Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 10 februarie 2011 Arhiva Evenimente | 4 comentarii

Relatie si Transformare



Aceasta este tema pe care o vom dezbate la intalnirile Călătoriei Inimii din luna februarie.

Noi, Horia Ţurcanu şi Elena Francisc vă invităm să fiţi alături de noi la Bucureşti( 15 feb) şi la Cluj (2 martie)

Un subiect fierbinte. Relaţia în timpul acestui bulversant parcurs al transformării personale. ce se întâmplă cu relaţiile noastre, nu numai cu cea de cuplu, dar cu orice fel de relaţie, în vremurile acestea de reaşezare completă a realităţii interioare, în vremurile acestea de „criză” profundă de transformare a tuturor aspectelor vieţii noastre? Ei bine iată o veste pe care unii o vor privi cu îngijorare, alţii cu înţelegere, alţii cu o exclamare venind dintr-un înţeles brusc: relaţia de orice fel, dar mai ales relaţia de cuplu va trece prin cele mai dramatice, cele mai dureroase, cele mai enorme transformări. Cele mai dramatice aspecte ale crizei de transformare psiho-spirituală personală vor fi trăite în relaţie. Dar – şi aici vine partea frumoasă a lucrurilor – aceia care vor reuşi să treacă cu bine de aceste zbuciumate uragane, aceia care vor fi în stare să vadă dincolo de aspectele umane, dureroase ale identificărilor, aceia vor avea parte de cele mai rapide şi mai incredibile tranformări interioare.

Ce legătură are relaţia cu procesul de transformare interioară? În ce fel relaţia între doi oameni, dar mai ales relaţia de iubire într-un cuplu, se leagă de procesele interioare de conştiinţă, de auto-descoperire, de căutarea a ceea ce suntem cu adevărat? Pare că relaţia aparţine mai curand domeniilor dense, încarnate, că se joacă mai curand la nivelele fizice, energetice, emoţionale şi mentale decât în spectrele rarefiate ale dimensiunilor „spirituale”. Însă, cine este cât de cât familiarizat cu Călătoria Inimii ştie că graniţele între aspectele umane şi cele aşa-zis spirituale sunt doar convenţii arbitrare. În marea realitate a fiinţei nu există această departajare uman-spiritual. Este vorba despre un singur continuum, o singură experienţă care s-a desfăşurat până acum pe niveluri care s-au exclus unul pe altul, dar care acum tind să se reunifice. Sigur că relaţia între aspectele noastre umane, între personalităţile noastre aşa cum sunt ele în încarnare, este mult mai dificilă decât relaţiile între fiinţele neîncarnate. Orbiţi de identificările cu rolurile noastre, cu diferitele noastre aspecte, însângeraţi de traumele noastre, din această viaţă sau din altele, purtând cu noi bagajele energetice ale moştenirilor de familie sau karmice cu care încă ne mai identificăm uneori, prizonieri ai mecanismelor noastre de apărare şi supravieţuire pe care le-am folosit timp de vieţi întregi, înfăşuraţi în armurile noastre de oţel inoxidabil menite să ne „apere” de suferinţă, relaţiile la nivelul aspectelor noastre umane sunt mult mai dificile decât cele între „îngeri”. Înafara dimensiunii încarnate nu există îndoiala izvorâtă din mintea umană, din calcul, din frică, nu există prudenţa care vine din cicatricele vechi. E uşor să ai compasiune atunci când eşti o fiinţă care nu s-a mai încarnat demult, care poate vedea cu uşurinţă dincolo de rolurile pe care ni le asumăm, în realitatea cea mare a Sufletului. Dar când suntem aici, în mijlocul umanităţii încarnate, gândind, amintindu-ne, temându-ne, lingându-ne rănile uneori nevindecate, e mult mai greu să te deschizi, e mult mai dificil să laşi armele jos. Jocul e mult mai dramatic atunci când priveşti de la nivelul umanului,când crezi că ceva te ameninţă sau că ai ceva de pierdut, când eşti convins că poţi fi atacat şi rănit, când crezi că poţi chiar muri, dispărea pentru totdeauna în ceţurile suferinţei.

