Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 18 februarie 2012 Articole | 58 comentarii

Codul alb al Constiintei




Aventurile unui final de workshop. Momentul alb. Ce legătură au stările de conştiinţă cu viscolul. Ger şi cădere de guvern pe câmpiile patriei. Marile întrebări, marea curăţare. A accepta ceea ce este. Noi suntem creatorii realităţii noastre? Poate ai Adevărului nostru. Încrederea în Sine. Energiile sunt aici ca să ne servească, oricum ar părea acest lucru din perspectiva aspectului uman. A avea încredere înseamnă a ieşi de sub imperiul fricii şi, deci, al controlului. Ultima libertate. Călătoria Inimii continuă laCluj, 23 februarie:  conferinta „2012, Transformarea interioară” plus o mare Experienţă.

A fost un workshop superb la Iaşi, care s-a terminat înalt. Pentru mine, cel mai adânc moment al acesteri întâlniri magistrale a fost în cea de-a doua zi, seara, după Respiraţia Holotropică. Erau acolo oameni din toată Moldova, nu numai de la Iaşi, veniţi, în ciuda viscolului, să coboare în adâncul propriei Conştiinţe. Unii mai fuseseră, alţii nu. Parcă se cunoşteau dintotdeauna. În prima zi, vorbiseră încontinuu, o vorbărie compulsivă pe care noi, eu şi Elena, o cunoaştem. Este sentimentul interior al experienţei care urmează. Ceva, în adâncul inconştient, ştie ce se va petrece. Simte. Şi atunci,cumva, apare frica. Mintea încearcă să compenseze cum se pricepe să facă. Exteriorizează, proiectează, aruncă jerbe de cuvinte în aer, ca şi cum ar vrea să acopere acea nelinişte interioară a experienţei care, de fapt, deja a început. Ei bine, la Iaşi, această nelinişte prinsese culori vii, judecând după fluviile de cuvinte. Asta în prima zi şi la începutul celei de-a doua. Iar acum, în acest moment magnific al finalului celei de-a doua experienţe de conştiinţă extinsă, se lăsase tăcerea. Minute în şir, nimeni nu s-a mişcat din loc. O tăcere fierbinte în care pluteau, de nerostit, experienţele lor. Nimeni nu s-a ridicat în picioare după ce muzica s-a oprit, nimeni nu s-a grăbit la ţigări, nici un cuvânt nu a rupt catifeaua adâncă a tăcerii, punctată de flăcările lumânărilor de veghe în înserarea sălii. Apoi ne-am ridicat şi am făcut un cerc de rezonanţă. Atunci i-am privit. Chipurile lor se schimbaseră. Nu mai erau aceiaşi de la începutul experienţei. Şi tăcerea aceea, superbă, cuprinzând în ea toate cuvintele care ar fi putut fi spuse vreodată despre experienţa trăită. Acesta a fost pentru mine momentul de vârf al Iaşiului.

Duminică, atunci când am plecat spre Bucureşti, ningea deja de mai bine de 24 de ore. Am plecat cu acest moment, pe care vi l-am povestit mai sus şi cu sentimentul neclar al unei mari neînţelegeri. Ascultasem întrebările lor, observaţiile lor, nelămuririle care urmează oricărei experienţe de conştiinţă extinsă. Mintea, după un time-out major, încearcă să recupereze scena conştienţei, încearcă să explice experienţa, să o aducă în limitele înguste ale raţiunii. Acest lucru nu este posibil fără să pierzi experienţa. Şi totuşi, aşa cum se întâmplă de multe ori, lipsa de încredere în propriile trăiri, conduce la erodarea mentală a acestora. E ca atunci când ai avut un vis extraordinar şi încerci să-l povesteşti, să-l explici, sa-l interpretezi. Îl strici. Sau ca atunci când povesteşti de atât de multe ori o anumită experienţă, încât, după un timp, adevărul despre acea experienţă  se pierde şi nu mai rămâne decât uscăciunea goală a povestirii. Trăirea a murit. Acelaşi lucru se întâmplă atunci când încerci sa scoţi experienţa din sfera trairii simţite şi s-o traduci în logică, în  mentalizare liniară.

Nevoia de a explica vine din frică. Frica de necunoscut, frica de inconştient, de teritorii pe care mintea nu le poate controla. Caci, în ultimă instanţă este vorba despre control. Acesta este rolul minţii, de a încerca să controleze – din motive de „securitate”, o realitate incontrolabilă. Conştienţa adâncă a faptului că realitatea este incontrolabilă naşte frică. Mintea crede că dacă poate explica ceva, dacă găseşte o relaţie cauză-efect, atunci „cunoaşte” şi poate controla efectul. Sigur că este o utopie. Nici un lucru nu este „efectul” unei singure cauze, ci al unui context pe multe niveluri ale realităţii, iar mintea, în cel mai bun caz va desluşi unul sau două elemente ale contextului, întotdeauna în realitatea liniară. Niciodată în realităţile non-liniare ale Conştiinţei, acolo unde se află adevăratele „cauze” ale realităţii.

La toate acestea mă gândeam în drumul gonit prin viscol, către Bucureşti. Voiam să ajungem acasă, la fel cum mintea vrea răspunsuri la întrebări. Sigur, codul galben, portocaliu, roşu şi de alte culori ale alarmei naţionale începuse deja. Drumurile erau blocate de maşini de poliţie cu girofaruri. Am scos la bătaie toate rezervele de persuasiune, toată experienţa mea de om de presă şi, în mod incredibil, am ajuns de la Iaşi până în câmpiile pustiite de vânturi ale Râmnicului Sărat. Am trecut de vreo cinci baraje de poliţie, am depăşit coloane care mergeau în urma maşinilor de deszăpezire şi am trecut. Nu vă imaginaţi că am riscat prea mult. Drumurile erau mult mai bune decât se spunea la radio şi la televizor. Până când ni s-a înfundat. Un subofiţer pătruns de gravitatea calamităţii naţionale ne-a oprit din drumul triumfal către Bucureşti. A trebuit să acceptăm că NU vom ajunge acasă in seara aceea, aşa cum voiam.

Şi atunci s-a născut tema acestui articol. A avea încredere în realitate, aşa cum spunem mereu la workshop-urile noastre, este una dintre cele mai importante lcurui pe care le învăţăm din stările de conştiinţă extinsă. Căci nu poţi avea încredere în realitate, dacă nu ai încredere în tine însuţi. Şi totuşi, a avea încredere în realitate şi în natura ei energetică, a avea încredere în faptul că noi suntem în ultimă instanţă marii creatori ai propriei noastre realităţi, fie că o facem conştient sau nu, implică uneori asemenea împrejurări. Voiam să ajungem acasă, şi totuşi, viscolul, împrejurările, zăpada, ne împiedică. Aceasta este realitatea. Pot avea încredere în realitate oricum ar fi ea? E uşor să ai încredere atunci când totul merge conform criteriilor minţii, adică „bine”. Dar atunci când toate planurile, urgenţele tale nemaipomenite, toate acele lucruri care nu suferă amânare sunt date peste cap de viscol, poţi atunci avea încredere că viscolul acela este „ok”? Că acea realitate te serveşte, chiar dacă mintea ta nu e de acord cu asta?

Odată cineva a întrebat la o conferinţă: adică eu sunt acela care crează realitatea bolii, a nefericirii, a nebuniei sau a cancerului? Eu sunt acela care vrea accidente, concedieri şi divorţ? Am intrat atunci într-o discuţie despre structura interioară  conştiinţei şi despre „cine credem că suntem”. Sigur, aspectul uman nu vrea toate „relele”, căci priorităţile sale sunt confortul, placerea, siguranţa şi controlul. Dar dimensiunile noastre divine, sufletul nostru, Sinele nostru are cu totul alte priorităţi. Pentru el nu există disconfort, nici neplăcere, nici nesiguranţă şi nici nevoie de control, căci nu se teme de nimic. El simte Întregul ca Sine. Pentru el importantă este experienţa în sine, oricare ar fi ea, expansiunea şi expresia, adică Creaţia de realitate. Pentru el nici o dramă umană nu e dramă, ci experienţă. Catastrofele, războaiele, sau calamităţi naturale, nu sunt decât reaşezări ale dimensiunii dense a Conştiinţei. Nu există moarte, catastrofă sau calamitate. Acestea sunt doar cuvinte omeneşti exprimând pozitionarile, si fricile dimensiunii umane.
A accepta o experienţă pe care mintea o clasează ca indezirabilă, cum ar fi să rămâi în nămeţi, zile întregi, poate fi o dovadă de înţelepciune, dar şi o slăbiciune. Depinde cine crezi că eşti. Un om, biet supus al vremurilor, guvernelor şi viscolului, se supune, căci nu are încotro. „Dumnezeu e sus. Nu te pui cu el!” Cel care însă a desluşit suficient de mult natura adâncă a realităţii se întreabă: „De ce am ales să trec prin această experienţă. Am încredere în această realitate. Este aici pentru că ceva din mine a chemat-o. Şi dacă toată realitatea este doar energie, iar energiile sunt aici ca să mă servească şi să ne servească, atunci ce-mi aduce BUN această experienţă la prima vedere nefericită?”

