Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 25 ianuarie 2011 Arhiva Evenimente | 6 comentarii

dare de seama despre intalniri astrale



Au fost două săptămâni în care am lipsit de pe site, dar în care am fost în plină Călătorie a Inimii. Două săptămâni în care am participat la două workshop-uri magistrale, în Bucureşti şi la Timişoara, cu experienţe extraordinare, cu o energie şi o atmosferă uluitoare chiar şi pentru noi. Mulţumim tuturor acelora care au ales să facă aceste călătorii interioare împreună cu noi şi, încă odată îi îndemn să-şi împărtăşească experienţele aici. Călătoria Inimii este, înainte de orice, un spaţiu al împărtăşirii, căci drumul fiecăruia contează pentru mulţi alţii. Pentru a afla că nu sunt singurii care trăiesc toate acestea şi că există, alături, oameni care au traversat aceleaşi etape.

Cel mai extraordinar lucru mi se pare faptul că unii dintre voi se întorc din nou şi din nou, pentru o nouă călătorie, mă entuziasmează că unii dintre voi aţi ales să vă întoarceţi împreună cu părinţii voştrii, copiii voştri sau cu prietenii voştri, cu soţii voştri, iar asta înseamnă că ei au putut observa schimbarea în energia voastră şi au vrut să ştie cum aţi făcut acest lucru. Cum aţi reuşit să regăsiţi niveluri ale propriei voastre conştiinţe pe care le simţeaţi, dar pe care nu reuşeaţi să le aduceţi în conştienţă şi în viaţa voastră de zi cu zi. Vă mulţumim deci, eu şi Elena, pentru încrederea de a călători împreună cu noi. Deasemeni le mulţumim celor care au venit de departe pentru aceste călătorii. Acum două săptămâni, la Bucureşti au fost peste 40 de participanţi dintre care unii au venit din …Franţa, ca să nu mai vorbim de aceia care au bătut drumul de la Craiova, Brăila şi de prin alte părţi. Iar la Timişoara s-a petrecut cel mai mare workshop de repsiraţie pe care noi l-am făcut vreodată. 54 de oameni au făcut călătoria şi din nou am avut oaspeţi veniţi din Cluj, Oradea, Arad, Hunedoara şi de prin alte părţi. Mulţumim din inimă.

Ce înseamnă toate acestea? Pentru noi este clar că ceva se comunică, se simte, că schimbările devin vizibile. Este ca un vârtej al schimbării care atrage tot mai mulţi exploratori ai propriei lor conştiinţe. Tema acestei luni a fost deasemeni una importantă. Moarte şi Renaştere. Sigur că nu este vorba despre o moarte fizică, ci tocmai despre moartea sau mai bine zis transformarea unor aspecte ale propriei noastre fiinţe, pentru a redescoperi în schimb noi dimensiuni a ceea ce suntem cu adevărat. Această chestiune ar putea fi rezumată simplu: redescoperirea aspectului nostru divin, nelimitat, redescoperirea esenţei noastre de creatori ai propriei realităţi.

Pentru ca toată lumea, inclusiv aceia care nu au participat niciodată la marile noastre întâlniri astrale, să înţeleagă despre ce este vorba, precizez aici faptul că respiraţia este una dintre cele mai rapide şi simple căi de a accesa starea de Prezenţă sau de Completitudine a propriei fiinţe. În starea de Prezenţă descoperim rapid modul în care conştiinţa noastră se identifică cu diferite stări, cu diferite sisteme de credinţă şi modele energetice, cum preluăm uneori stări şi traume care nici măcar nu sunt ale noastre, care vin la noi pe cărări de familie, karmice sau de alte feluri şi cu care noi ne identificăm. În Prezenţă putem simţi în mod direct faptul că noi suntem mult mai mult ecât toate acestea şi că aşa cum ne-am identificat cu ele, la fel ne putem dezidentifica. Cu alte cuvinte putem ALEGE ceea ce suntem în orice moment al vieţii noastre. Descoperim că trecutul s-a terminat în oricem moment şi că depinde numai de noi să rămânem ancoraţi în el sau dimpotrivă, să mergem mai departe. Descoerim astfel capacitatea noastră creatoare, de fiinţe suverane al propriei noastre vieţi. Conţiuturile conştiinţei noastre, identificările, rolurile pe care ni le-am asumat în mii de vieţi, toate aspectele noastre îşi recapătă statutul lor real: sunt propriile noastre creaţii. Dar Creatorul care suntem este întotdeauna mai mare decât creaţia sa şi are, prin conştienţa de sine, puterea de a alege. Este un proces eliberator, căci iluminează adevăratele cauze ale fricii, ale tristeţii, ale mâniei, iluminează legăturile subterane care ne leagă de situaţii şi de relaţii şi ne permite să decidem în mod conştient ce face  cu ele. Şi atunci putem, pur şi simplu, să abandonăm acele aspecte. Este un fel de moarte, căci desprinderea de armurile noastre poate fi uneori dureroasă. Dar odată eliberaţi de armuri, de obiceiuri, de unele credinţe care ne limitează, urmează enorma descoperire a Sinelui. Nu este vorba dspre sinele uman, despre ego-ul identificat cu tot felul de lucruri, ci despre Sinele divin nostru, despre Sufletul nostru care îşi regăseşte adevărata identitate şi casă într-o fiinţă umană încarnată.