De fapt, tocmai aceasta este provocarea pe care ne-o aduce transformarea atunci când suntem într-o relaţie care contează. Este jocul între nevoia de a ne deschide, de a lăsa armurile jos, cu alte cuvinte nevoia de a fi în starea noastră pură, de fiinţe inefabile, şi nevoia umană de a ne proteja, de a ne apăra, de a fugi de suferinţă. Este dansul între iubire, care ne îndeamnă să ne arătăm în splendoarea noastră vulnerabilă, şi instinctul străvechi al auto-protecţiei, care vine din istoria noastră de fiinţe încarnate care am învăţat că pericolul există, că putem fi răniţi. Aspectul nostru divin, astral, inefabil, iubirea din noi, ne cere să ne deschidem. Umanul, identificat cu corpul, energia, emoţiile şi mai ales, mai ales cu mintea sa, cere protecţie, siguranţă. El este acela care se teme. Mergem pe lama sabiei, între iubire şi frică. (vezi articolul „Iubire versus Frică”)

În procesul extraordinar al descoperirii de sine, crizele de tot felul vin din dez-identificarea de feluritele noastre aspecte, care poate fi dureroasă. Ei bine, într-o relaţie, şi mai ales într-o relaţie de iubire, în care sensibilităţile sunt maxime, în care mizele sunt maxime, ies la iveală cele mai vechi identificări ale noastre, cele mai dramatice răni, cele mai dureroase traume, cele mai adânc îngropate suferinţe, inclusiv unele de care nu suntem conştienţi, căci nu aparţin acestei vieţi, ci altora. Relaţia de iubire are darul de a scoate la suprafaţă cele mai secrete aspecte ale noastre care se ciocnesc, într-un vals dialectic al contrariilor complementare, cu aspectele celuilalt. Iubirea ne face să ne deschidem, să fim sinceri, să nu ne mai pese de aparenţe şi de prudenţe, iubirea cere expansiune, iar expansiunea cere dez-identificare de cele mai întunecoase aspecte ale noastre. Asta poate fi într-adevăr dureros! Şi însoţit de o imensă frică. Frica de a lăsa astfel de lucruri să iasă la suprafaţă, frica de reacţia celuilalt, frica de a ne privi în ochi pe noi înşine. Căci toate aceste aspecte ale propriei fiinţe cer în primul rând acceptare. (vezi articolul „Acceptare versus Judecată”) Acceptare de sine. Vindecarea nu poate veni decât în urma acceptării.

În felul acesta, dansul uneori dureros al relaţiei se intersectează cu dansul personal al descoperirii de sine. Este o cale dură, dar merită, căci disoluţia aspectelor noastre, a identificărilor, a mecanismelor e gândire, a fricilor este abruptă şi rapidă, chiar dacă este dureroasă. Singura condiţie care trebuie îndeplinită în faţa unei asemenea încercări este Iubirea. Nu încercaţi aşa ceva dacă nu simţiţi în adâncurile voastre cele mai profunde izvorul de o textură inconfundabilă al iubirii, sentimentul acela atât de adânc, încât trece de nivelurile corpului, ale energiilor vitale, ale emoţiilor şi al minţii, impregnându-le cu sclipirea inefabilă a Fiinţei. Dacă ceea ce simţiţi pentru celălalt este doar o atracţie fizică, dacă este doar un fel de energie, doar un fel de emoţie, doar un fel de a-l gândi pe celălalt, dacă este doar o dependenţă de orice fel, o nevoie de a fi cu cineva, oricine, dacă este doar o obişnuinţă, dacă este doar o datorie, atunci nu este iubire, ci doar identificarea cu un rol. În aceste cazuri şi în multe asemănătoare, criza nu se va termina niciodată, iar transformarea nu este posibilă. Drumul cuplului nu se intersectează cu drumul descoperirii de sine şi, mai devreme sau mai târziu va trebui să eliberaţi acea relaţie. TRansformarea interioară este posibilă în cuplu numai atunci când relaţia este creată de iubire pură, singura capabilă să străpungă ceţurile identificărilor. Şi atunci relaţia se transformă într-un vehicul al transcenderii nivelurilor de conştiinţă de o extraordinară şi superbă intensitate a trăirii. Căci a descoperi propria natură inefabilă este o experienţă care schimbă totul, dar a o face împreună cu celălalt este divin.