A doua zi, după ce am dormit într-o pensiune pentru şoferi de tir şi fete, Elena a fugit acasă cu un tren personal. Eu am rămas în acest peisaj incredibil al stihiilor dezlănţuite rămânânând racordat la întrebările dragilor noştri de ieşeni, care încercau să aducă în logica minţii realitatea multidimensională a experienţei holotropice. Am luat o pauză, cum s-ar spune, înzăpezit în satul mai mare care se cheamă Râmnicu Sărat. Timp de trei zile şi trei nopţi am avut timpul să privesc în afară şi înlăuntru, deconectat de la urgentele treburi care mă chemau la Bucureşti. Lumea nu s-a sfârşit pentru că eu nu am ajuns în capitală. Ba dimpotrivă. Am privit la televizor şi am ascultat la radio cum, după ce mulţimile protestatare fugiseră din piaţa Universităţii alungate de ninsoare, premierul demisiona şi lăsa locul unui nou guvern. Părea că viscolul prieşte României. Ca un fel de time-out, de pauză de respiraţie şi de decuplare de la energia nebună a ultimelor săptămâni.

Dacă întreaga realitate pe care o experimentăm nu este decât oglinda propriei noastre conştiinţe, atunci acest moment era o necesitate. Poate că realitatea românească avea nevoie de o decuplare, de un moment alb, de un îngheţ temporar. Vântul, ca şi ploaia, ca şi ninsoarea, nu face decât să cureţe, să purifice efluviile de energie din care este alcătuită realitatea. Sigur, la fel ca şi în realitatea personală, mentalul colectiv nu acceptă în nici un fel această realitate pe care o numeşte „catastrofică”. Gerul, viscolul, nămeţii şi toate celelalte apar, mai ales prin ecranele televizoarelor, sub aspectul lor cel mai dramatic. „Good news, no news.” Trăim într-o cultură care preferă dramatismul, căci fără dramă ce-ar mai face mintea umană? Comentariile şi prezentările au luat tonuri apocaliptice, deşi, în ultimă instanţă, nu a fost decât o mare ninsoare purificatoare, un mare stop alb căuruia unii i-au dat culorile portocalii şi roşii ale codurilor de urgenţă. La scară macro, se petrece exact ceea ce facem în viaţa noastră. Optăm, inconştient, pentru dramă. Este modul nostru de a exista, de a aduce energiile nevăzute în realitatea noastră. Este modul în care, efectiv, construim realitatea. Împărţim Adevărul, întregul, în bine şi rău, întuneric şi lumină, spiritual şi material, apoi optăm pentru una din ele şi o excludem pe cealaltă. Creem un război al realităţilor în interiorul Adevărului şi ne găsim de lucru susţinând o cauză. Ce-am fi fără această cauză? Cuvântul Nimic, echivalent cu Totul, ne sperie.

Ce legătură este între felul în care România se afla în viscol şi felul în care ieşenii mei dragi se zbăteau în dilema personal-transpersonal? Ei bine, în acelaşi fel în care aspectul uman nu poate înţelege şi nici accepta faptul că priorităţile Sinelui sunt diferite de cele înguste ale ego-ului, în acelaşi fel aspectul uman al României nu poate vedea decât drama viscolului. Dar, ca o fiinţă umană, România are un Sine, un Suflet colectiv şi el este acela care decide, în ultimă instanţă, experienţa. De la nivelul minţii, al dramei, al presei care trăieşte din nenorocire şi din frica telespectatorilor, marele viscol nu poate avea un aspect pozitiv. El nu poate fi decât catastrofic şi urlat. Imaginile selectate pentru a amplifica frica şi sentimentul dezastrului vor fi şi ele pe măsură. Se crează astfel un fel de cerc vicios al energiei, în care dualitatea se întăreşte. Experienţa va fi trăită complet, ca o catastrofă. O realitate.

Dincolo de realitate este Adevărul. Adevărul este o realitate completă, ne-ruptă în polarităţi. În vreme ce mentalul operează în dihotomia bine-rău de pildă, din perspectiva Sinelui nu există aşa ceva, căci el trăieşte în Adevăr, în realitatea întreagă vasăzică. Şi aici ne întoarcem la întrebarea pe care fiecare dintre noi şi-a pus-o la moment dat: adică eu îmi creez propriile necazuri? Răspunsul ar putea să descumpănească: nu, căci mentalul, personalitatea liniară, ego-ul are o capacitate foarte redusă de creaţie. El poate alege doar să meargă de-aici până acolo, dacă privim acest lucru ca pe un act de creaţie şi ca pe o expresie a liberului arbitru. Dar contextul este creat de o parte din noi mai mare, mai largă, mai cuprinzătoare, pentru care „necazurile” ego-ului nu sunt decât experienţe şi nimic mai mult. Ruptura între dimensiunea noastră liniară şi cea extinsă face ca realitatea să pară decisă de instanţe mult deasupra puterilor noastre. Şi aşa este. Din perspectiva aspectului uman, Sinele este dumnezeu însuşi, undeva, departe, greu de mulţumit, de atins, răutăcios şi uneori absurd. El crează experienţe care nu convin deloc, căci ne scot din confortul obişnuinţelor, al convingerilor şi al sistemelor noastre de credinţe.

Sesizaţi diferenţa între realitate şi Adevăr? Realitatea e un adevăr parţial. Nu este un fals, căci o putem experimenta. Realitatea este articulată de minte. Acelaşi eveniment, în funcţie de perspectivele minţii unuia sau altuia poate părea mai rău sau mai bun. Sistemele de credinţă, de opinie, culturale, politice etc nu sunt decât moduri de a privi şi a experimenta realitatea. Aceasta aparţine întotdeauna dimensiunii umane, minţii şi frumoasei sale construcţii numită ego. Realităţile tind întotdeauna să se autoconserve. Mâncăm aceleaşi lucruri, mergem pe aceleaşi drumuri, credem că adevărurile noastre gândite sunt definitive şi sigure. Ne definim prin ceea ce credem despre realitate. Acesta este ego. O ficţiune. „Siguranţa” pe care o doreşte ego-ul nu e decât încercarea de a încremeni o realitate schimbătoare. De a exclude ceea ce „nu ne place”, ca rezultat al unei poziţionări. Drama nu e decât curgerea normală a realităţii, privită din perspectiva ego-ului care ar vrea să poată controla totul pentru a avea confortul non-schimbării. O utopie. Căci totul este în schimbare şi aşa a fost dintotdeauna.

Soluţii? Nu există soluţii. Mintea este aceea care vrea soluţii, doar că a integra această dimensiune a Fiinţei, Sinele, reprezintă pentru ego un fel de moarte. Implică a renunţa la control şi la tăierea Adevărului în polarităţi. Iar pentru noi, cei care suntem cu adevărat, înseamnă o dez-identificare de spaţiul mental şi trăirea directă a realităţii mai largi a Sinelui. Nu e uşor de făcut acest lucru. Obişnuinţa noastră de a funcţiona în spaţiul mental, de a privi realitatea ca pe un joc dinamic şi dialectic al polarităţilor este un fel de a doua natură. E nevoie de curaj pentru a lăsa controlul şi, mai ales, de Incredere în realitate, în faptul că acest joc splendid al energiilor nu este decât propria noastră creaţie că, în cele din urmă, ele nu sunt aici decât ca să ne servească.

Stările de conştiinţă extinsă, experienţa propriei noastre Fiinţe, scufundările în adâncurile a ceea ce suntem folosesc

exact la acest lucru: a căpăta Încredere în noi înşine, a trai Adevărul că suntem mai mult decât o biată minte, mai mult decât emoţii, mai mult decât corp. Încredere în realitate înseamnă a nu judeca realitatea, a nu o împărţi în polarităţi şi mai mult a o simţi şi a o asculta. Întrebarea pe care o pun tuturor celor care au lucrat vreodată cu noi este aceasta: poţi avea încrederea în realitate chiar şi atunci când aceasta pare inconfortabilă aspectului uman? Poţi avea încredere în acel nivel al propriei tale Fiinţe, Sinele, Creatorul sau oricum ai vrea să-l numeşti, în detrimentul judecăţilor minţii? Situaţiile cele mai dramatice ascund în ele oportunitatea unui salt de conştiinţă. Moartea, de pildă, cel mai „rău” lucru care i se poate întâmpla aspectului uman, nu este nici pe departe o dramă pentru Sine. Ci oportunitatea unui salt cuantic de percepţie şi de conştienţă.

Poţi avea încredere atunci când lucrurile nu merg deloc aşa cum ar vrea mr. ego? Bolile noastre umane nu sunt decât moduri prin care trupul reflectă realităţile psihice, judecăţile noastre, poziţionările noastre şi au în interiorul lor oportunitatea marii schimbări. Toate tragediile umane sunt purtătoarele unei oportunităţi pe care Sinele şi-o oferă sub forma experienţei. Putem schimba perspectiva asupra dramelor noastre astfel încât să vedem ce ne aduc ele? Ştim că priorităţile Sinelui au legătură cu Creaţia, cu Experienţa, cu Expansiunea. Dincolo de drama unui divorţ de pildă, sau a unui accident care mă obligă să iau o pauză, ce oportunitate de a crea ceva nou în viaţa mea se naşte? Ce experienţă nouă, ce expansiune a conştiinţei îmi aduce această împrejurare care, pentru ego este inconfortabilă căci presupune schimbare şi transformare, iar el ar vrea ca totul să rămână „sub control”. Control înseamnă frică. Încrederea are legătură cu iubirea. Are sens?

