Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 31 ianuarie 2012 Articole, Slideshow | 19 comentarii

Ultima religie: Constienta



Noua Conştiinţă, Sfârşitul Timpurilor, Revoluţia Conştiinţei, Noua Eră a Umanităţi, A doua venire a Lui Cristos, Noua Paradigmă, Timpul Înălţării Spiritului, Noua Umanitate… Ce înseamnă de fapt aceste lucruri? Momentul Acum, singura poartă către Fiinţa Integrală. Practicarea Prezenţei, Calea către Sine. Toate acestea nu sunt decât moduri de a exprima un singur lucru: Conştienţa. A deveni o fiinţă conştientă, aceasta este direcţia fundamentală a timpurilor transformării. Cuvântul magic al secolului 21 şi mai ales al anului 2012. Conştienţa este marea Cheia către Sine. Dar ce este până la urmă Conştienţa? Vrei s-o înţelegi. Dar ea nu poate fi decât trăită. Este o Experienţă, nu un concept.

În lumea bulversată a anului 2012 pare că toate noile căi spirituale se reduc la acest cuvânt care se referă la viaţa în ansamblu sau la felii ale ei. A deveni conştient de adevărata natură a universului, a timpului, a iubirii, conştient de adevărata anvergură a fiinţei omeneşti, de natura corpului, a energiei, a emoţiei şi mai ales a minţii, conştient de natura ego-ului, vorbim despre alimentaţie conştientă şi iubire conştientă, despre politici conştiente şi afaceri în care conştienţa schimbă totul. Sfârşitul lumii vechi pare legat de apariţia unei noi lumi, conştiente. Aceasta este trezirea anunţată de profeţi cu milenii în urmă, ce naşte o nouă paradigmă. Adică o nouă perspectivă asupra noastră şi a întregii Creaţii. Astfel, trăim acum momente în care întreaga lume este în căutarea Conştienţei.

Întreaga lume aşa cum o trăim acum, aflată în transformare, este articulată pe modul liniar, raţional de percepţie asupra realităţii. Pentru umanitatea de până acum, conştienţă a însemnat înţelegere a lumii. De aceea, ştiinţa a fost aceea care dictat expansiunea, tehnologia a fost aceea care dus înainte progresul. Cogito ergo sum, cuget, deci exist. Mintea deci şi incredibilul său copil, Ego, au fost aspectele umane care au creat realitatea pe care o trăim. Conştienţă a însemnat raţiune.

Marile minţi ale umanităţii, geniile, au ajuns în punctul în care au perceput ceea ce misticii tuturor timpurilor au trăit dintotdeauna: dincolo de raţiune mai e ceva. Ceva mult mai mare, mai larg, mai cuprinzător. Raţiunea nu numai că nu putea explica totul, dar părea mereu învinsă de acel Ceva iraţional şi aleator, pe care misticii îl numeau Spirit, Dumnezeu, Sine şi în multe alte feluri. Psihologia occidentală care s-a exclusiv de minte şi de ego, numea acea zonă necunoscută a psihicului inconştient. Un alt nume, mai „ştiinţific” pentru adâncimile necunoscute ale fiinţei. Un spaţiu în care păreau să se află toate cheile. Funcţiile corpului omenesc, legile necunoscute care articulau curgerea vieţii, naşterea şi moartea, toate păreau să aibă o legătură cu inconştientul. Cei mai geniali inventatori, artişti, creatori, cei mai mai de seamă oameni de ştiinţă păreau să aibă o relaţie specială cu acest inconştient în care ascundea divinitatea însăşi. Perspectiva asupra acestuia era uneori atât de terifiantă, încât Carl Gustav Jung, unul dintre exploratorii cei mai de seamă ai acestor teritorii obscure, spunea că inconştientul nu va putea fi niciodată adus complet în conştienţă totală, cel puţin nu atâta vreme cât ne aflăm aici, în aceste corpuri, în această experienţă umană. De ce spunea acest lucru? Pentru că inconştientul era una cu iraţionalul, iar conştienţa egală cu raţiunea.

