca lucrati impotriva lui Dumnezeu, mai ales ca nimeni nu-l impiedica pe crestin sa se intoarca cu toata inima spre Dumnezeu si sa ceara luminare. E adevarat nu sunt necesare cine stie ce tehnici, poate ajunge si rugaciunea. Inca un amendament Dumnezeu nu lucreaza impotriva omului, daca nu te iti doresti tu, el nu te forteaza, orice religie ai avea. Trebuie ca mai intai omul sa vrea si apoi sa fie dispus sa il ajute Dumnezeu. Si El ne indruma pasii … Va pup, ma bucur ca exista o comunitate de oameni ca voi, ma alatur si eu cu gandul.
uau….am auzit ceva,cineva bate la usa si tare as vrea sa fiti alaturi de mine cand deschid usa inimii pt a-mi lasa jumatatea sa vina acasa HORIA vreau sa experimentez respiratia holotropica cu voi cat mai repede toate starile pe care le-ti descris aici le traiesc de mult timp numai ca le traiesc inconstient deci vreau sa le traiesc , sa experimentez constient cu intreaga mea fiinta;;materiala-spirituala
O scurta precizare pentru monika – sunt convinsa ca stii tu ceva, dar ”a-mi lasa jumatatea sa vina acasa” ma face sa cred ca nu stii destule. Noi nu suntem jumatati si nici fiinte incomplete, faptul ca inca nu constientizam spiritul si spiritualitatea nu ne face handicapati, ca sa zic asa, ci doar orbi. Le traiesti inconstient si totusi esti constienta, poate exista o lupta intre fiinta ta materiala si cea spirituala. Inainte de porni la drum va trebui sa te decizi.
te asteptam cu drag monika. important este nu felul in care intelegi ceea ce citesti aici, ci felul in care SIMTI. h
bdiana iti multumesc pt precizare ai dreptate HORIA exact asta-i problema;in ultimul timp simt multe…. si de acum inainte vreau sa simt- traiesc constient,sa accept si sa inteleg ce sunt cu adevarat PS.eu cred ca simtirea si acceptarea constienta a realitatii trebuie si inteleasa constient.
Asa este monika. Si vb lui agnis trebuie mai intai sa simti, odata cu asta vine si intelegerea si constientizarea. Numai ca atat, sa tii minte ca esti deja o fiinta completa care incepe un proces de redescoperire, la capatul drumului se afla un TU de Lumina. Mult succes!
Va IUBESC, IUBESC…TOT Acum va impartasesc 2 din experientele mele constientizate;anul trecut am trait-simtit disperarea din cele mai intunecate adincuri[eram inchisa in cerc],aceasta disperare era de fapt trairea simtirea inconstienta dintr-o noapte…simteam cum cad in gol[abis, neant]si incercam cu disperare sa ma agat de ceva;cand m-am trezit din vis[am revenit la realitatea mea]eram bucuroasa ca ceea ce am simtit nu este adevarat[E DOAR UN VIS]…DAR s-a intimplat ceva:S-A FISURAT CERCUL. …Tot intr-o noapte am simtit ca zbor deasupra unei PAJISTI PLINE CU FLORI MULTICOLORE…SI ERA era ASA DE BINE, dar m-am trezit la realitate si eram bucuroasa ca m-am trezit,dar aceele simtiri nu au mai plecat…si au rupt cercul…acum sunt plina de iubire, de lumina …IUBESC SI >>FAC CE VREAU. PS. LUCICA ,acum inteleg jocurile pe care le joci,chiar joc si eu unul:JOCUL IUBIRII si e asa de bine pt. ca EU SUNT …IUBIREA