A avea încredere este atributul Sinelui. Găsirea interioară a încrederii este egală cu expansiunea la nivelul acestuia.
Sinele este acea parte din noi care nu se teme, căci are conştienţa faptului că el ESTE tot ceea ce există. Nu există frică la acest nivel, pentru că nu există ruptură în polarităţi. Nu există separare. Dacă nu există frică, nu există nici nevoia de control. Nu doar perspectiva asupra realităţii se schimbă , ci felul în care o experimentăm. În mijlocul viscolului poate apărea soarele, minunăţia spectacolului naturii devine mai importantă decât faptul că şoselele sunt închise, o recluziune forţată la Râmnicu Sărat devine o pauză de respiraţie conştientă şi o binecuvântare. Copacii de sticlă strălucesc orbitor, timpul se diluează retrăgându-se în Acum. Încrederea este libertatea ultimă.

Horia Ţurcanu

PS. Joi 23 februarie, orele 18.00 vom fi la Cluj in sala Amfiteatrului de la Facultatea de Drept „Dimitrie Cantemir”(http://www.dimitriecantemir.ro/contact.html) pentru conferinţa cu tema „2012. Transformarea interioară”, iar de vineri până duminică o nouă Călătorie a Inimii pe aripile Respiraţiei. Pentru detalii, apelati 0731014258, sau mail attranspersonal@gmail.com

 

 

 

 


Descarcă acest articol ca PDF.

58 comentarii

  1. De vreo doua saptamani simt o acuta nevoie de „pauza”, de „time-out”. O nevoie diferita de fuga pe care o experimentam in trecut. Nu-mi doresc sa fug de propria-mi viata, ci doar sa ma opresc… din tot. Sa ma reintalnesc cu tacerea lumii, a naturii si cu linistea din mine. Stiu ca ele exista, caci le-am simtit, chiar daca pentru scurte perioade de timp, ca intr-un vis. Citind aceasta experienta, am vizualizat foarte clar acea pauza de care eu, ca si suflet, am nevoie. Sa traiesti realitatea fara sa o filtrezi cu ajutorul ratiunii poate fi (si chiar cred ca este) cea mai inaltatoare experienta din viata unui om. Cred si sper ca viscolul acesta acolo ne duce. Pe toti. Caci spre asta tanjim si de asta avem nevoie acum.

    • draga iulia, probabil cea mai raspandita confuzie in ceea ce priveste CONSTIENTZA este aceea ca este asimilată RATIUNII. oamenii cred ca a fi constient inseamna a trece totul prin filtrul ratiunii. tacerea interioara, sau mai bine zis ASCULTAREA este cel mai simplu mod de fi constient fără a judeca realitatea. percepi totul, fără să pui nici o etichetă. este un alt mod de a percepe si de ne raporta la realitate si dincolo de ea, la ceea ce eu numesc Adevăr. asta nu inseamna a nega realitatea, ci a o transcende. nu inseamna a nega abordarile mentale, ci a merge dincolo de ele intr-o percpetie mai largă. cu alte cuvinte, o nouă paradigmă, cum le place unora să spună. h

  2. Acesta este un alt exemplu de a vorbii fara sa spui nimic, despre a vorbii despre lucruri fara sa te intereseze ce sunt ele defapt. Simt din ce in ce mai acut o stare de rau interior gandindu-ma la faptul ca asemenea ineptii ajung la urechile unor oameni doritori sa invete. Civilizatia Chineza a lasat mostenire lumii un dicton pe care asa zisii profesori de azi au decis sa-l ignore: „Nu exista elev prost, ci numai profesor prost”. In ziua de azi e suficient sa faci un curs de formatori si ai voie sa „formezi” oameni dupa cum te taie capul. Sa incerci sa legi constiinta de dereglarile ce i se petrec in cazul in care apar modificari chimice la nivelul SNC inseamna sa justifici nevoia de refugiu al celor care nu reusesc sa se adapteze in acesta lume, cei care au nevoie de ajutor, dar nu de acest fel. E trist…

    • ce spui insa despre perspectiva de a auzi fara a intelege nimic? raul tau interior e inerent judecatii cu care privesti … restul. pare ca esti destul de bine adaptat constiintei de masa, deci, nu esti in pericol sa fii format sau deformat de parerile altcuiva. ceea ce ma uimeste este ca citesti asemenea ineptii :)) ! poate ca sa ai despre ce sa-ti dai cu parerea. fii binevenit, e loc pentru toata lumea. h

  3. Asa este si iti multumesc pentru completarile tale. Constienta este dincolo de ratiune, de aceea e uneori atat de greu de trecut peste ea. Fiind obisnuiti sa traim in iluzia controlului si autocontrolului generate de ratiune, transcenderea catre ceva nedefinit poate fi intampinata de multe blocaje – daca suntem mult prea atasati de minte. Constienta e cumva integrarea ratiunii individuale in inteligenta energiei universale. Nu e renuntare, nici abandon, nici neadaptare – asa cum le place unora sa spuna (cuvintele astea care nu spun nimic, de fapt), ci pur si simplu trairea nemijlocita a realitatii prezente, imediate, singura realitate pe care o avem cu adevarat.

  4. Grecii antici spuneau: „oamenii de rand sunt oameni de rand pentru ca nu stiu ca nu stiu iar inteleptii sunt intelepti pentru ca stiu ca nu stiu”, alegeti voi ceea ce vi se potriveste.

    • draga mircea, fiecare vorbeste, intotdeauna, despre sine, orice ar spune. orice pozitionare exprima realitatea interioara cu care se identifica si pe care o proiecteaza in exterior ca pe un criteriu. cum ne creem pozitionarile pe care se intemeiaza realitatea noastra?
      majoritatea, printre care pare ca te numeri si tu, isi aleg ca repere lucrurile despre care au auzit, au citit sau au invatat la scoala. este cunoasterea mentala, structurata pe informatie. de pilda scrierile sacre, antice, spunerile inteleptilor din vechime etc. diferenta intre inteleptii care au emis vorbele de duh si cei care le-au preluat din carti este aceea ca inteleptii AU TRAIT lucrurile despre care au vorbit, in vreme ce epigonii lor le-au preluat ca informatie si au facut din ele un adevar ne-experimentat niciodata. astfel, intelepciunea s-a transformat in dogma.
      poate ai observat ca in textele acestui site nu gasesti niciodata citate si ca totul este despre EXPERIENTA starilor de constiinta extinse. o experienta nu poate fi argumentata, caci este subiectiva. experientele pot fi impartasite doar in sensul de a fi traite impreuna.
      fractura intre adevarul citit in carti si cel trait este evidenta, mai ales in vremurile din urma. deci, nu fii trist, va veni timpul experientei si pentru tine, si atunci lucrurile vor fi mai clare. pana atunci insa, a judeca experienta altora este o capcana, caci te plaseaza exact in prima parte a citatului pe care il dai, printre oamenii de rand. nu stii ca nu stii, pentru ca esti convins ca stii. :) h

  5. Mircea ,cu toata dragostea te intreb.
    Lasand la o parte „ce dicton ne-a lasat civilizatia chineza”,”ce spuneau grecii antici”precum si alte tipare prin care filtrezi -INIMA TA CE-TI SPUNE? CE SIMTI TU CA PREZENTA INDIVIDUALA?Sa fie oare …teama ? sau iubire?

  6. Imi pare bine ca reusiti sa traiti aceste „experienete” si de asemenea este incantator cat de bine utilizati afirmatiile de tip Barnum, pacat este ca trebuie sa alterati starea de normalitate pentru a obtine oarece trairi. Va las cu Domnul… Imi dau seama ca sunt probleme pe care nu pot si cred ca nici nu vreau sa le abordez. Imi pare doar rau ca va folositi de oameni…

  7. Draga Horia, mi-a placut ce-ai zis si cum ai zis… o iarna grea si dramatica, ne indeamna sa gasim in primul rand pacea interioara…nimic nu e intamplator…chiar si interventia brutala si vulgara a lui Mircea…pentru un moment s-a spulberat efectul benefic al acestui articol…dar apoi mi-a trecut…
    Draga Mircea, se simte ca esti trist, revoltat, indignat, nemultumit…si probabil vrei sa te certi cu cineva… mai bine spus sa omori pe cineva…
    Doresc sa-ti dau un raspuns la cele afirmate : – „starea de normalitate” e ori cum alterata fata de starea naturala pe care un bun crestin poate s-o aiba.
    -a te folosi de oameni e un lucru firesc, depinde cu ce scop o faci…tu nu te-ai folosit de Horia ca sa-ti etalezi cunostintele si sa-ti improsti veninul ?

  8. Din pacate trebuie sa recunosc: mi-a zis nevasta-mea ca-mi pierd timpul cu voi… Va urez succes la folosirea oamenilor, daca tot e firesc… Va las cu Domnul…
    P.S. Horia, zi merci ca in felul asta te citesc mai multi.