Carl Gustav Jung s-a înşelat. Acum trăim timpurile în care spaţiile inconştiente ale fiinţei devin accesibile fiinţei umane câtă vreme se află în corp, în plină experienţă a încarnării. Doar că, pentru ca acest lucru să fie posibil trebuie redefinită conştienţa. Conştienţă nu înseamnă raţiune liniară, ci mult mai mult decât atât.

A deveni conştient de mai  mult este egal cu a percepe mai mult. Din univers şi din sine. Oricine a trăit vreodată fie şi un singur moment de conştiinţă lărgită ştie că percepţia, asupra sinelui şi a lumii se petrece fără aportul gândirii. Poţi simţi fără să gândeşti despre ceea ce simţi. În mod paradoxal, abia atunci când poţi linişti fluxul mental al gândirii, abia atunci începi să simţi adevăratele dimensiuni ale realităţii. Timpul şi spaţiul se modifică, spre spaima raţiunii, tot ceea ce ai crezut că ştii despre realitate se dovedeşte prea mic, prea puţin faţă de adâncimea trăirii. Prezenţa integrală în Acum deschide porţile percepţiei şi, de fapt ale inconştientului personal şi colectiv. Ceea ce părea ascus pentru totdeauna de „lumina raţiunii” survine brusc în realitate. Devii conştient de ceea ce părea pentru totdeauna ascuns în inconştient. Adevăratele dimensiuni ale propriei fiinţe şi ale lumii încept să se arate aşa cum sunt: de o profunzime şi o splendoare de necuprins pentru raţiune.

Aşadar, Conştienţa nu este o aducere a conţinuturilor adânci în raţional, ci o aducere în percepţie, în simţire. Conştienţa nu înseamnă raţionalizare, mentalizare sau înţelegere, ci experienţă,. Se conjugă cu verbul a simţi, nu a gândi. Noua eră, noua conştiinţă, noua „religie” a umanităţii, dincolo de orice formalizare este o aducere în Conştienţă a ceea ce părea scufundat pentru totdeauna în bezna inconştientului. Aceasta este marea transformare pe care o trăim. A recunoaşte profunzimile propriei noastre fiinţe acum, în timpul în care suntem în experienţa umană, în încarnare, a ne aminti adevărata noastră natură, a redescoperi conştienţa Îngerului. Dar nu mentalul este acela care poate face această recunoaştere. El este modul de articulare al vechii lumi, al vechii paradigme. Noua lume se naşte la nivelul inimii, din A SIMŢI, mai curând decât a judeca realitatea.

De aceea orice încercare de a înţelege Noua Conştiinţă, Sfârşitul Timpurilor sau oricum ai vrea să numeşti această transformare este o capcană in se, care duce la spiritual bypassing, sau şuntare spirituală. Este o păcăleală. Stările de conştiinţă extinsă sunt despre experienţă, despre a simţi lumea, despre a simţi propriile adâncuri şi astfel de a le aduce în adevărata lumină, care nu este raţională, ci sensibilă. De aceea tot ceea ce facem în Călătoria Inimii se referă la a experimenta, a simţi, la Acum, la Prezenţă, la Respiraţia Conştientă, căci toate acestea sunt moduri de expansiune. Înţelegerea este succesivă experienţei, nu invers. Mai întâi trăieşti experienţa Sinelui, abia apoi o înţelegi. Niciodată invers. Dacă încerci mai intâi s-o înţelegi, nu vei ajunge niciodată la Sine, care aparţine deocamdată Inconştientului.

Aceasta este tema, dragă exploratorule al conştiinţei, a Evenimentului excepţional Călătoria Inimii care se va petrece între 16 şi 19 februarie la Bucureşti şi al cărui animator va fi doctorul, psihoterapeutul, shamanul, muzicianul şi astrologul germano-american Mark Seelig: „Dincolo de vălul Inconştientului Colectiv”. Subsemnatul Horia Ţurcanu voi fi acolo, şi împreună cu Elena Francisc voi deschide acest eveniment excepţional la care te invităm să iei parte.  Va fi o experienţă complexă, şi un pas important către Conştienţă.