Nu sant strain de tot ce se intampla aici,de aceea ,va respectuos rog sa ma acceptati in cercul dumneavoastra de prieteni legati prin aceeasi si UNICA DORINTA…DE REALIZARE A SINELUI PRIN AUTOTRANSFORMARE.TANJESC DUPA O CALATORIE INITIATICA IN PERU…SI CEVA I-MI SPUNE CA SE VA PETRECE NU PESTE MULT TIMP. De aceea orice comenteriu ,experienta pe care o impartasesc protagonistii calatoriei in Peru,alaturi de Horia si Eena,nu poate fi decat o incitare la autodescoperire de cel(cea)care acum sant mai bogati decat daca ar avea tot aurul din lume.Dar eu cum locuiesc intrun mic orasel DROBETANO-DUNAREAN e mai greu sa fiu des in contact cu voi acesti minunati saritori peste iluzia TIMP-doar acesta (netul)fiind deocamdata posibilitatea ieftina dar eficace de a-mi face auzit apelul si cerinta de ajutorin a ma primi alaturi de voi.Alaturi de bunul meu prieten ,domnul LUCIAN,acum 2 ani am fost in minunatul Tibet… aveti dreptate domnule Horia cand afirmati ca,cuvintele sant prea liniare si FARA SUBSTANTA PT. A PUTEA FI EXPRIMAT TOT CEEA ce te patrunde.voi intra mai adanc in acest site pentru a ma hrani cu informatii vitale de urgenta aplicabilitate mai ales ACUM. O ZI BUNA TUTUROR,BATRANII NOSTRI SPUN “SA NE VEDEM CA MAINILE”
sal nandi. cu siguranta nu esti strain de toate acestea de vreme ce ai intrat pe calatoria inimii.
toti aceia care simt ceva fata de ideile expuse aici, sunt acceptati. nu exista un cerc anume, nu e nevoie sa indeplinesti nici o conditie pentru a fi alaturi de noi. cat despre calatoria in peru impreuna cu alti exploratori ai constiintei… de ce nu? iti sugerez insa sa participi mai intai la calatorii mai cuminti, caci pentru intalnirea cu peru e nevoie de experienta navigarii in apele adanci ale constiintei. toti cei care merg cu noi au experienta. e mai usor decat ai putea sa crezi.
practica noastra principala consta in respiratie si prezentza. calatoria interioara e cel putin lafel de importanta ca o calatorie in peru. h
Zambesc..Zambesc pentru ca mereu am stiut ca sunt normala asa cum sunt si ca la capatul acestei trairi voi gasi un “eu” mai bun, mai increzator si mai linistit. Am fost speriata deoarece toate acestea au inceput la o varsta foarte frageda, dupa ce mama mea a “plecat” pentru a se intoarce probabil intr-o viata mai buna.. Mai tarziu, in ciuda faptului ca eram studenta, model si cochetam cu muzica, mereu simteam ca nu sunt in locul meu si ca undeva in mine, caut altceva. Cineva mi-a spus ca este foarte important sa ne facem ordine in sentimente, in viata. Eu am preferat sa imi accept trairile si sa imi deschid inima pentru tot ce era in jurul meu. Astazi , la 25 de ani, stiu ca sunt pe drumul cel bun, iar ceea ce am gasit aici langa voi m-a ajutat si mai mult.
Va multumesc pentru cuvinte si va doresc liniste si iubire.
Dragilor, bun gasit!.. Faine povete descopar in aceste randuri, care-mi transforma esential, zeci de tipare, etichete cu care musai, poti “defila” in societatea noastra mirifica!!!.. Chiar daca ‘buldozerul’vremurilor doreste sa-mi netezeasca viata in “normele lui”, invaz aici,citind,.. “sa-l las sa treaca”, fara al infrana cu mintea`mi care se zbate`n scenarii !!.. Chiar daca “tavalugul” este urias, urmaresc sa inteleg, sa accept..aceste modificari, care-mi rascolesc viata!!.. Calatorie “inimoasa” , tuturor!! Ps: Exista si Prahova`n harta, va asteptam!
