Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 16 septembrie 2011 cartile transformarii | Niciun comentariu

Cercul revelatiei.
Olga Kharitidi



Cercul Revelaţiei este o carte uimitoare şi captivantă care povesteşte istoria extraordinară a unui drum spiritual foarte neobişnuit. Este o carte pe care nimeni dintre aceia care caută Adevărul nu o va lăsa din mână. O carte despre felul în care Universul, Conştiinţa sau oricum vreţi să numiţi Totul, ne lasă pe parcursul drumului nostru semne pe care să le putem înţelege şi de care să ne putem folosi în marea noastră căutare. Este o carte despre realitatea de dincolo de minte, care este mai uluitoare şi mai magică decât orice ne-am putea închipui.

Este o poveste adevărată. Olga Kharitidi este un psihiatru care are îndrăzneala de se lăsa dusă lanţul sincronicităţilor, astfel încât ajunge ucenica unei femei şaman din munţii Altai, şi astfel începe o aventură spirituală care avea să-i schimbe viaţa. Doctorul Kharitidi pătrunde într-o lume stranie, magică şi uneori înspăimâtătoare, dar care are darul de a o conduce către adevărata Cunoaştere care nu poate fi decât interioară. Secretele străvechi ale magiei şi ale vindecării spirituale i se revelează pe rând, odată cu adevăruri mistice profunde, pe măsură ce pătrunde în lumea subtilă care-i devine accesibilă.

Cercul Revelaţiei nu este doar o odisee personală care se petrece într-o lume de vis, nu este doar o poveste despre lumile paralele în care trăiesc şamanii şi iniţiaţii, ci este despre puterea nelimitată a fiinţei umane, despre expansiunea dincolo de orice graniţe a Conştiinţei, despre enormele posibilităţi care stau adormite în fiecare dintre noi. Povestea iniţierii acestei psihiatre este despre curajul de a lăsa în urmă tot ceea ce am fost învăţaţi că este adevărat despre Univers şi despre psihicul omenesc, pentru a putea vedea ceva cu mult mai mare care cuprinde toate acestea: Spiritul.

Horia Țurcanu

Sinele Inimii si transformarea umanitatii

Am încercat să mă concentrez asupra uneia dintre tehnicile mele obişnuite de relaxare, dar pereţii de oglinzi păreau să-mi influenţeze dialogul interior, până la a-l suprima cu totul. Acel sentiment mi-a amintit de vechea mea stare, în care mă simţeam trează şi pe deplin conştientă în interiorul a ceea ce ştiam că e un vis. Am simţit în inima mea aceeaşi senzaţie familiară de plăcere intensă, amestecată cu suferinţă.

„Olga, ascultă!”. E o voce de bărbat – dar nu e nici a lui Serghei, nici a lui Dmitriev – e una nouă, necunoscută. Melodia se contopeşte armonios cu glasul. „Ştiu că îţi plac metaforele. Încearc-o pe aceasta. Am aflat datorită fizicii că particulele elementare au o natură duală, care depinde doar de poziţia observatorului. Ele pot exista ca particule discrete sau pot forma simultan o undă. S-ar putea să ştii deja asta. Dar probabil nu ştiai că fiinţele umane au aceeaşi natură duală. Suntem, în acelaşi timp, particule separate şi unde. Totul depinde de poziţia observatorului din noi. Deoarece credem că suntem indivizi independenţi, ne percepem drept particule cu adevărat separate. Dar, în acelaşi timp, noi suntem întotdeauna unde, fără niciun fel de limite”.

Ritmul îmi joacă în minte. Melodia a dispărut, transformând-se în nişte sunete artificiale ciudate, pe care nu le recunosc. Vocea îmi vorbeşte în ritmul unor bătăi de inimă şi îmi dau seama că e în ton cu ritmul inimii mele, ca şi cum propria mea inimă mi-ar fi scanată şi ar reverbera.

„Acum, ar trebui să fii capabilă să-ţi schimbi percepţia despre tine însăţi, ca să sesizezi natura de undă a fiinţei tale. Această undă face parte din tot ceea ce există. Poate merge oriunde şi se poate opri oriunde. Lasă-ţi corpul să descopere ritmul undei sale şi să devină una cu aceasta”.