    • sotia ta are dreptate, te cunoaste mai bine, desi din ceea ce scrii imi pot face si eu o idee. sigur ca pierzi timpul. ar trebui s-o consulti mai des inainte de a naviga, altfel, iata, te-ai lasat folosit fara sa-ti dai seama de catre mine, scriind in acest spatiu public.
      normalitatea despre care vorbesti este exact constiinta de masa, bunul simt in numele caruia institutiile spiritualitatii institutionale, cu adevarat, se folosesc de oameni. experientele de constiinta sunt chestiuni personale, in care fiecare isi descopera singur drumul, inafara oricaror manipulari. in ceea ce ma priveste am fost intotdeauna sceptic in ce priveste adevarurile universal acceptate si normalitatea care pentru mine are aerul mediocritatii, mai ales cand se imbraca in citatele unei culturi de almanah.
      pentru mine, toate cartile sacre ale umanitatii ar putea fi condensate in cateva fraze fundamentale. „ai incredere totala in tine insuti. esti divinitatea insasi aflata in experienta umana. si ceilalti asemenea.” n-ar mai fi nevoie de o mie de interpretari, o mie de cai spre tine insuti, o mie de ani de indoiala, o mie de biserici care sa-si predice propria imagine despre normalitate. ii folosesti pe ceilalti atunci cand ai nevoie de ceva de la ei, putere, confirmari, bani, faima, etc. trebuie in schimb sa-i convingi ca si ei au nevoie de ceva de la tine. dar de ce anume ar putea avea nevoie cineva care stie deja ca este totul?
      iti multumesc, draga mircea, pentru aceasta interesanta conversatie si pentru faptul ca astfel ma citesc, intradevar, mai multi. te invit, oricand, la un experiment al propriei tale constiinte, cu ajutorul respiratiei inimii sau al respiratiei holotropice. sper ca sotia ta va fi de acord. hough! h

  9. .

  10. Mircea cu toata dragostea iti vorbesc
    Tu te-ai intrebat de ce cu cateva clik-uri ai ajuns in acest spatiu ,de o anumita culoare,miros ,gust (as putea spune in mod sigur neintamplator )pentru a te imbaia cu acest tip de energie?.Eu cred ca este un semn .Posibil ca acest lucru sa fie cel mai remarcabil care ti s-ar fi putut intampla .Provocarea la o intalnire cu tine insuti.Si intradevar pentru asta este nevoie de mult curaj .Cred de asemenea ca nu esti un simplu „cautator” ci acel cautator care a pornit in „marea cautare”iar ghidajul interior te-a adus in acest spatiu .
    Intelepciunea si dragostea cu care ti-a raspuns Horia este dovada ca la un anumit nivel toti suntem o inima.
    Te imbratisez ,iti multumesc si-ti doresc sa sa-ti procesezi toate fricile transformandu-le in iubire!

  11. WOW! ‘poţi avea încredere atunci când lucrurile nu merg deloc aşa cum ar vrea mr. ego?’ daaaa, exact! :) cat de frumos reflecta articolul tau esenta tuturor experientelor pe care le traiesc in ultima vreme! iar in ‘coincidenta’ de a in da peste el exact acum miros zambetul strengar al existentei care imi face din ochi, soptindu-mi in inima ca da, da, pot avea incredere. totala. actually it’s the only way ;)

  12. un preot mi-a pus urmatoarea intrebare:”ce asemanare este intre un preot si un pedofil ?…….apoi a raspuns tot el:-ambii folosesc sintagma sfanta:mergi cu domnu’!”.probabil ca „pestii” ii mangaie pe cap pe copii si le spun :”va las cu domnu’!”

  13. Realizez ca interventiile mele v-au tulburat, si-mi pare rau. Tulburati cum sunteti poate o sa gresiti in demersurile voastre si cine stie ce se poate intampla. Ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa vi se intample ceva rau. Nu va judec pe voi, ci judec doar acele actiuni ale voastre care determina implicarea unor oameni naivi care ar putea cadea in capcana pe care o construiti. Din modul in care va exprimati parerile se poate naste suspiciunea unor tulburari psihologice unele grave, altele mai putin grave. De la tulburarea bipolara, pana la simpla paranoie. Si ca sa nu vorbesc in vant am sa dau exemple:
    “un preot mi-a pus urmatoarea intrebare:”ce asemanare este intre un preot si un pedofil ?…….apoi a raspuns tot el:-ambii folosesc sintagma sfanta:mergi cu domnu’!”.probabil ca “pestii” ii mangaie pe cap pe copii si le spun :”va las cu domnu’!”” – acesta este un posibil exemplu de paranoia. Am sa dau vina pe paranoia pentru a nu spune ca am fost insultat.
    “Draga Horia, mi-a placut ce-ai zis si cum ai zis… o iarna grea si dramatica, ne indeamna sa gasim in primul rand pacea interioara…nimic nu e intamplator…chiar si interventia brutala si vulgara a lui Mircea…pentru un moment s-a spulberat efectul benefic al acestui articol…dar apoi mi-a trecut… Draga Mircea, se simte ca esti trist, revoltat, indignat, nemultumit…si probabil vrei sa te certi cu cineva… mai bine spus sa omori pe cineva…
    Doresc sa-ti dau un raspuns la cele afirmate : – “starea de normalitate” e ori cum alterata fata de starea naturala pe care un bun crestin poate s-o aiba.
    -a te folosi de oameni e un lucru firesc, depinde cu ce scop o faci…tu nu te-ai folosit de Horia ca sa-ti etalezi cunostintele si sa-ti improsti veninul ?” – acesta poate fi catalogata ca o schibare brusca de dispozitie care te duce cu gandul la tulburarea bipolara.
    “bunul simt in numele caruia institutiile spiritualitatii institutionale…” – acesta nu e decat un exemplu de renuntare la carti, la educatie, mai bine spus un exemplu de greseala de exprimare… si nu are legatura cu psihologia ci doar cu buna educatie.
    Cunoasterea se bazeaza pe experimente repetabile pe care oricare dintre noi (scepticii cu preponderenta) le pot reproduce. Multumita acestui tip de cunoastere noi putem conversa acum, in acest mod. Voi vorbiti despre trairi, trairi pe care le atingeti alterand starea de normalitate fiziologica. In aceasta lume aceste tipuri de trairi pot fi numite viziuni daca crezi in astfel de experiente sau delirium tremens care reprezinta o criza caracterizata prin delir, halucinatii vizuale sau auditive majore, tremuraturi ale fetei si ale membrelor, transpiratii abundente … Voi alegeti probabil sa le numiti viziuni, e alegerea voastra, iar daca doriti sa aveti doar comentarii favorabile, modificati rubrica “comentarii” cu o alta de “elogii aduse shamanu-lui sef”. In acest caz nu mai comentam, ma miram si treceam mai departe.
    In ceea ce priveste comentariul “Draga Mircea, se simte ca esti trist, revoltat, indignat, nemultumit… si probabil vrei sa te certi cu cineva… mai bine spus sa omori pe cineva…” nu cred ca merita decat sa va spun ca mi-am dedicat viata salvarii oamenilor, dar la modul fizic, concret, nicidecum sa vreau sa omor pe cineva, iar acesta este un fapt.
    Pentru tot ce am spus in comentariile mele (este adevarat, cam acide), am argumente, care ar fi putut fi discutate, dar ati ales sa aduceti chiar si injurii. Probabil ca acesta e modul in care voi stiti si ii invatati si pe altii sa iubeasca. Pacat…

  14. Am uitat sa pun „” pt. sa omori. A fost doar o expresie dura potrivita cu atitudinea ta.
    Experientele neobisnuite sunt ciudate, dar sunt persoane care-si asuma riscurile in aventura cunoasterii…poate ai curiozitatea sa afli mai mult si pt. asta ai fost deja invitat de Horia.

  15. crezi ca poate fi riscant sa patruzi in propria constiinta ?

  16. Poate pentru unii ar fi riscant sa patrunda in propria constiinta. Depinde de constiinta fiecaruia. Interesant ar fi modul in care definiti voi constiinta, pentru ca aparent nu vorbim de aceleasi lucruri.

  17. Sunt incantata sa constat ca acest site este o atractie si pentru…diagnosticieni seriosi,sobri,distanti,importanti,calculati,rigurosi,ingrijorati de soarta altora,mintosi,fixisti etc….Normal ca unor astfel de oameni rasul,voia buna,gluma nu le merge la inima ca mintea lor ocupa tot spatiul.Suspiciunea lor,fixismul,”primatul” in sustinerea ideilor proprii sunt exact manifestari ale bolii numite paranoia,dar pentru astfel de bolnavi,oricine se manifesta altfel decat conform sablonului lor comportamental (de glume nici nu poate fi vorba) este diagnosticat taman cu boala pe care o au ei.
    Subsemnata diagnosticata ,nu-i shocata,nu se simte insultata,ci-amuzata, c-asa mare analist important si trist a gasit de cuviinta sa-i aduca la stiinta rodul analizei lui,dar nush’ cum sa-i spui:este frica dumnealui c-ar iesi drept la iveala a sa boala si-o arunca inspre altul ca sa nu se prinda…satul.