Lumina si Iubire celui(celor)care au scris randurile de mai sus.Au adevar in ele si cei care se regasesc in ele sunt uimiti ca si altul a trait la fel ca el…se inveseleste nitel.Acum mai bine de 10 ani asa era viata mea ,,intr-o neliniste a cautarii”.Azi e doar azi,frumos si calm pentru mine si pentru toti din jur …dar nu pentru ca sunt linistita ,ci pentru ca mi-am invatat nelinistea si o educ,face parte din fiinta mea si e un dar.
Sa va bucurati de fiecare zi!nu exista un oras pentru asta si nici o tara,ci doar universul!
Apropos de starile astea de la inceputul articolului… Recunosc ca nu le recunosc si nu le simt… sa fie ceva wrong cu mine? Nu stiu ce tot vbeste lumea, dar eu chiar nu le simt. Mai degraba le simteam cand eram mica, nu acuma. N-o fi venit momentul meu, habar nu am… Voi chiar le simtiti? Sunteti artisti si de-aia mai deschisi la aceste vibratii (ceva ce am citit) sau v-ati deschis in mod special constiinta catre aceste idei care apar, sau erati oameni obisnuiti, ducand o viata normala, moderna si deodata simtiti diferenta. Cred ca asta ar fi interesant de stiut.
Draga Corina, nu suntem artisti. Eu una lucrez cu masini de mare tonaj. Nimic artistic sau feminin….
Sunt lucruri pe care incepi sa le simti, intrebari care nu iti dau pace, ganduri care incep sa te framante.
Am respirat de 4 ori si de fiecare a fost altfel. Am crezut ca sunt prea cerebrala, prea ancorata in realitate pentru a evada din cotidian. Cu toate acestea mi-am demonstrat ca sunt mai mult decat neuron. Sunt iubire. Sunt spirit liber. Sunt EU
Cei care trec prin crize urmeaza sa devina spirite libere fara nici o interventie (meditati ,diferite tehnici) sau criza e un mod de a trimite catre o tehnica catre o munca cu sinele ?Criza e munca in sine sau doar trimiterea catre munca?
Oare criza asta spirituala include si faptul ca nu ma mai multumeste nimic?.. Ca sunt intr-o disperata cautare a linistii?.. Ca as vrea sa pot sa plec in alta parte, fara sa stiu unde e de fapt “alta parte”?.. Ca simt cum CEVA ma atrage in “alta parte” fara sa stiu ce e acel “CEVA”?.. Nu stiu nici unde vreau sa ajung, nici ce e acel ceva care a asteapta, nici drumul pe care sa merg, nici cine m ar putea ajuta.. Dar stiu atat: ca daca voi reusi sa trec de toata nebunia asta, imi va fi mult mai bine..
mi-a fost recomandat acest site se o prietena careincearca sa ma ajute; sunt disperata si ma doare sufletul, si nu stiu cum as putea sa ma mai bucur de viata de acum innainte; durerea vine dintr-o fapta pe care am facut-o, intr-un moment de disparitie totala a ratiunii, pe un fond de panica si disperare, ajuns la limita.
Am o omorat o fiinta, da la propriu, o fiinta, nu un om; dar era o fiinta pe cae o iubeam la nebunie,ca pe copilul meu, o catzelusha scumpa si frumoasa, care s-a nascut in casa,o vazusem deschizand prima data ochisorii, ridicandu-se si cazand in poponetz, gangurind, exact ca un copilash;s-a lipit ca o ventuza de sufletul meu si ma iubea si ea la nebunie.
Veste ca facuse cancer mamar, probabil din vina mea, n-o sterilizasem, m-a bulversat, m-a panicat, n-am crezut in nici un doctor, eu, inginer credeam ca stiu mai mult ca ei,
intr-un final, desi Dumnezeu deschisese diverse portite de salvare si care imi redau un pic speranta, portite pe care le-am ratat din nerabdare si spaima de moarte, in ultima seara, cand mi-au spus ca se duce repede, un alt doctor mi-a dat o mica speranta, cu niste medicamente banale, dar si o idee care mi-a parut aberanta: sa-i comand din USA un antitumoral.