Simţeam că liniile care îmi delimitează corpul fizic devin mai firave şi mai subţiri. Apoi se dizolvă şi conştiinţa îmi explodează instantaneu, depăşindu-şi graniţele şi înglobând spaţiul din jurul meu. Acum sunt o fiinţă infinită, legată de univers şi identică de el. Timpul liniar dispare. Toate întâmplările din Altai îmi trec fulgerător prin minte.

Apoi, stau în mijlocul unei grădini cu flori albe, înconjurate de copaci. Oameni îmbrăcaţi în robe albe şi lungi se plimbă tăcuţi prin grădină. Un bărbat se apropie de mine şi îl recunosc ca fiind cel pe care îl urmasem în camera cu fierarii beţi, unde dobândisem prima înţelegere a modului în care realitatea poate fi schimbată. Îl recunosc drept învăţătorul meu. Faţa sa calmă, de om între două vârste, e caldă şi prietenoasă, dar în acelaşi timp degajă o energie neobişnuită şi o voinţă fermă. Mă ia de mână şi mă conduce spre o bancă de lemn aflată sub un copac. Ne aşezăm, dar niciunul dintre noi nu vorbeşte. Bărbatul pare să aştepte ca eu să vorbesc prima, dar nu ştiu ce să-i zic. Continuăm să stăm în tăcere, până când, în cele din urmă, îl întreb: „Ce trebuie să fac aici?”

„Tu ai ales să vii aici, aşa că sigur ai nevoie de ceva pe care speri să-l găseşti aici”, mi-a răspuns.

Îmi aminteam vag că intenţia mea e să caut răspunsuri lungii liste de întrebări tulburătoare legate de evenimentele din Altai. În confuzia mea, toate se unesc într-o curiozitate simplă: „Ce înseamnă toate astea?” Răspunsul lui nu-mi clarifică deloc lucrurile: „Depinde de înţelesurile pe care le ataşezi întâmplărilor prin care ai trecut. Cum vrei să le consideri? Depinde de tine”.

„Vreau să ştiu ce reprezintă întâlnirea noastră pentru tine. Ce însemn eu pentru tine? Cum înţelegi tu apariţia mea aici? Ce scop are din perspectiva ta?”

„Tu ce crezi?”, m-a întrebat el calm.

Din nou, nu am ştiut ce să-i răspund. Cel mai bun răspuns pe care am putut să i-l dau a fost că mă simt derutată.

„Dacă ai fi liberă de sursele derutei tale, ce ai crede despre faptul că eşti aici?”

„Aş crede că întâlnesc o anumită parte a realităţii mele, de care nu fusesem conştientă până acum şi care are o mare importanţă, nu doar pentru mine, ci şi pentru mulţi alţii”.

„Aşa este. Faptul că eşti aici e important nu doar pentru tine, ci şi pentru mulţi alţii. Şi este de asemenea adevărat că ştii foarte puţine despre multele şi diversele aspecte ale realităţii în care trăieşti. Oamenii timpului tău sunt rezultatul unei anumite căi de evoluţie, pe care o parte din omenire a trebuit să o parcurgă. Aceşti oameni au dezvoltat nişte calităţi speciale ale naturii umane, care erau în cea mai mare parte legate de gândirea intelectuală. Datorită acestei traiectorii evolutive, ţi-ai creat o mitologie strictă, în care realitatea şi legile ei sunt foarte rigide. Aceste restricţii de percepţie te-au făcut capabilă să îndeplineşti misiunile care ţi-au fost încredinţate, dar te-au limitat în alte privinţe”.

„Când vorbeşti de oamenii timpului meu drept nişte fiinţe, înseamnă că tu nu eşti tot o fiinţă?”

„Ba da. Şi eu sunt o fiinţă umană, dar aparţin unei ramuri evolutive diferite. Oamenii care te înconjoară nu sunt singurii reprezentanţi ai umanităţii. Există ramuri diverse în interiorul rasei umane. Fiecare dintre ele are o misiune anume. Fiecare ramură are menirea de a explora o dimensiune anume a potenţialului uman. Percepţiile lor au fost separate, astfel încât nicio ramură să nu ştie nimic despre celelalte. Desigur, au existat şi interconexiuni între ele. Câteodată, civilizaţii întregi şi-au schimbat direcţia evolutivă şi, prin urmare, le-au descoperit pe altele şi li s-au alăturat. Asta a lăsat în urmă goluri misterioase în istoria oamenilor din jurul tău, aşa cum şi-o amintesc ei.