  18. Cert este ca sunt uimit cum reusiti sa intelegeti exact pe dos. Sunte-ti fixati pe o directie si este normal sa doriti sa ramaneti fixati pe ea, se numeste inertie. Cred ca ne-am distrat suficient unii pe seama altora si cred ca e momentul sa va las (tot cu Domnul). Totusi in incheiere va dau un sfat: renuntati sa mai vorbiti, faceti juramant de tacere, exista riscul, daca nu o veti face, sa isi dea seama oamenii ca dragostea pe care o propovaduiti e de fatada si o sa pierdeti din adepti. In ceea ce priveste constiita, inteleg de ce trebuie sa exersati atat de mult, aveti foarte putina sau chiar deloc, e greu de gasit. Oricum va urez succes, iar daca o gasiti „s-o puneti in rama”, asa constiinta mai rar. Cu scuzele de rigoare ca v-am pertubat pacea, va las in treaba voastra, sau oricum vreti voi…

    • mutumim, draga mircea, pentru participarea spumoasa. e binevenita. personal, rezonez cu punctele tale de vedere, caci, candva, m-am zbatut si eu in capcana de a incerca sa torn realitatea in canoanele stramte ale logicii si ale bunului simt. in semn de apreciere fata de perspectiva pe care o aperi, te invit sa participi la o experientza de constiinta extinsa, sa vezi cum e. astfel, iti vei putea cu adevarat alege perspectiva, operand cu criterii mai largi decat lecturile din almanahurile de spiritualitate.
      acest spatiu, calatoria inimii, dupa cum vezi este un spatiu deschis, in care poti scrie liber, chiar daca ceea ce scrii sunt aprecieri la adresa altora si nu experiente personale. a face diferenta intre o parere – venita dintr-o judecata a mintii, dintr-o pozitionare, si o experienta, este mare lucru. calatoria inimii a fost creata ca un spatiu in care oamenii sa-si poata impartasi experientele personale. a impartasi experienta personala nu inseamna a nega experientele celorlalti. dimpotriva, fiecare experienta, tocmai penru ca este subiectiva, este ne-criticabila. validand propria mea experienta subiectiva, validez experientele tuturor. nu are nimic de-a face cu sistemele de credinta si cu teoretizarile despre realitate.
      un corolar: fiind un spatiu destinat impartasirii de experiente, pozitionarile, teoriile,abordarile doctrinare etc par, pur si simplu, deplasate.
      te mai asteptam, amen!

  19. Sunt curioasa: catre cine va adresati rugamintile de tacere, domnule Mircea? Dialogul pe care l-am surprins de cateva zile se afla intre dumneavoastra, un cititor al unui articol de pe internet, si altcineva (n-am reusit sa inteleg cine e in opinia dvs interlocutorul). Sunt acesti oameni care, prin prisma articolelor se dovedesc a fi in dezacord cu ale dvs conceptii despre viata? Sunt oamenii care scriu, ca si dvs, comentarii si isi exprima gandurile si trairile? Catre cine va indreptati rugamintea de a nu mai propovadui „dragostea de fatada”?

    Poate ca nimeni nu „propovaduieste” nimic, ci doar isi impartaseste liber o anumita experienta de viata. Poate ca lucrurile sunt mult mai simple decat par, iar aceste ineptii, cum le spuneti dvs, reprezinta un adevar personal pentru anumiti oameni. Fiecare om isi are propriul adevar intern, psihologic. Poate ca adevarul meu nu isi gaseste, la momentul actual, corespondent in adevarul tau sau al altcuiva. Totusi, asta nu-mi da mie niciun drept de a cataloga adevarul tau ca fiind o mixtura de simptome din DSM.

    Inteleg perfect ca e nevoie si de astfel de categorisiri, mai ales in cazul tulburarilor grave. Insa de aici si pana la a considera tulburati niste oameni simpli, dornici de a trai frumos si de a se exprima fara cenzura impusa din exterior cu atata presiune, cred ca e o cale mult mai lunga decat ne dorim sa vedem.

    Eu sunt o simpla cititoare, aleg ce rezoneaza cu mine si merg mai departe.

    Inca ceva: de obicei atunci cand afirmam ceva, indiferent de subiectul discutiei, dobandim credibilitate prin intermediul mai multor factori – hotararea tonului, justetea afirmatiei, logica ei, dar si modul de prezentare. Asta in momentul in care dialogam verbal. Ei bine, in momentul in care ne folosim de limbajul scris avem nevoie de ceva in plus – de respect pentru propria limba scrisa, pentru regulile simple de gramatica care odata ce sunt incalcate de mai multe ori, il pun pe cel in cauza intr-o lumina nu tocmai favorabila. „Sunte-ti exact pe dos”, „a vorbii” .. toate acestea atrag atentia. Si e pacat.

    Numai bine tuturor!

  20. Mircea nu ai cu cine, te agiti degeaba, nu esti singurul care „s-a prins” de masinaria de iluzii…move on…exista cerere, apare oferta – si trebuie sa recunosti ca oferta este profesionista, fara ironie.

    • senchiu santi, macar un aspect din ceea ce facem nu pare derizoriu in ochii teoreticienilor constiintei :))
      apropos, stiinta, la inceputurile sale, era experimentala. empirica. ruptura fata de spiritualitate s-a petrecut atunci cand teoria, bazata pe logica directa cauza-efect, a luat locul experientei.
      faimoasa ecuatie a lui einstein care postuleaza faptul ca ENERGIA ESTE MASA si masa este energie, ar trebui, unor tipi care fac din ratiune criteriul de articulare al realitatii, sa le sune ca o nebunie periculoasa, caci alimenteaza masinaria de iluzii.
      cu alte cuvinte, in lipsa experientei personale, despre ce iti dai cu parerea? despre experientele altora? masele vorbesc despre christos, despre iubire, despre adevar, despre libertate, despre frumusete, bla-bla, dar n-au trait niciodata o stare christica si n-au fost niciodata liberi.
      panala urma, dihotomia informatie/experienta este una evidenta, ce naiba!
      o reverentza eleganta din partea lui agnis, prin intermediul lui horia turcanu. :)

  21. se pare ca mircea se amuza copios si foarte bine face. la urma urmei de ce sa fie neaparat de acord cu ceea ce practica elena si horia? este parerea lui, o sustine vehement, iar noi, cei care aderam la aceasta practica, ii respectam parerea.
    intrebare totusi pentru tine, mircea? ai experimentat vreodata vreo metoda de constiinta extinsa, sau, in speta, metoda folosita de elena si de horia? pentru ca ar fi corect ca mai intai sa experimentezi asa ceva, sa mergi la un astfel de workshop, sa vezi care este atmosfera, sa vezi cum te simti,sa ii vezi pe pe cei pe care ii critici cum isi fac treaba, sa ii analizezi pe parcursul celor trei zile (daca asta vrei), iar abia dupa aceea sa iti spui parearea, chiar in tarmeni atat de duri? ar fi parerea ta, in urma unui act trait, experimentat de tine. altfel, este ca si cum nu ai mancat un anumit fel de mancare , dar spui ca nu iti place… una este sa nu fii de acord cu o anumita metoda de extindere a constiintei si alta este sa spui ca elena si horia se folosesc de oameni, diferenta mi se pare imensa… nu ar trebui deci sa experimentezi metoda LOR si abia apoi sa arunci cu noroi in ei??? altfel, „e usor a scrie versuri cand…”.
    aceeasi intrebare si pentru santi. va salut pe toti

  22. dragii mei,pana imi raspunde mircea ( sau santi), nu o sa propavaduiesc nici o iubire, ci o sa va impartasesc o parte din ce a insemnat pentru mine intalnirea cu elena si horia de la iasi, din 2-3 feruarie, anul acesta…
    cu un an inainte fusese la respiratia holotropica si respiratia inimii sotia mea, manuela, si ceea ce a trait ea acolo a fost de ajuns pentru mine sa imi doresc si eu o astfel de experienta, mai ales ca eram interesat de acest domeniu.
    pe horia il stiam din media, iar pe elena o intalnisem de doua ori (la deschiderea workshop-ului la care a articipat sotia mea si la brother david), deci nu stiam prea multe despre cei doi si, desi atitudinea mea era de deschidere fata de subiectul in sine, eram destul de sceptic si atent in ceea ce ii priveste pe cei doi. mai ales cu aceasta abundenta de maestri( ma enerveaza cuvantul asta), shamani, intelepti, etc. nu sunt un naiv si de aceea nu iau de bun tot ceea ce mi se ofera, pana nu verific eu, intr-un fel sau altul( drept pentru care i-am facut invitatia de mai sus lui mircea).
    intre timp i-am citit pe stanislav grof, christina grof,peter russel, ervin laslo si alti psihologi ai domeniului psihologiei transpersonale si cu cat citeam mai mult cu atat eram mai curios si mai pregatit pentru o metoda de extindere a constiintei….bun
    la iasi,pentru mine a fost pur si simplu EXCEPTIONAL, FANTASTIC,si doar subliniez termenii, nu ii umflu. dincolo de trairea mea subiectiva, dincolo de starea de impacare si de liniste incredibila in care m-am cufundat cateva ore, mie cel mai mult mi-a placut ceea ce au creat acolo cei doi oameni, elena si horia; nu vorbesc de metoda lor de a te introduce in ceea ce se numeste constiinta extinsa,intr-un univers strict personal, ci de acea atmosfera grozava care s-a instituit deja din prima zi; credeam ca ei sunt doar niste profesionisti care isi fac treaba si atat,asa cum se procedeaza, fara prea multa implicare. am vazut insa doi oameni care puneau atata suflet in ceea ce faceau incat iti era parca greu sa primesti ceea ce ei iti ofereau, doua persoane care au ales sa se implice emotional, sa empatizeze, sa rezoneze, atat cu grupul, cat si individual.pentru mine, scepticul, a fost de ajuns sa inteleg ca se poate si altfel, cu implicare nedisimulata. si asta conteaza enorm intr-o societate ca a noastra, unde mecanizarea si robotizarea umana este trasatura dominanta a noului mileniu. ce atmosfera era duminica, in cea de-a treia zi este greu de spus. iar exercitiul acela al lui horia cu privitul in ochii celuilalt a fost cutremurator…
    Am plecat de acolo ravasit,fericit, bucuros ca exista astfel de oameni si cu sentimentul ca oamenii pot fi si buni, si frumosi, si altruisti, si empatici. adica oameni; da, oamenii ar trebui sa fie oameni…bravo elena, bravo horia!
    in fiecare zi ma gandesc la acea intalnire cu voi si incerc sa pastrez sentimentele minunate pe care mi le-ati introdus in inima.multumesc