Asa ca desi i-am dat prima doza prescrisa, n-am asteptat sa-i dau a doua; urkam de durere in strada, vecinii vroiau sa ma ajute.
Am vrut sa-i usurez suferinta, care poate ar fi trecut cu rabdare, si am cautat un medicamet care stiam ca o ajuta, dar in combinatie cuce luase, avea potential letal!
il aveam in casa,, nu l-am gasit, inchisese la farmacia de alaturi!
o vecina amabila s-a oferit sa-mi dea!
i-am dat, a linistit-o pe loc, a baut apa, am urcat-o la etajul 2, a recunoscut casa, s-a urcat pe canapea, a cazut de pe ea, si a muritintr0un urlet sfasietor; ii provocasem nu numai moartea ci si durere atroce
Simt o durere cumplita, mi-as da viata s-o aduc pe ea innapoi, nu inteleg, acum privind in urma,au trecut 11 zile, cum am putut sa-mi ratacesc mintile atat de cumplit. n-am fost eu, n-am nici o scuza, si nu-mi vine sa mai traiescl nu am insa curajul sa parasesc lumea asta, dar intr0un mod egoist, ma intreb cum totusi pot continua o viata cu o asemenea vine pe cinstiinta; e cumplit de dureros sa pierzi pe cineva iubit, dar sa sti ca tu esti autorul acestei disparitii, este coplesitor.
Nu cred in vorbele, “asa a fost sa fie” sau “asa i-a fost scris”, soarta si-o croieste fiecare prin actiunile sale; acest catzel, insa ca un bebelush, nu putea sa-si croiasca soarta, eu i-am aranjat-o.
in lumina a tot ce am citit, credeti ca e cineva sau ceva care sa ma faca sa trec si sa traiesc?Imi dorec asta, iarasi egoism, dar stiu ca nici nu merit, nici nu se mai poate sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului; iar a trai cu o trauma psihica, e mult mai greu decat cu una fizica, probabil, nu stiu.
Multumesc ca ati citit aceste randuri!
Draga Thea, nu am sa iti spun ca asa a fost sa fie, si ca asa era scris pt ea……..exact cum nu am sa spun ca asa le este dat cainilor comunitari din Romania sa fie maltratati, sau Chinei sa nu aiba nici o lege de protectie animalelor si sa exploateze aceste suflete necuvantatoare in cele mai cumplite moduri pt placerea unora care fac parte din rasa umana, superioara regnului animal dupa cum o se spune.
Am sa iti spun insa ca da stiu cum e sa simti ca ratiunea numai are nici o legatura cu tine. Din pacate disperarea si frica ne imping in situatii de extreme si ne pune la incerare ratiunea si echilibrul emotional. Cred ca trebuie sa accepti ca da ai gresit, sa accepti ca esti fiinta umana supusa greseli si sa nu te mai autoflagelezi pt ca nu o aduce inapoi, ci sa te gandesti cum te poti ajuta pe tine sa depasesti acest moment dificil , ce poti invata din aceasta suferinta si cum poti eventual sa ajuti in continuare sufletele necuvantatoare.
Eu asa as proceda. Stiu ca e cumplit de greu si de dureros, dar nu poti continua asa. Plus ca degea se spune ca animalele nu sunt suflete atat de evoluate prin iubirea neconditionata pe care ne-o acorda tind sa cred ca sunt poate si mai evoluate decat noi. Tu cred ca ea nu ti-a simtit disperarea, frica si neputinta………eu cred ca da dar pe de alta parte stia ca o iubesti enorm si ca ai face orice sa ii usurezi starea. Asa ca te rog nu te mai chinui singura…….Ai iubit-o, si ea pe tine si asta asa ramane chiar daca s-a dus intr-un mod mai dureros. Exact ca si pisicul meu. Nu stiu ce as putea sa-ti mai scriu decat ca iti doresc din suflet sa depasesti acest moment care sa te ajute sa fi mai puternica. Eu cred ca iubirea in viata si bunele intentii sunt foarte importante. Oricum cred ca numai sunt coerenta pt ca m-a bulversat mesajul tau. Asa se intampla mereu cu mine cand vine vorba de animale. Toate cele bune, cu drag.