Aceasta este tema, de fapt, a acestor timpuri ale Transformării de Conştiinţă: a deveni fiinţe conştiente. Aceasta este singura practică spirituală posibilă, singurul drum, singura abordare. Implicaţiile ei sunt enorme, căci o nouă Conştiinţă înseamnă de fapt, o nouă lume ai cărei arhitecţi suntem chiar noi, Acum, Aici.

Horia Ţurcanu

 


Descarcă acest articol ca PDF.

19 comentarii

  1. Ase, e Horia, „Mai întâi trăieşti experienţa Sinelui, abia apoi o înţelegi. Niciodată invers.”
    Mai intai avem acea licarire de claritate, iar apoi trebuie sa o onoram toata viata, sa ne racordam la acel mod de a privi, de a exista. Linistea, odata cunoscuta in adancul fiintei, va macera o perioada, va purifica si cele mai intunecate colturi, si va scoate la suprafatza temerile vechi, conditionari puternic inradacinate (orgolii adanci , sau teama de a nu mai exista). Mintea se va simti amenintata cu moartea si va veni ca un lup sa ne inhate. Dar si asta va trece, spun maestri de Advaita. In acel interval trebuie doar sa ne pastram pe pozitii, sa avem incredere in sinele nostru, in noua noastra viziune, in putere noastra de observare tacuta. Apoi, soarele noii dimineti se va vedea la orizont… :)

    • mintea ca un lup, e de fapt o mare oaie, care abia asteapta sa dea inapoi stapanului o palarie mult prea mare pentru ea si o responsabilitate care o umple de frica. ea nu poate decat incerca controlul realitatii, iar mama ei de realitate nu vrea sa se lase controlata de biata oaie care se da lup.
      pe cine naiba sa inhatze? TU ESTI STAPANUL PROPRIEI FIINTZE SI TATAL CREATOR AL TUTUROR OILOR! tu ai creat prapadita de oaie si doar absentza ta din constientza a facut-o, biata, sa incerce sa salveze un tron gol. stapanul dormea.
      sa multumim mintii noastre pentru extraordinarele servicii aduse pana acum, caci fara ea nu ar fi fost posibila aceasta experientza umana, apoi sa o asiguram, ca pe un copil, ca o vom lua cu noi in marea aventura care urmeaza mai departe. apoi pacea se va asterne si soarele noii dimineti poate sa rasara la orizont. agnis

  2. Draga Horea,aveam nevoie de gandurile tale intelepte!
    Trebuie sa percepem,sa simtim si sa constientizam orice senzatie frumoasa;dar din pacate superficialitatea este peste tot;insa sa nu ne ingrijoram noi de aceia;sa fim receptivi si sa ne bucuram cu cei care simt ca si noi…
    Ma bucur ca aveti posibilitatea sa experimentati impreuna cu cei care pot participa la intalnirile extraordinare pe care le organizati. sper sa avem parte de video sau impresii scrise.
    Va multumesc din suflet,sunteti adorabili !!!

    • da, sunt foarte intelept si ma distrez de minune cu asta. vorba lui stephan, all4fun:))
      e un moment bun pentru superficialitate. cel mai serios element din fiinta noastra este MINTEA. ea nu are chef de joaca niciodata, caci pentru ea totul e o problema care cere rezolvare. unul din cele mai importante chestii pe care le experimentam impreuna este ca radem. stii, de fapt, atunci cand traiesti pentru prima data ADEVARUL, razi de mori. caci toata drama isi arata adevarata natura. de joc cosmic. dar joc. ne jucam, draga georgeta, chiar daca uneori pare grav. nu e. la nivelul sufletului nu exista drama.
      curand vom da drumul la niste distractii video, ca un fel de conferinte live. ura! te imbratisez, agnis