    • wow! ellys! sunt coplesit!
      as vrea cu ocazia asta sa spun ceva important: ceea ce facem nu facem neaparat pentru voi! ci pentru noi in primul rand. pur si simplu ma fascineaza, ma pasioneaza acest tip de cunoastere prin experienta a celor mai subtile realitati. daca n-ar fi fost elena nu as fi impartasit poate cu nimeni ceea ce descopeream. faptul ca acum impartasesc cu altii aduce acestei explorari personale un plus de bucurie, caci nu poate fi altfel atunci cand traiesti impreuna cu cineva o stare de constiinta extinsa. dar, personal, nu fac asta pentru nimeni, ci in primul rand pentru mine.
      shamani, maestri, intelepti :) cui naiba ii pasa de cuvinte atunci cand traiesti asa ceva! rad in barba cand vad cat de multa energie consuma oamenii pentru a apara puncte de vedere, titluri, impresii, opinii. rad de cei care vor sa para religiosi, spirituali, de cei care vor sa salveze umanitatea, s-o vindece, de cei care trimit iubire si se cred razboinici ai luminii. nu e nimic de salvat, nimic de reparat, nimic de aparat, nu exista nici o tragedie. nu e decat un joc splendid al constiintei in care descoperi treptat ca orice identitate e o iluzie, fuck!, si ca de fapt suntem un mare, imens nimic ganditor, care are capacitatea nelimitata de a crea experiente.
      asta traiesc eu si elena, ne minunam in fiecare zi de nebunia si splendoarea de a fi in experienta umana, si daca putem impartasi si cu altii aceasta experienta, e cu atat mai spectaculoasa.
      ceea ce facem noi in workshop-uri este sa traim mai intai noi insine starea de expansiune, asumandu-ne centrul si astfel usurand intrarea voastra in experientza. asta-i tot. e o chestiune de sinceritate, caci, pur si simplu, starea aceasta nu poate fi flasificata, nu poate fi gandita, nici rationalizata. importanta ei exista numai in masura in care fiecare dintre voi stie ca a trait-o si ca este reala si ca ii este accesibila. ura!
      a

  23. agnis aka horia aka oricare ar fi numele tau – eu am incercat sa pastrez un dialog in limta bunului simt :)

    …apoi, nu ma cunosti, dar vad ca deja insinuezi „lipsa experientei personale” si apoi iar ma iei cu dimensiunea christica , energie and shit. Uite doar atat iti voi spune: am ars LSD,DMT,PSILOCYBIN cu piure :P, MESCALINE,MDMA…cam tot ce tine de psihedelice la modul serios, nu de distractie…

    Tu iti asumi un rol de deschizator de drumuri cand stii f bine (sper) ca nu faci decat sa afunzi omul in iluzii si mai complexe, ptr.ca omul habar n-are in ce se baga…e doar vrajit de cuvintele tale :)

    …asa ca nu incerca sa-i vinzi castraveti gradinarului :)

    • ai formulat perfect. cata vreme folosesti exclusiv instrumente ajutatoare, e normal sa crezi ca e o iluzie produsa chimic. lumile „aici” si „acolo” raman diferite, separate. in ceea ce facem lucram cu respiratia. iti pot spune ca e cel mai formidabil instrument, dupa ce am incercat, ca si tine multe.
      deci, gradinarule, cu tot respectul pentru castraveti, omul se baga doar in el insusi, asta ca sa folosesc terminologia compunerilor de clasa a cincea. iluziile se dovedesc a intra in viata de fiecare zi, in dimensinea liniara, starea de sanatate se schimba, relatiile cu sine si cu ceilalti, intreaga realitate. ceea ce NU se intampla folosind substante.
      ma inclin in fata experientei personale a gradinarului, fara insa a pierde din vedere excesiva sa sensibilitate la sintagme precum „constiinta christica” and shit. why is that?
      aka zero, h

  24. zero, h – fara ironie, esti previzibil

    nu cred ca este o iluzie produsa chimic, nu am crezut asta nici in primele experiente, am crezut la fel ca si tine ca aia e „realitate”, inevitabil am intrat in mine, inevitabil am avut experienta lipsei „eului”, inevitabil am „vindecat” multe treburi, inevitabil am explorat…dar am trecut, am inteles mesajul, move on…tu nu vezi ca nu este decat o alta „distractie”, o alta perdea a iluziei?

    nu exista constiinta christica, nu exista chiristos, nu exista dimensiuni, nu exista univers…doar concepte, idei…doar emanatii ale conditiei noastre de om, doar extrageri incomplete. Cine a denumit o experienta „dimensiune chiristica”? cel ce a experimentat? cine e cel ce a experimentat? exista un experimentator?

    sa ma intelegi, eu cred ca tu faci un lucru „bun” (daca exista bine si rau :)), familiarizezi oamenii cu treburile astea, insa nu esti sincer pan la capat…de ce tre tot marketingul asta cu ingeri, incarnari cu energie, constiinta christica…de ce tot cadrul asta aproape sectant cu o anumita atutudine si anumite concepte? fii sincer 100%, spune omului in cuvinte cat mai simple care e treba…nu il invalui in concepte tentante, stii bine (chiar daca nu rcunosti) ca explotezi naivitatea oamenilor prin „circul” asta spiritualist…atat ma deranjeaza.

    observ ca o discutie cu tine nu duce nicaieri, asa ca nu am sa-ti raspund (in caz ca-mi vei scrie)…fiecare cu drumul lui :)

    bafta in continuare – ptr. ca imi esti simpatic totusi:P

    • c’mon! pe cine deranjeaza circul spiritualist, daca nu exista nimic din toate astea? :))
      normal ca o discutie nu dice nicaieri. nici nu trebuie sa duca nicaieri, e doar o discutie.
      te rog, nu-mi raspunde, ar insemna sa crezi ca exist. si nu exist. doar ma joc de-a existatul.
      iti place siteul asta? chiar daca nu exista? hahahoria.

  25. Multumesc lui Santi pentru suport si desi lupta asta o declar pierduta, nu voi renunta la razboiul pe care-l voi purta in continuare impotriva celor care se folosesc de oamenii labili emotional.
    Nu cred Santi ca avem sanse sa-i combatem (batem) nici daca ne-am alia, suntem pe teritoriul lor si din pacate suntem atacati cu arme foarte variate. Ca orice “luptator” de unele arme ale voastre sunt incantat si as fi vrut sa lupt impotriva lor (ideatic binenteles) sa vad cat rezista ele si cat de bine rezista armele mele. Alte arme sunt ca praful in ochi, nu te pot dobora dar te pot enerva la culme. Lupta, vreau sa precizez, este la nivel de idei si nicidecum nu vreau sa va iau la bataie, desi poate ca ati merita o bataita la fund pentru prostiile (iarasi e doar parerea mea) pe care le faceti.
    Va las un link http://www.homeopatie-soescu.ro/hiperventilatia.html, poate sunteti curiosi ce ne putem face singuri fara chimicale din exterior.
    Fie ca ne place sau nu corpul uman este un mecanism extraordinar de complicat (asta deocamdata), caruia Dumnezeu i-a adaugat ceva… unii il numesc suflet, altii ii spun constiinta, puteti sa-i spune-ti cum vreti. Din punctul meu de vedere un singur lucru e clar: orice alterare a starii de normalitate a mecanismului numit corp duce la anomalii ale “softului” (sufletului, constiintei). Alterarea starii de normalitate poate veni din exterior dar la fel de bine poate fi auto generata (orice calculator se poate supraincalzi daca e fortat prea tare). Daca voua va place sa experimentati, va urez succes in acest joc, dar aveti grija ca poate provoca dependenta sau chiar sa va distruga.
    Va mai spun ceva si cu asta inchei. Cred ca exista o mare diferenta intre ceea ce face si crede Horia si ce reuseste el sa transmita. Deasemenea este o si mai mare diferenta intre ce transmite el si ce ati inteles voi, adeptii lui. Cred ca daca ar trebui sa-si desemneze un urmas ar fi in mare dilema…
    La final va spun ca mi-ar place sa va vad in actiune dar din nefericire pentru cauza voastra eu nu sunt dispus sa platesc pentru asa ceva. Punctele inalte ale constiintei pot fi atinse doar prin dezvoltarea unor calitati iar una dintre ele este altruismul, fara acest atribut nu se poate.