Aceasta va fi tema fundamentală pe care o vom discuta la întâlnirile Călătoriei Inimii din luna februarie: capcanele şi provocările prin care trecem în transformarea personală atunci când suntem într-o relaţie de iubire. Criza de tranformare psiho-spirituală şi relaţia de cuplu, sau, din altă perspectivă, drumul de la iubirea umană la iubirea mistică.

Horia Ţurcanu şi Elena Francisc

Următoarea noastră întâlnire face-to-face se va petrece pe 15 februarie 2011, orele 18.30, în sala de festivităţi a şcolii 179 din Bucureştii Noi, vis-a-vis de parcul Bazilescu. Remember, la întâlnirile noastre găsiţi toate Cărţile Elena Francisc la 30-50% reducere.

Vom avea deasemeni o întâlnire cu aceeaşi temă la Cluj, pe 2 martie 2011, orele 18.00 în sala de conferinţe a hotelului Pami (calea Mănăştur nr. 39).

Vom fi la Cluj cu ocazia unui mare workshop de Respiraţia Inimii – Respiraţie Holotropică. Acesta se va desfăşura între 4-6 martie 2011. Informaţii şi înscrieri la Alina Hera, tel 0731.014.257, mail attranspersonal@gmail.com

Programul workshop-urilor, intalnirilor, serilor eXperiment, info despre Respiratia Inimii si Respiratia Holotropica mai puteti gasi, inafara de Calatoria Inimii,  si pe www.transpersonal.ro


Descarcă acest articol ca PDF.

4 comentarii

  1. parerea mea este ca aceasta tema ar trebuii sa fie tema urmatorilor ani.in momentul in care fricile ,atasamentele si asa zisa ,,dragoste ,, dispar,apare eliberarea si incepi sa inveti ce inseamna iubirea.

  2. Din pacate de multe ori oamenii renunta prea usor atunci cand isi doresc sa mearga pe acest drum, deoarece renuntarea la atasamente, frici inseamna suferinta, desprindere de trecut, de ceea ce ti-ai impus sa ajungi….si atunci cand incepi acest drum trebuie da fii pregatit sa ai parte initial si de suferinta….oamenii s-au invatat mult prea mult sa traiasca in afara „dragostei”. Atunci cand vor realiza ca singurul izvor de vindecare, eliberare, impacare cu sine este dragostea cea adevarata, fara frici si temeri, dragostea care doar lumineaza, atunci vor putea face acel prim pas…

  3. Citesc cu mare placere despre asa ceva, pentru mine este ca si un medicament al sufletului ,ma fascineaza pur si simplu si chiar gandeam si eu la fel citind aceste articole mi-am dat seama ca ma regaseam in acelasi mod de gandire,si acest lucru e minunat.Din pacate nu vorbesc prea mult despre aceste fenomene pentru-ca nu am cu cine nu toata lumea percepe acelasi lucru si poate ma cred deplasata si simt ca nu ma asculta nu-i intereseaza asa ceva.
    Va doresc tot binele din lume si d-zeu sa va binecuvanteze ca existati si oriunde va ve-ti afla sa aveti parte numai de fericire si bucurii

  4. Foarte interesant articolul, ma bucur f mult ca veniti si la Cluj :)

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net