  3. Experienta este intuitiva, curge din interior prin simtire, prin atractie, in contrast cu cunoasterea care consumata, si curge din exterior, prin impunere si disciplinare. Una este naturala, a doua este artificiala, una este calda a doua este rece, seaca. Prima este Arborele Vietii…Izvorul vietzii, INtelepciunii, a doua este arborele cunoasterii sau al mortii, al fricii, care mereu se repeta, cit mai rigid, dogmatic, ineficient, blocat intr-un trecut, rece si „mort”, inert.
    Atfel devine logic evident cum cunoasterea inaintea experientei este doar inertie, care duce la o viatza inerta, insingurata, ineficienta, la raporturi sociale reci, patologice… formale, competitionale, analitice… masuratori, comparatii si alte asemena nonsensuri… care ignora ceea ce simtim in adincul fiintei noastre in cel mai natural si complet mod posibil. Dar ca orice somn-vis, si somnul ratiunii ajunge la limita lui si inevitabil fiintza naturala se trezeste, ca un copil dintr-un cosmar, despre o presupusa civilizatie, cunoastere, ordine liniara, intr-o lume total sau fundamental circulara…etc.
    Oftez ushurat ca toata „istoria” si „viitorul mai maretz” au fost doar vise… inafara fiintei, a prezentului, a ceea ce putem simti intens in cel mai simplu si neconditionat mod cu putintza, ceea ce si copii pot in mod natural. …all4fun… :-)

    • pertinent. multumesc stephan.
      totusi, o perspectiva:
      cunoasterea prin mental, masculina. mintea „iese” in exterior, aduna informatie pentru a o transha cu sabia rationala a discernamantului.
      cunoasterea prin simtire, feminina. asteapta, primeste, recepteaza, apoi lasa sa se nasca intuitia din magma interioara.
      in mediul dens al incarnarii in care nergiile sunt extrem de lente, un mediu de pamant, feminin, actiunea rationala, masculina, a fost necesara.
      timpul cunoasterii de tip masculin nu a fost un accident, ci o necesitate.
      acum e doar vremea re-echilibrarii.
      yeah, all4fun :)
      the time has come,
      a

  4. :-)

    Completely agree with u,

    1.Cunoasterea Rationala si – reactionala… un rau necesar, adica binele e facultativ, [logic doar e benevol]. Mediile si densitatile difera de la rece la cald sau rosu-violet, doar vibratii.
    2.Sa inteleg ca_cunoasterea este o forma de supravietuire pe bezna, sau racoare, aparuta subit…”caderea din rai?”
    3.Atitudinea impera_tiva poate fi doar un gest, un impuls, ca in dans, are un factor orientativ, ca si cunoasterea…anterioara.
    4.Totusi cred ca orice exagerare sau exclusivismul a dus la anomalii, poate practice dar nu artistice.
    5. Inteleg ca „mintea insulara” poate fi o necesitate, cind treci de la „non-minte” la cea mintea-universala, principiile sau legile ei?
    6. Sincer vreau sa inteleg sa empatizez cu aceste „necesitati”, fac eforturi cu o rabdare si atentie autentica, si abia imi iese.
    7. Asa ca ori nu percep clar conceptul de „necesitate” [care inteleg ca e asociata cu un mediu de fapt] ori de benevol, optional, la alegere, care inteleg ca e legata de subiectivismul perceptiei interioare, al atractiei, pasiunii, entuziasmului.
    …all4fun…

  5. cateva cuvinte proaspete ale unui fost tanar invatator de Advaita Vedanta (fost, pentru ca realizat ca aceasta numire era tot o identificare ce devenise fanatica pentru el, iar lucrurile sunt de fapt mult mai simple):

    „Perhaps the real one, freedom, is already here. The last place the seeker would ever look, is here.” What if,…what if…. this is it? What if…. the end of seeking, the end of spiritual seeking, all seeking, is „this”? What if… this is Oness, this is Wholness, appearing as everythng: feeling in the body happening, sounds in the room, sensations, thoughts appearing, all thoughts, any thoughts. Can it be ok, that all of this is happening?” (Jeff Foster)