    • da, e o mare lupta, dragule de petriuc. :)
      uite, poti sa-ti faci reclama la site. hperventilatie… multumesc, are o legatura cu rspiratia holotropica, stiai?
      in plus, nu trebuie sa platesti nimic pentru a experienta alatrui de noi. esti invitatul meu de onoare. ba sunt dipus sa-ti fac cadou si cateva carti elena francisc. grof, wilber, welwood. sper sa nu crezi ca si ei scriu cartile lor impotriva ta si sa intri intr-o noua batalie. nu e totul despre tine. nu e nevoie sa salvezi lumea. n-ai nici o batalie de purtat. totul e bine, e bine, draga mircea. totul e bine. h

  26. Gandul, dorinta sau nevoia de a intelege, procesul de a intelege, de a deveni, de a face, faptul ca avem impresia ca trebuie sa intelegem, sa facem, sa fim – sunt iluzii create de minte, respectiv mintea in sine.
    Orice cuvant, miscare, actiune – sunt iluzie, pornesc din iluzie, incearca sa explice iluzia, nu inteleg iluzia si cer ca raspuns iluzia. De aici – conflictul.
    Omul, mintea – inseamna conflict. Atunci cand credem ca „trebuie” sa intelegem ceva, orice miscare, in orice sens, e „gresita” si nu face decat sa ne afunde si mai mult in creatia mintii – pe care apoi o caram dupa noi. Iluzia (omul) este o resursa (creatie) regenerabila.
    Faptul ca spunem ca „adevarul, iubirea, linistea” sunt dincolo de minte, si ca acolo nu exista separare si dualitate – nu e asta tocmai o separare? Daca noi suntem totul si nu exista „acolo” si „aici”, atunci cum putem sa fim noi – in minte – si noi dincolo de ea? Noi suntem. Cat timp suntem, suntem creatie, iluzie. Dincolo de asta, nu exista ceva ce poate fi exprimat sau experimentat.

  27. Mai mircica ……….tu esti martorul Lui iahova si umbli cu vrajeli zii pe fata ca nu se supara nimeni.articolul e ok dar cum iti sustine ideia

  28. cand intri cu bocancii murdari in „codul alb”,urmele lor deseneaza amprenta purtatorului care se simte artist pe masura faptelor lui si…a numarului incaltarii.el isi freaca barba a satisfactie si asteapta sustinerea si parerea avizata a propriilor colegi de breasla,eventual aprecierile criticilor de arta ,convins fiind ca a creat o capodopera.distant si important,savureaza impresia artistica pe care o lasa creatia lui asupra ahtiatilor dupa astfel de …opere de arta. se asteapta la reprosuri din partea imaculatului alb,dar acesta nu le mai detine ,sunt de mult topite si…la cat alb s-a asternut,nu conteaza cateva urme de noroi.fiecare cu bucurie lui !

  29. Ma bucur pentru voi ca aveti in ce crede.
    Credinta, pentru ca stiinta nu cred ca poate fi numita, este tot ce ne-a mai ramas in ziua de azi. Buna sau rea e bine ca o aveti, probabil pentru multi e singura salvare. Parerea mea de rau se refera la faptul ca eu cred ca va irositi. S-ar putea sa gresesc, cine sunt eu sa va judec.
    Nu sunt decat uimit. Uimit de contradictiile de care dati dovada atunci cand postati un mesaj, desi sunt normale, cred eu. Amestecul de sentimente pe care le aveti cand scrieti poate spune ca sunteti inca imaturi (din punc de vedere intelectual), dar si aici s-ar putea sa gresesc. Sentimentul care ma incearca este mila, iar voi cu siguranta nu aveti nevoie de asa ceva, asa ca imi voi canaliza eforturile spre altceva.

  30. Foarte frumos articolul. Pentru cine are suflet si inima sa auda. Daca nu ar fi urmele de pete murdare nu s-ar vedea cat de frumos e albul…”Nevoia de a explica vine din frică. Frica de necunoscut, frica de inconştient, de teritorii pe care mintea nu le poate controla”. Si ceva frumos:
    http://www.youtube.com/watch?v=TVENZBlu11Y&feature=related

  31. dupa ce traiesti o experienta de constiinta extinsa fie ea mai mult sau mai putin profunda, intr-un cadru si o atmosfera atat de speciala,in care simti pur si simplu energia ta si a celorlati si te simti pe tine pe din-launtrul tau, nimic nu te mai poate face sa te indoiesti de ceia ce ai trait nici macar parerile altora care nu impartasesc sau poate nu inteleg cu adevarat ce inseamna aceasta experienta. (int-un anume fel nici nu au cum intelege caci experienta nu poate fi pusa in cuvinte) prin urmare workshopul de la Iasi a fost pentru mine inca odata o ocazie de a ma cufunda in mine insami, de a ma explora dincolo de ceia ce mintea mea poate sa ma faca sa inteleg si sa traiesc. A fost ca un dans… un vals amplu care m-a purtat in ritmul lui, intre a trai si a fi in Acum si Aici.
    multumesc Elena, multumesc Horia, va imbratisez cu mare drag!

  32. DEVII CEEA CE CREZI.cand atentia cuiva se indreapta catre anume energii si crede in ele,acestea sunt hranite,se fortifica si se manifesta in viata respectivului.esti atras si dai atentie la :parerile de rau,pareri de rau vor popula experientele tale;irosire,irosire vei trai;salvare,de salvare (nu neaparat cu cruce rosie) vei avea trebuinta;judecata,de asta vei primi;contradictie,de ea vei fi hartuit;sentimente amestecate,confuz si nelamurit vei actiona;imaturitate,neantelegere profunda vei manifesta;mila,vei fi sfasiat de ea si chiar vei ajunge la mila altora;nevoie,efort,in nevoi te vei forta sa razbesti.sunt numai cateva creatii din realitate celor…neampacati,nemultumiti,judecatori care-si fac viata un iad „cu mana lor”(mana=prelungirea mintii).(nu vizez un personaj anume,alegerile catre care indreapta atentia, oricine ar fi alegatorul,il duc catre manifestarea lor in viata personala).”CREDINTA TA TE-A VINDECAT” si…tot ea te baga-n boala…(ma bucur ca nu-i incurabila;momentul dezinfectiei e ACUM,pentru cine alege).

  33. Buna ziua tuturor! Sunt Mihaela, asistenta care i-a insotit pe Elena si Horia la Iasi, 3-5 februarie. Am citit acum cateva zile articolul si comentariile, imi venea si mie sa scriu, dar am ezitat (Elena cred ca zambeste daca citeste asta!). Intre timp, am citit o poveste despre… Povestea Povestilor. Sa va fac un rezumat: Un baietel a pornit impreuna cu soricelul Fred in cautarea unei comori. Pe drumul indicat de harta, au intalnit un adevarat dezastru: un dinozaur imens, care se simtea foarte singur, umbla de colo colo cautand prieteni si calca cu labele lui mari cat elefantii o multime de oameni. Oamenii, ingroziti, fugeau incercand sa se salveze si calcau in picioare furnicile care erau si ele disperate. Prima solutie la care s-au gandit baietelul si Fred a fost sa-l omoare pe dinozaur. Au astepatt totusi pana au gasit comoara pe varful muntelui. Cand au deschis-o, in loc sa gaseasca in ea aur si alte lucruri scumpe, au gasit… o poveste. Nu-i nimic, si-au zis ei, bogatiile din aur nu ar fi fost de folos pentru dezastrul acela. S-au sfatuit, si au hotarat sa mearga cu povestea mai intai… la cine credeti? La furnici. Acolo, conducatorul furnicilor a luat-o si a inceput s-o citeasca cu voce tare in limba lor. Toate furnicile s-au adunat in jurul povestii si s-au linistit. Apoi, s-au dus la oameni unde s-a intamplat acelasi lucru. Cu mare greutate, au reusit apoi sa ajunga pana la capul dinozaurului si i-au varat Povestea intr-o ureche. Dinozaurul s-a oprit din agitatia lui, a devenit foarte atent si… au inceput sa-i cada lacrimi pe obraz. Dezastru si distrugerea se oprisera in toate cele trei tabere. Care era Povestea, va intrebati, asa cu au facut-o si Fred cu baietelul? Povestea le vorbise furnicilor despre oameni: ei nu aveau nici o intentie sa le striveasca, erau doar ingroziti de pasii imprevizibili ai dinozaurului singur si trist. Oamenii au aflat de la Poveste despre furnicile pe care le distrugeau fara sa vrea, in fuga lor, si despre dinozaur si dorinta lui de a iesi din singuratate. Dinozaurul a auzit, cum banuiti, povestea furnicilor si a oamenilor. Asa ca, dupa ce toti au ascultat povestile celorlalti, au dat o petrecere mare impreuna si au ramas prieteni pe vecie. Si am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

    Eu nu stiu povestea lui Mircea, nici pe a lui Santi. Iar dintre cei care ati fost la workshop, stiu din povestile voastre foarte putin. Asa ca o sa va spun doar povestea mea. Asta putin mai tarziu, acum mi s-a trezit puiul si nu mai pot sa stau la calculator. Va imbratisez pe toti!

    Mihaela

  34. Avand in vedere atitudinea lui Mircea si raspunsurile voastre,as vrea sa cunosc abordarea lui „fiecare dintre noi e responsabil pt celalat” pt ca Suntem cu totii Unul, Totul si tindem spre Constienta, Cinste, Responsabilitate.Multumesc si va imbratisez cu mult drag

  35. fiecare dintre noi este responsabil (daca intr-adevar ESTE) pentru el insusi,pentru creatiile proprii.sunt responsabila pentru ceea ce emit intr-o comunicare;nu pot fi responsabila pentru felul in care primeste fiecare.primitorii au,fiecare in parte,perspectiva lor,unghiul propriu de vedere,deschiderea proprie si accesul celor comunicate de cineva este acordat doar de ei insisi;prin poarta larg deschisa,sau prin fante inguste.daca acele fante inca mai sunt si insalubre,sigur ca ceea ce primeste va ajunge la el murdarit,dar curatarea nu o poate face nimeni altul decat primitorul.sinceritatea,cinstea,responsabilitatea fata de tine sunt „cerberii” care nu vor permite emisii poluante ;prezenta lor ,denota deja depoluarea generala a „regatului” care esti.cat despre „suntem cu totii unul”,e o abordare mult mai vasta…,raspunsul meu de „ultima generatie” fiind :SUNT PROPRIUL MEU UNU.