Lavinia
draga thea, inteleg bine drama prin care treci. cred ca toti aceia care iubim animalele am trecut prin imprejurari asemanatoare.
dar dincolo de imprejurarile pe care le descrii acolo problema vinovatiei.
unu: o greseala nu e acelasi lucru cu un fapt intentionat.
doi: poti pleca de la premisa ca in aceasta intamplare exista un sens? ca realitatea ne provoaca sa privim in interiorul nostru oglindind ceva din noi insine? poti schimba punctul de referinta uman cu acela al sineui superior care este constient de faptul ca noi suntem singurii creatori ai realitatii noastre? intrebarea ar putea fi: ce imi aduce pozitiv aceasta intamplare pe care o parte din mine a creat-o?
dupa parerea mea exista doua perspective aici. prima ar fi aceea de a incerca sa corectam realitatea. de a crede ca noi si aspectul nostru uman putem “imbunatati” ceea ce exista deja. aceasta pleaca de la lipsa de incredere in realitate. de la deciziile luate cu mintea. a doua perspectiva ar putea fi formulata asa: nu exsita vinovatie. doar noi insine suntem aceia care punem sabia judecatii asupra noastra. la nivel macro, aceasta creaza ceea ce numim karma. nimeni nu ne judeca, doar noi insine. avem puterea de a ne ierta? de a merge dincolo de orice vinovatie? daca nu, cu siguranta noi suntem aceia care-i judecam pe altii. ne intoarcem mereu, viata dupa viata pentru a plati vinovatii imaginare, dictate doar de propria noastra minte omeneasca. dumnezeu nu judeca draga thea. doar noi.
trei: animalele sunt propriile noastre creatii. sunt aici pentru noi. sunt prelungiri ale fiintei noastre intr-un mod pe care nu ti-l pot explica acum. incearca doar sa simti aceasta afirmatie. nu exista moarte de fapt, ci doar transformare interioara a constiintei. nimic nu dispare. sunt doar lectii pe care ni le dam singuri.
intamplator sau nu, am trecut prin acest gen de imprejurare. a trebuit sa ucid un caine batran pe care il iubeam foarte mult si pe care il tinusem 15 ani.
mult mai tarziu, intr-o sesiune de constiinta extinsa am inteles toate lucrurile pe care ti le-am scris mai sus, succint.
nu esti vinovata cu nimic thea. e doar o imprejurare pe care ai orchestrat-o singura, la toate nivelurile, si care iti aduce o lectie despre viata, moarte si vinovatie. multumeste-i fiintei pe care ai iubit-o, simte-o, caci e prezenta in campul tau. nu te judeca. aceasta este o capcana in care ai cazut de multe ori, in viata aceasta si in altele. e timpul schimbarii thea.
cu drag, h
da. este in mod evident inceputul crizei de transformare. vino la o respiratie holotropica.
ceea ce te cheama este adevaratul tau sine. simti marile transformari ale constiintei si recunosti semnalul.
nu exista nici o munca de facut. orice proiect vine din minte. transformarea implica o depasire a cadrului stramt al mintii.