  6. Devenind constient de sine devi constient de tot ce e in jurul tau pentru simplul fapt ca totul este sine. Mi sa intamplat de cateva ori sa citesc din Ramana Maharishi si sa fac introspectia prin intermediul intrebari cine sunt eu, rezultatul a fost ca mam prapadit de ras din cauza unui sentiment de bucurie intensa si o luciditate si o pace de nedescris in cuvinte, tare as vrea sa fiu mereu constient de acea stare launtrica >:D<

  7. Exact Andriane! mi s-a intamplat la fel. Era si o vorba: „Totul se termina cu un ras strasnic” :)&#41;)
    Cica ar fi o singura metoda de a ramane in acea stare de constienta: Stop trying! :))
    Oricum, odata recunoscuta pacea interioara care de fapt e pretutindeni, totul devine mult mai usor, starile de prezenta sunt mai dese cu efort din ce in ce mai putin. Sunt sigur ca nu pleca nicaieri acea pace. Indiferent de ce credem noi ca am pierdut-o su nu sau de cate ganduri ne facem legat de a o „obtine” inapoi. Asa ca mai bine ne relaxam. Pacea va lucra singura din noi se va adanci. Noi suntem cei care ne armonizam cu ea, si revenim over and over again la ea. Amintirea de sine devine din ce in ce mai naturala mai fara efort… Wonderfull! :))

  8. Wonderfull :)

  9. Multumesc mult,Agnis!
    abea astept !
    va imbratisez!

  10. modul de viziune asupra realitatii a marii majoritati a oamenilor, a fost creat in cea mai mare masura de ceea ce ei au crezut,sau,mai bine zis de ceea ce au fost facuti sa creada.acest fapt vine oarecum in contradictie cu „intelegerea este succesiva experientei”.ce se intampla daca acestei majoritati ii este prezentat ADEVARUL?ce se intampla daca aceasta majoritate crede ADEVARUL?…mai ales ca acest ADEVAR nu s-a pierdut niciodata ptr ca ESTE CEEA CE „NOI” SUNTEM!multumesc!

    • nu se intampla nimic grav. oamenii simt Adevarul in locul adevarului mai mic. asta/i tot.

  11. e de ajuns sa stai o singura data „la masa cu Dumnezeu”,ca apoi usile-ti sunt mereu deschise si nu exista nimeni sa nu-i placa cum gateste „EL” …

  12. so, constienta in inconstienta mea, m-am asezat la masa cu Dumnezeu… si am mancat ce mi-am gatit
    desigur, am ras :D

  13. Cat de minunati sunteti , va iubesc !

  14. da…atunci cand ajungem sa intelegem cine suntem de fapt ,,bine-nteles ca dispare si furia,ranchiuna,grijile,supararile…RADEM..rasul si bucuria devine o stare de -a fi–nu mai poti sa fii altfel..caci nu ne mai identificam cu rolurile si radem de cat de seriosi si gravi eram:)&#41;)&#41;&#041;))))mai ales partea cu seriozitatea ne face cel mai mult sa radem..ERAM ASA DE COMICI:)&#41;)&#41;)numai bine tuturor…multa iubire si nu uitati sa zambiti mereu:)&#41;)&#41;)

  15. da, laura, exact, partea asta e asa comica, cu seriozitatea, si cu cu toata straduintza noastra, cum ne mai zbatem noi sa facem si sa dregem, si cate analize psihologice complicate in capul nostru, :)&#41;) Parca eram altcineva, unu infumurat si panicat la fecare gand, ca un gura-casca naiv care pune botul la tot ce ii serveste mintea. Atatea ganduri catatea carti de vizita intinse de minte, si la toate ma grabeam sa sun, nu cumva sa pierd veunul :)&#41;)&#41;)

Trackback-uri

  1. Creația Conștientă de Realitate - Calatoria Inimii | Calatoria Inimii - […] Ultima religie: Conștiența , Relația Conștientă , Instrumentele transformării: alchimia durerii  […]

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net