Prezenţa ta aici este un semn de interacţiune crescândă între realitatea civilizaţiei tale şi cea a altora. Spiralele noastre temporale se apropie şi integrarea finală a tuturor ramurilor diverse va avea loc în curând. Întreaga umanitate îşi încheie stadiul de cocon. Încă nu este conştientă de asta, aşa fel cum omida nu este conştientă de corpul fluturelui care se formează în interiorul ei şi nu ştie nimic despre viitoarele ei aripi. Nici măcar aripile înseşi nu-şi înţeleg rostul până la primul zbor. Oamenii din ramura ta de realitate au format neîncetat corpul solid al unui nou organism, iar acum a venit timpul să iasă la suprafaţă şi să-şi contopească stadiul de dezvoltare cu alte ramuri ale umanităţii.

Aceşti oameni vor trece prin nişte transformări personale uimitoare. S-ar putea să pară că a sosit sfârşitul lumii. În multe feluri, chiar aşa va fi, deoarece o mare parte din vechea lume va fi într-adevăr înlocuită cu o nouă modalitate de existenţă. Structura psihologică a fiecărei persoane va fi schimbată, fiindcă vechiul model de realitate al oamenilor nu va mai fi suficient. Oamenii tăi vor învăţa să sesizeze şi să înţeleagă o altă parte a fiinţei lor. Acest lucru se va întâmpla în moduri diferite pentru fiecare persoană. Pentru unii, va fi uşor şi aproape instantaneu. Alţii vor trebui să se străduiască, depunând mari eforturi şi trecând prin suferinţe. Vor fi chiar şi unii atât de bine ancoraţi în vechile voastre legi ale realităţii, încât nu vor observa nimic.

Îţi voi spune mai multe. E important să mă asculţi acum fără să mă întrerupi. Îmi dau seama cât îţi este de greu să înţelegi şi să accepţi ceea ce îţi spun, dar trebuie să faci asta. Nu ai altă alegere de făcut decât să recunoşti adevărul”.

Îndată ce îmi spune să nu-l întrerup, un impuls contrar al firii mele mă sileşte să-i pun o întrebare. E o întrebare importantă, pe care n-am răbdare să nu i-o adresez: „Mă scuzaţi, dar aţi spus că diferitele ramuri ale omenirii sunt separate, fără să se cunoască între ele. Cum se face că sunteţi atât de conştient nu doar de mine şi de oamenii mei, ci şi de multe altele?”

Îmi răspunde zâmbind: „Se vede că nu mai aveai răbdare”.

Chiar dacă i-am desconsiderat rugămintea întrerupându-l, vocea şi chipul său au rămas calde.

„Ca personalităţi individuale, fiecare dintre noi are anumite aspecte diferite ale fiinţei sale, care se dezvoltă în direcţii unice. Dar aminteşte-ţi de Sinele Inimii noastre, care înglobează fiecare intenţie a vieţii noastre într-o totalitate semnificativă. Acelaşi lucru e adevărat pentru omenire în ansamblu. Dacă te gândeşti la umanitate ca la o entitate, ea are totuşi multe faţete. Dar, în acelaşi timp, are un autentic Sine al Inimii, care ştie toate direcţiile şi le înglobează. Locul acela este aici, unde stăm”.

Un val de entuziasm îmi traversează corpul: „Aici e Belovodia?”

„Are multe nume şi propriile sale ierarhii”.

Belovodia luase o amploare tot mai mare în mintea mea, încă de când am auzit vorbindu-se prima oară despre acest loc, iar acum tot misterul şi entuziasmul trăirilor mele din Altai se revarsă asupra mea la auzul numelui său. Aştept ca învăţătorul să continue, dornică să aflu mai multe lucruri care mi-ar putea risipi confuzia care îmi persistă în minte. Mă concentrez cu atenţie asupra fiecărui cuvânt, încercând să ţin minte toate detaliile pe care le pomeneşte.

„În trecut, din când în când, civilizaţii din diverse ramuri ale realităţii s-au încrucişat şi s-au întâlnit cu a ta. De fiecare dată când s-a întâmplat asta, a devenit un stimul pentru evoluţii viitoare. Dacă ai privi înapoi şi ai cerceta istoria lumii tale din această perspectivă, ai observa destul de limpede aceste puncte de interconexiune.