Mulţi dintre noi sunt încă prinşi în jocul dualităţii, al rupturii dintre materie, dintre încarnare şi “spiritualitate”. Pun aici ghilimele pentru a marca o alterare a acestui cuvânt pe care mulţi o fac: a crede că există lucruri, fiinţe, sau orice în univers care sunt ne-spirituale. Totul, dragii noştri, totul este spiritual, nimic nu există în întreaga Creaţie care să nu fie spiritual, pentru că totul este Spirit, totul este Conştiinţă, totul, în ultimă instanţă suntem noi înşine. Istoria căutării “spirituale” este de aceea o istorie a căutării şi a descoperirii de Sine. Am crezut că suntem doar trupuri, izolate de restul Creaţiei, ne-am identificat pe rând cu corpurile noastre, cu energiile noastre, cu emoţiile noastre, apoi cu gândurile noastre şi aceasta a fost şi este cea mai perversă identificare: a crede că Fiinţa noastră completă, întreagă, poate încăpea într-o parte a ei, care este gândirea. Este etapa cea mai grea a dezidentificării, pentru că gândirea despre noi înşine a însoţit toate celelalte etape. În plus, am fost incurajati, educati să facem acest lucru. Istoria căutării de Sine este deci o istorie a descoperirii de Sine. Am descoperit, încetul cu încetul că trupul, energia, emoţiile şi mintea noastră fac parte din ceva mai mare. Iar acum este timpul în care descoperim cine suntem cu adevărat. Este timpul pentru afirmarea de sine, pentru creaţia liberă, pentru recunoaşterea faptului că fiecare din noi este Creatorul şi că toate lucrurile pe care le-am trăit vreodată au fost propria noastră creaţie, chiar dacă inconştientă. Ne întoarcem acum la Conştienţă, dar nu vom mai fi niciodată cei care am fost, ci mai mult decât atât, căci această extraordinară călătorie în materie pe care am făcut-o, vieţi la rând, ne-a schimbat pentru totdeauna. Am învăţat în schimb să locuim în materie nu ca supuşi, nu ca sclavi ai densităţii, ci ca entităţi spirituale care-şi asumă creaţia în întregime, inclusiv creaţia densităţii.

Acestea au fost temele pe care le-am discutat la întâlnirea din Timişoara din Bunker :), şi pe care le-am experimentat în workshop-uri. (Apropos, dragilor, vă reamintim că astăzi la orele 18.30 va fi o nouă întâlnire şi discuţie a exploratorilor de conştiinţă, la şcoala 179 din Bucureştii noi. Vom continua să explorăm aceste teme). Probabil că aceia dintre voi care nu aţi experimentat niciodată o stare de conştinţă extinsă vă întrebaţi cum este posibil acest lucru, să găseşti toate acestea în interior. Aţi citit o mie de cărţi despre acest subiect, mai mult sau mai puţin sfinte, dar aţi crezut mereu că toate acestea sunt rezervate maeştrilor, iniţiaţilor, celor “spirituali”, dar n-aţi crezut niciodată despre voi înşivă că sunteţi la fel de spirituali ca orice altă fiinţă din acest univers. Aici este ruptura: a crede. Vi s-a cerut să credeţi pe alţii. Dacă parcursul nostru, al meu şi al Elenei poartă vreun nume, atunci este Calea Maestrului Interior.Noi am ajuns la un moment dat în puctul în care nu am mai crezut pe nimeni, decât pe noi înşine şi propriile noastre experienţe, chiar şi atunci când acestea contraziceau ceea ce fuseserăm învăţaţi. Dacă există un secret, acesta este. A trece de la “a crede” în ceva exterior, la a avea încredere în propriile trăiri. De la a căuta răspunsuri în afară, la a le asculta pe cele interioare. În fiecare din voi se află un Maestru a cărui voce o puteţi auzi, pe care aţi auzit-o de o mie de ori, dar pe care aţi ignorat-o. Nu vă credeaţi destul de buni, de spirituali, de preţioşi, pentru ca vocea voastră interioară să conteze, nici măcar pentru voi. Vă consideraţi păcătoşi şi neimportanţi. Uitaserăţi faptul esenţial că aşa cum papa de la Roma e un spirit încarnat, tot aşa şi voi sunteţi. Că sunteţi la fel de “sfinţi”, că sunteţi şi voi la fel de divini. Tot ceea ce noi facem işi trage esenţa din ceea ce noi suntem. Şi voi sunteţi la fel. Tot ceea ce faceţi este expresia a ceea ce credeţi că sunteţi. E timpul să descoperiţi ce sunteţi cu adevărat, nu să mai fiţi sclavii unor sisteme de credinţă. Şi asta este uşor. E vorba despre a avea incredere în sine.