offf,dragii mei cat imi e de greu,traiesc momente de mare bucurie ca apoi dimineata sa ma trezesc cu o durere cumplita sau frica nu stiu nici cum sa o descriu,apoi iar bine si respir si simt si imi e bine dar imi e tare greu sa depasesc acele momente dificile,de multe ori plang si imi face bine,ce este ciudat este ca nu am nici un motiv sa ma simt rau si totusi…. .vreau sa vin de data asta si cu sotul meu la paraul rece ,abia astept sa ne revedem si sa vorbim mai in amanunt despre ceea ce simt.va pup si va iubesc.liliana
Despre paralilziile in timpul somnului si visele lucide?…as vrea tare mult sa inteleg ce se intampla in acele momente si ce sunt ele de fapt.Multumesc
Descoperim ca anumite lucruri pur si simplu stim.Si e minunat.Si eu am trecut,si mai trec prin multe stari,ceea ce am constatat,ca iubind neconditionat,e mai usor,devine totul mai luminos…Va iubesc si va multumesc ca ne impartasiti trairile!
MA INTERESEAZA SI PE MINE CE SCRIE ALEXANDRA MAI SUS.
CARMEN SI THEA VA TRIMIT MULTA IUBIRE SI LUMINA :-)
Aceste transformari le simt si eu ,si ce trebuie sa fie sau sa vina ,asa trebuie sa se intample.Eu de mult timp nu ma mai inteleg pe mine, totul mi se pare ca este contra mea de la sanmatate la viata de zi cu zi. Va multumesc pentu aceste teme.
Buna ziua!am citit articolul d-voastra despre constiinta.As avea si eu cateva neclaritati,idei stranii mai degraba.De ce am uneori impresia ca nu-mi place nimic din ce-mi placea inainte?;si de ce simt ca as vrea sa ma detasez de lumea asta,sa traiesc parca in alta dimensiune?(as vrea sa nu mai vad aceleasi fete,aceleasi cladiri,aceleasi drumuri,as vrea parca sa fiu pe alta planeta,poate intr-un paradis imaginar);cum sa-mi elimin frica aceasta,irealitatea aceasta,dorinta aceasta imposibila si in acelasi timp nebuna?;cum sa lupt cu gandurile astea negative care imi dau viata peste cap si ma fac sa am convingeri stranii?de exemplu,uneori simt ca sunt in plus pe pamantul asta,ma intreb,oare nu se plictiseste lumea asta de mine,sa ma vada mereu?e ca si cum mi-as dori sa nu mai exist;si de ce am senzatia,frica aceasta,ca o sa ma plictisesc pe pamant cate zile mai am de trait(eu am 27 de ani),ma intreb ca pana la varsta mortii mele n-o sa fiu asa de plictista de pamantul asta si de toata rutina asta incat o sa-mi doresc sa mor inainte de timp?va multumesc..si astept raspunsuri daca se gasesc
draga sanda, iata ce simt eu in fata a ceea ce ai scris. esti plicitisita de o identitate, caci intuiesti profund existenta unei identitati mai largi. arunca un ochi pe “formele transformarii interioare”. ceva din tine doreste cu ardoare expansiunea. iar alta parte crede ca nu se poate extinde, ca este limitata. poate ar fi timpul sa lasi, sa dai drumul acestei convingeri si sa traiesti, cu adevarat, expansiunea, nu doar sa citesti despre ea. daca ai ajuns la acest articol, daca ai avut rabdarea sa/l citesti si apoi sa scrii ceva despre ceea ce simti, atunci nu esti chiar atat de plictisita si, mai ales, nu ti-ai pierdut instinctul de explorator. am trecut prin ceea ce treci. cheia este experienta directa a propriei tale fiinte, mai largi decat iti poti imagina. agnis
Aceasta transformare ne permite sa atingem transcedenta sinelui mult mai usor decat acum 2-3 mii de ani cand iluminatii spuneau ca e foarte greu de atin pt o fiinta incarnata si ca am avea nevoi de un avatar prin care sa ne mantuim?