Acum se apropie momentul celei mai mari schimbări. Vei întâlni şi vei simţi în curând multe dintre diversele faţete ale naturii umane, care s-au dezvoltat în alte structuri de realitate umană. Aceşti oameni vor şti la fel de puţine despre credinţele şi modurile voastre de viaţă, pe cât veţi şti voi despre ale lor. Din acest motiv, aceste diferenţe vor ieşi treptat la iveală. În trecut, oamenii tăi obişnuiau să se apere de astfel de contacte dându-le nume mistice şi tratându-le drept mituri. Dar misticismul e destul de diferit de ceea ce crezi tu şi mult mai real decât presupui că este.

Una dintre cele mai importante lecţii pe care trebuie să le ţii minte e că creaturile pe care le vei întâlni şi care fac parte din alte ramuri ale realităţii – alte lumi – sunt fiinţe umane ca şi tine, care pur şi simplu au trecut printr-o formă diferită de dezvoltare evolutivă. Asta înseamnă că perspectivele şi istoria lor pot fi înţelese de tine şi că fiecare dintre voi va fi capabil să integreze în civilizaţia voastră avantajele dezvoltate de civilizaţia celorlalţi. Va fi o perioadă de interacţiuni conştiente.

În cazul tău, există întotdeauna câţiva oameni în interiorul fiecărei ramuri de realitate evolutivă care sunt capabili să pătrundă în alte dimensiuni decât cele proprii. Tu eşti unul dintre cei capabili să depăşească aceste graniţe şi vei continua să faci asta. În acelaşi fel, au mai fost şi alţii care au trăit evoluţii paralele cu a ta şi care au învăţat să se incarneze în spaţiul realităţii tale.

Şi, după cum spuneam, când oamenii tăi se vor intersecta cu cei dintr-o altă lume, nu doar că îşi vor schimba credinţele, ci însăşi structura fiinţei lor se va transforma. La început, era o convingere aproape universală în rândul oamenilor tăi că trăiesc într-o realitate care există complet independentă de percepţiile lor. Această credinţă le-a conferit cunoaşterea şi multe unelte importante. Dar, treptat, pe măsură ce spirala ta temporală a început să se intersecteze cu cele ale altor lumi, aflate pe diverse căi evolutive, mai întâi aşa-zişii voştri mistici şi apoi chiar oamenii de ştiinţă au început să devină conştienţi de mecanismele prin care realitatea şi inclusiv evenimentele viitoare ale vieţii cuiva pot fi influenţate. Aţi creat multe teorii şi instrumente noi în încercarea de a explora acest fenomen şi de a-l reconcilia cu restul credinţelor voastre.

Următorul pas va fi unul pe care deja îl faci şi care constă în înţelegerea faptului că există un alt sine care creează realitatea personală a cuiva. Sinele Inimii tale, sinele tău autentic, este cel responsabil pentru această creaţie. Fiecare persoană trebuie să-l simtă, ca să poată înţelege”.

Deşi îmi dau seama la un anumit nivel că ceea ce îmi spune este extrem de greu de cuprins folosind înţelegerea raţională, cumva mi se pare clar şi înţeleg totul fără mare efort. Mă întreb pe moment dacă nu cumva prezenţa sa creează un canal de înţelegere care depăşeşte explicaţiile verbale.

„Ego-ul tău nu e atât de rău cum mulţi dintre voi aţi fost învăţaţi să credeţi”, îmi spune el zâmbind. „Pot exista ego-uri mai bune sau mai rele. Oamenii sunt diferiţi. Dar fenomenul ego-ului a fost el însuşi temelia principală pentru îndeplinirea misiunii voastre evolutive. Civilizaţia ta nu ar fi putut lua forma actuală fără ego. Motivul pentru care atât de mulţi oameni simt acum că e dăunător şi trebuie diminuat constă în faptul că ei prevăd în mod inconştient următorul pas al evoluţiei. Societatea ta va fi capabilă să-i recunoască pe ceilalţi şi să se integreze doar descoperind şi pătrunzând în Sinele Inimii sale. Ego-ul nu mai este de ajutor”.

Comandă Cartea


Descarcă acest articol ca PDF.

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net