  36. mircea, e bine ca ai inceput sa ne vezi si cu alti ochi, nu doar alienati si instabili emotional.ai avansat, e bine!(ca pentru tine, sa stii ca statutul meu profesional imi impune o evaluare psihologica anuala..). dar oricum, tu le stii pe toate si cunosti atat de bine oamenii, nu? ai citit ceva, dar stii si tu ca nu e de ajuns…razboiul nu il porti cu noi, ci cu tine insuti si aici e problema cea mare….
    iar tu santi, gradinarule, care le-ai ars pe toate…pai si ce, despre arderea psihedelicelor era vorba aici? daca ai ars atat de multe totusi si nu crezi in nimic, ori minti, ori nu aveai cum sa traiesti o experienta mistica pentru ca era mai mult alcool decat substanta ( no ofence, dar cam stiu si eu cum e si asa). numai bine tuturor!

  37. Mircea avea o grija : -sa nu fim TULBURATI!
    Oare asta e „de rau”?
    Am luat un pahar cu sirop de zmeura (gros si f. dulce) si l-am diluat cu apa… cu o lingurita le-am amestecat…a rezultat un suc placut la gust…Ce bine ca le-am TULBURAT!

  38. Nu, nu le stiu pe toate, dar stiu sa recunosc anumite lucruri pe care unii dintre voi le exploateaza in speranta ca vor iesi din anonimatul in care au trait si probabil isi vor petrece inca mult timp. Fiecare dintre noi dam o anumita valoare lucrurilor, de aici si diferenta intre parerile noastre. Vorbiti de dragoste, serenitate, pace interioara, sunt inca departe de voi asemenea trairi.
    Cuvintele limbii romane au multe intelesuri, unele interesante, pacat ca nu exista o lege care sa oblige la invatarea lor, ar fi mai putine neintelegeri intre oamenii acestei natii.
    Pentru Anca: Procesul de amestecare a siropului cu apa se numeste “dizolvare”, probabil te tulbura aflarea acestui lucru.
    Pentru Ellys: Faptul ca dai niste teste psihologice anual nu exclude posibilitatea existentei unor tulburari de personalitate sau de comportament. Testele sunt create pentru a le descoperi in general pe cele grave. Si apropo, stiai ca psihopatii obtin rezultate negative la testarile clasice de tulburari de personalitate? Da, este adevarat ca va vad cu alti ochi, pentru ca vad din ce in ce mai multe detalii, detalii pe care voi mi le oferiti.
    Pentru Lucica: Interesanta teorie a comunicarii, pacat ca e… sau mai bine zis nu e. ”Cate-o data e mai bine sa taci si sa creada lumea ca nu stii, decat sa deschizi gura si sa confirmi.” Citind postarile tale e ca si cum as privi la o gramada de carti aruncate pe jos. Lipseste ordinea, coerenta. Mai respira … Vorba cantecului “asculta, priveste si taci, asculta sa-nveti sa vorbesti”.
    Pentru Lucia: Iti multumesc ca ai fost mai toleranta cu mine si ai spus doar “atitudinea lui Mircea”, pentru aceasta iti voi raspune fara a banui lucruri rele din partea ta, ci doar dorinta de a afla si o alta parere. In ultima perioada de timp se vehiculeaza din ce in ce mai tare ideea ca homo sapiens sapiens a devenit homo sapiens socialus. Acest atribut vrea sa arate faptul ca in contextul actual omul nu mai poate exista ca unitate individuala (ca individ) ci numai impreuna si in interdependenta cu ceilalti. Motive de a fi responsabil sunt multe. De la perceptul biblic “iubeste-ti aproapele” pana la ceea ce am spus mai sus.
    Pentru Mihaela: Poveste e frumoasa si chiar interesanta iar faptul ca ai postat-o spune multe despre tine, toate de bine. Sunt convins ca o discutie cu tine ar fi interesanta, as putea invata cate ceva de la tine. Multumesc!
    Pentru Moi: Nevoia de a explica vine din dorinta de cunoastere si din dorinta de a intelege. Inventarea unor mituri arata incapacitatea de a explica.

  39. :)) de mult nu am mai citit un asa articol savuros- mai bine zis comentariile la el.
    ce vrea sa spuna ht in cateva pagini? ca un nivel al constiintei necesar pentru a ajunge la liniste este acceptarea…
    de ce o spune in cateva pagini? sa fie marketing? de ce e nevoie de acest marketing? pentru ca egoul nostru reactioneaza mai bine la el?
    cum zicea cineva: nimeni nu evolueaza de buna voie, iar oamenii inteligenti trebuie pacaliti
    si daca ht si ef fac asta doar pt bani? poate ca au nevoie de ei si noi de cresterea vigilentei :)
    foarte amuzant
    ps: santi ar fi interesant sa detaliezi experientele tale cu atatea substante

  40. Se pare ca intr-adevar comentariile erau mai savuroase caci au disparut cu desavarsire, nu mai pot fi accesate.
    De ce oare?

    • dear petriuc, pretioasele tale comentarii nu se mai pot citi doar pentru ca sunt deja prea vechi. imi pare rau daca asta iti aduce vreun prejudiciu, desi, cred ca daca as schimba setarile siteului, ar fi un prejudiciu si mai mare. daca iti face bine, scrie in continuare. scrisul e o terapie.

  41. Draga Horea,
    cred ca am mai spus ca citind articole scrise in limba romana(citesc si in italiana,traind aici)si mai ales de tine imi induce o stare de reverie-imi place mult! poate si pentru ca m-am format in cultul scriitorilor si poetilor romani ! avem acea doina in ceea ce spunem! in rest sunt de-acord cu tine! este minunat sa avem intelepciunea de a accepta ceea ce vine! Ma bucur ca ati avut inca o experienta „extinsa”! sper sa prindem si noi in sept. undeva in nord-vest. Am citit ultimele carti pe care le-am cumparat in septembrie 2011;CERCUL REVELATIEI de exemplu (si SPIRITUL SAMANIC) m-au fascinat si mi-au intarit niste convingeri. Mai am CELE SAPTE PENE ALE VULTURULUI.Cele de STAN GROF si CHRISTINA,le-am devorat anul trecut. VA ADOR !

  42. in cazul asta comentariile sunt mai bune decat articolul :), poti face o exceptie

    • indio, my friend, unii sunt facuti sa scrie, altii sa comenteze si altii sa comenteze comentariile. asa e si in viata. ce-ar mai face petriuc sau tu daca n-ar exista spatii ca acesta? a fi chibitz e un mod de a aduce energie in aceasta realitate. nu o poti crea, dar o poti critica, ceea ce, prin deductie, ar insemna ca 1) te pricepi si ai ceva de spus, 2) contezi in aceasta realitate si nu treci neobservat. intelegand toate acestea, in deplina onorare fatza de perspectivele voastre, va pun la dispozitie acest spatiu pentru comentarii inteligente mai ales in urmatoarele zile in care voi fi inafara netului si deci, nu voi putea raspunde nici unei interventii. e clipa voastra de glorie. profitatzi! succes. calatoria inimii va apartine. mr.a. :)

  43. Sunt totusi si subcategorii, „my friend”. Aceia care scriu mult si nu spun nimic, aceia care scriu putin dar spun foarte multe si multe altele. Am inteles ca eu sunt „chibitz” sau cel putin asa ma vezi tu. Imi este de asemenea clar ca tu esti unul din aia care scriu, sau cel putin asa te consideri. Se naste o intrebare, din care subcategorie faci parte?
    Pacat ca nu ai inteles pana acum ca nu am nici o problema cu hiperventilarea ta, ci numai cu faptul ca ii pacalesti pe altii sa creada ca au cine stie ce revelatie cand o practica si ca le mai iei si banii pe tema asta. Daca cei pe care-i “pastoresti” ar pune putin mana pe carte sa citeasca si-ar da seama ca inventiile preluate de tine, pentru ca nu sunt nici macar creatia ta, sunt doar vorbe multe care nu spun mai nimic. O bula de sapun care e ambalata atat de frumos incat iti ia ochii. Se pare ca se respecta legile marketingului: se vinde bine (ambalajul conteaza). Cei care vor sa te urmeze sunt liberi sa o faca atata timp cat alegerea lor e una constienta, dar tocmai aici e chichita. Tu ii determini sa altereze starea de constienta pentru a-i aduce acolo unde vrei tu: in zona pe care ei nu si-o pot explica, cel putin nu singuri. Apare atunci “shamanul sef” si explica, deci… aaa… .
    Ma voi opri aici ca nu cumva sa se creada ca sunt din ala care scrie.
    P.S. Vezi ca in combinatie cu aromaterapia, hiperventilarea ar da iluzii mai dragute, cu o priza mai buna la femei. Sau stiai asta deja?

  44. nu inteleg de ce te „ataci” te simti cu musca pe caciula? sau orice parere detasata care nu „va ridica in slavi” iti zgarie egoul?
    deci tu esti facut sa scrii si sa creezi energie :) hai ca esti simpatic. nu ne’o dezvalui si noua p’asta cu energia???

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2019

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net