uau exact astea le simt eu de multa vreme cam de un an sper sa fie bine pt ca am avut chiar si experiente paranormale multe
like me my dear :)
Sunteti mununati! Cu aceste stari se confrunta din ce in ce mai multa lume [si eu],dar nu toata lumea intelege ce se intampla…Cu ajutorul vostru,am inteles si eu,ca impacarea cu sine,poate fi un punct de pornire.Calea este aici,in fata noastra,ea nu a disparut niciodata.Ea duce de la intuneric,la lumina,si este eterna…ajunge sa deschidem ochii,si vom descoperi un Univers nebanuit…
Mutumesc din suflet pntru informatiile importante pe care ni le transmiteti pe o cale simpla pe intelesul mintii noastre care a fost tinuta inchisa pentru prea multa vreme!Horia si Elena sinteti pentru mine doi MESAGERI DE IUBIRE si INTELEPTCIUNE SPECIALI!IUBIREA voastra care e MINUNATA, o simt pina aici in GUERANDESTR.N.5 VA IUBESC si va doresc cu ajutorul BUNULUI DUMNEZEU sa treziti cit mai multe CONSTIINTE si INIMI!MULTUMESC PENTRU INFORMATIILE ATIT DE FOLOS NOUA TUTUROR!
frumoase randuri, este adevarat ca acceptarea este singura “solutie” pentru ceea ce se petrece, mintea nu poate decat sa prelungeasca durata procesului, care odata inceput nu poate decat sa duca la extaz.
Senzatiile de caldura in talpi si palme , la nivelul capului le-am observat la fetita mea de 3 ani si 4 luni saptamana trecuta. A fost un pic racita, febra nu era mare si a aparut la 2 zile . A mai racit in noiembrie si tot asa i-a trecut febra repede fara antibiotic , doar cu nurofen si panadol si sirop de gat . Desi m-am dus l-a doctora si am crezut ca se agraveaza mi-a spus ca nu e cazul de antibiotic si desi mi la prescris mi-a recomandat sa il dau doar daca e neaparat necesar. Saptamana trecuta fiind vremea foarte rea am considerat ca nu e cazul sa o plimb la doctor si am apelat la antibioticul ramas , mai mult de teama , sa nu se agraveze . Cred ca are legatura cu ce spuneti cat priveste persoana mea e posibil sa fi simtit starile de oboseala, dereglarile de somn in timp si anumite reactii din viata mea personala sa fi fost emotionale de ceva vreme , cam din 2000 .
Multumesc!…citind articolul dvs, am fost chiar uimita sa obsrv cat de mult ma regasesc in ceea ce ati scris si de fapt in ceea ce se petrece cu adevarat, cu unii dintre noi. Dintotdeauna am stiut ca sunt o persoana mai senzitiva, dar de ceva timp(un an, poate chiar putin mai mult)simt foarte puternic o serie de transformari, care nu sunt la nivel fizic si nu pot sa spun ca ma sperie, dar, observandu-le mai atent, imi dau seama ca unele dintre ele sunt destul de radicale si, imi pare cumva rau ca nu au aparut mai demult, cand eram mai tanara…poate viata mea ar fi fost alta acum. Dar, niciodata nu e prea tarziu pentru o reorientare.Va pup si va multumesc inca o data. Poate, candva, veti ajunge si prin Piatra Neamt cu un workshop.
exista cineva care a trecut cu adevarat cele descrise in articol si care a depasit situatia.Ce simte acum ce schimbari concrete sau produs in viata sa care sunt efectele transformarii si cand au stiut sigur ca procesul transformarii s-a incheiat cu adevarat.Mi-ar fi de mare folos relatarile unui “veteran”.Am trecut si eu printro criza care s-a incheiat de curand sau asa cred sunt intr-un punct mort si nu stiu ce e de facut mai departe
Este un lucru cert ca ceva se schimba.Aceasta schimbare la mine a inceput demult, dar de anul trecut o simt mult mai tare si cred ca nu intamplator am citit acest articol.