Aceasta este marea transformare prin care trecem, aceasta este “criza”: renunţarea la căutarea în exterior. Descoperirea adevăratei identităţi de Sine schimbă lumea, pentru că atunci când ştii cine eşti, ştii că şi ceilalţi sunt la fel de divini precum tine, oriunde s-ar afla ei pe drumul lor. Asta aduce cu sine acceptarea oricui, oricum ar fi, orice experienţă ar avea, aduce cu sine adevărata compasiune şi onorarea oricărei experienţe, aduce cu sine non-judecata de sine sau a celorlalţi şi înţelegerea că nu există că adevărat greşeli ce trebuiesc iertate. Nu avem nimic de iertat, nimic de regretat, nimic de îndreptat, nimic de salvat, pentru că toate fiinţele umane sunt pe acelaşi drum, iar toate faptele lor reflectă punctul în care se află pe drumul lor. Din această perspectivă cu adevărat, nu mai există suferinţă, căci suferinţa îşi trage sevele din judecarea realităţii “exterioare”, ca şi cum nu ar fi o reflexie a lăuntrului nostru.

Acesea fiind spuse, dragii noştri, vă urăm “incredere în voi înşivă”. Şi vă reamintesc, Călătoria Inimii este deschisă pentru experienţele voastre. Scrieţi-ne trăirile voastre pe care le consideraţi relevante şi care ar putea folosi şi celorlalţi.

Horia Ţurcanu,

în numele meu şi al Elenei Francisc


Descarcă acest articol ca PDF.

6 comentarii

  1. Care sunt celelalte niveluri de constiinta inafara de cele mentionate?

  2. Daca prima RH a fost revelatoare, a doua a fost vindecatoare. Am invatat sa ma accept si sa ma iubesc, am invatat ca iubirea pentru altii vine dupa ce incepi sa te iubesti pe tine. Am invatat sa vad fericirea printre lacrimi de durere si sa am puterea de a o lua de la capat atunci cand cred ca mi-am atins limitele. Am invatat ca sunt mai mult decat trup si minte, sunt suflet, sunt spirit liber, sunt iubire.
    Va multumesc pentru ceea ce faceti si pentru ceea ce mi-ati aratat ca pot face.

  3. A fost o experienta de neuitat in care am inteles, la un alt nivel decat cel cunoscut de mine pana acum, ce inseamna echilibrul, pacea interioara si iubirea neconditionata. Pentru mine a fost vindecator tot, fiecare moment petrecut in acel “unu” format din uniunea noastra. Am vorbit

  4. Buna seara,

    Am fost la Bucuresti, in 14-16 Ian.2011.
    In data de 14 Ian am venit cu trupul, fara suflet. In 16 Ian.am plecat un intreg. Mi-am gasit sufletul pe drum si l-am pus acolo unde ii era locul, rezultand marele SINE.
    Din fericire, experienta este tridimensionala, pe cand cuvintele sunt liniare.
    De la Elena si Horia am invatat sa-mi multumesc mie insami, mai intai. Apoi, celorlalti.

    Va multumesc tuturor celor prezenti!

  5. Pentru mine ,R.H.a fost revelatia a ce este,, sufletul,,
    Acum , dupa,aceasta ,,calatorie,, am descoperit in interior un ,,spatiu,, Sacru, care Este, nu depinde de nimic,exterior,si ma bucur in fiecare clipa,de El..L am descoperit si ma identfic alfel..
    Pot in sfarsit intalege,iubi,si accepta tot ce traiesc,la un mod mult mai profund ..si va mai spun doar atat,ca merita sa incercati aceasta experienta!
    Bucuria ,este cu atat mai mare cu cat stiu ca aici la Timisoara,am trait aceasta reantalnire, cu toti cei care au participat .Sunt sarace cuvintele pentru a exprima reunostinta a ceea ce am experimentat alaturi de Voi.Multumesc!
    Horea si Elena va imbratisez si da, imi multumesc mie ca v am Reantalnit,

  6. Minunata nu e doar experienta in sine, ci ceea ce ea genereaza. Zi de zi si ceas de ceas i se adauga noi sensuri. Nu te schimbi doar tu, ci si lumea ta se schimba.

    Pe curand!
    Raluca (tot Lungu, ca si Moni :)

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2014

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net