Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 16 iunie 2012 Briza | Niciun comentariu

Când îl atingi, cerul e albastru



(Poveste din Modulul I Briza)

“Am putea să ne jucăm de-a căpşunile
Şi jocul ar ţine cu lunile,
Pentru că ar trebui, mai întâi, să răsărim, să facem frunze
Sub care să putem sta ascunse
Până când
Creştem şi ne roşim de plăcere
Descoperind ce de mistere
Mişună prin aer şi prin pământ.”

(Ana Blandiana – Jocuri)

Ne-am putea juca de-a florile
Şi ne-am alege parfumul şi culorile,
Apoi am răsări,
Ne-am urni spre soare-
Atenţi la fiecare răsuflare
De vânt,
La orice Briză şi adiere,
La fluturi, la cer, la ploaie şi stele……

Ceea ce am şi făcut! Dar pentru că povestea pe care voiam să spun eu în această parte a articolului seamănă cu ceea ce a scris Cristina, mămica lui Andrei, care au fost la prima Briză de la Timişoara,  am să las o las pe ea să povestească:

“Unui copil trebuie sa ii dai radacini ca sa creasca si aripi ca sa poata zbura”. 

Copilul din noi e reprimat si adus la tacere. Aripile pe care le-am avut au fost taiate, visurile noastre spulberate in incercarea societatii de a ne inradacina. Am uitat sa fim NOI INSINE, sa ne ascultam dorurile si visele.

La BRIZA am descoperit in joaca ceea ce ne lipsea tuturor. O simpla intrebare a Ralucai: “Ce simte inimioara ta” m-a trezit la realitate. Niciodata nu mi-am invatat copilul sa isi intrebe inimioara. Intotdeauna il intrebam ce vrea, ce doreste, dar ignoram, fara voie, motorul generator al acestor dorinte. Inimioara lui STIE ce vrea. Eu ca parinte, am uitat sa o ascult si, spre rusinea mea, imi invatam inconstient copilul sa faca la fel. Inimioara lui voia sa se joace. Toate inimioarele de mici dimensiuni, cat pumnutul pe care il aveau copiii prezenti, simteau bucurie, fericire, o stare de bine. Erau in sfarsit intrebati ce simt. Faceau ce le place si, spre deosebire de gradinita sau scoala, niciun raspuns nu era gresit si nimeni nu radea de tine. Increderea copiilor in grup era deplina, caci toti erau prieteni: copacul prieteniei, facut la inceputul activitatii, era martor a ceea ce avea sa se intample. 

Am fost flori, si fiecare si-a putut imagina cum creste floarea, de la radacina spre varf. A fost alegerea fiecaruia sa se defineasca si denumeasca. Unii au fost ghiocei plapanzi, altii trandafiri mandri si frumosi, zambile cu miros imbatator si chiar… plante carnivore. Am invatat apoi sa fim copaci (brad, prun…) si sa ne leganam in bataia vantului, sa dansam pe briza….

Am facut lucruri magice, caci Briza e un taram de poveste unde toate visele noastre devin realitate. Cu o bagheta si praful magic am creat vantul.

 Ca povestea sa fie completa, am creat un erou de basm. L-am denumit si l-am inzestrat cu gesturi si atitudini demne de un print, ori o printesa. Fie ca este un Desteptu` de pe planeta desteptilor, care se gaseste in centrul pamantului unde poti ajunge numai cu racheta, fie ca este Scufita Rosie careia ii place sa se balaceasca in apa, sau pur si simplu Andrei, care iubeste cateii, omuletul spunea multe despre personalitatea creatorului.

 Am descoperit cu mirare ca puiul meu, la 6 ani, se cunoaste bine si sinceritatea lui e dezarmanta. Nu credeam ca poate etala calitati si exprima micile temeri atat de clar. Ca adult m-am simtit complexata de aceasta capacitate a lor de se accepta senin, cu bune si rele, fara a incerca sa minta pentru a–ti face pe plac, fara a incerca sa para ceva ce nu sunt. In povestea lor toti sunt frumosi si destepti, curajosi si creativi.

De la Briza am invatat amandoi: ca trebuie sa iti asculti inima, ca imaginatia si creativitatea nu au limite, sa ai incredere in tine si in fortele tale, ca esti un erou de poveste. Eu credeam ca imi cunosc copilul destul de bine si cu toate acestea, se pare ca inca ne mai descoperim unul pe celalalt. Inimioara lui mi-a spus ca ma iubeste intr-o mie de feluri pe care educatia mea m-a invatat sa le reprim. Impreuna vom (re)descoperi ce spune inimioara. (Cristina Ardelean)

Eu sunt acesta! (Dincolo de poveste)

Cum spunea şi Cristina, Briza e un tarâm de poveste. Aproape de tot, la o respiraţie distanţă. Baghetele-floare şi praful magic ne-au ajutat să ajungem acolo, cât ai zice “Briza!”. Ne-am propus înainte de a porni la drum, să găsim un aspect al nostru pe care am vrea să-l diminuăm, să-l transformăm, sau chiar să-l facem să dispară. Şi ştiţi ce? Cei mai mulţi dintre noi au vrut să scape de acelaşi sentiment. Aşa că eu am scris pe listă:
Frică
Frică
Frică
…..
Au mai fost 2, 3 aspecte (care, dacă le priveai mai bine, tot la frică ar fi dus), iar la un moment dat cineva, o fetiţă care nu s-a dezlipit de mămica ei, a spus cu o voce stinsă de tot:
-Frica de moarte.
Atât de încet a spus, că unii nici n-au auzit ce nuanţă a dat ea fricii. Am trecut-o şi pe asta pe listă şi am pus lista într-o cutie magică.

 Apoi ne-am jucat de-a florile într-o respiraţie a inimii despre care a scris Cristina mai sus. Conectaţi cu Mama Pământ, de unde rădăcinile noastre şi-au tras seva, am crescut încet-încet. La un moment dat ne-am oprit din crescut, puţin, doar atât cât să ne lăsăm timp să simţim cum e să fii floare ce se leagănă în vânt. În căuşul palmelor noastre inima ne vorbea cu bătăi pe care le-am tradus prin cuvinte: bucurie, linişte, pace, împăcare, emoţie, fericire…
Bucuroşi de a aparţine lumii vegetale, ne-am imaginat apoi copaci. Jocul acesta ne-a făcut să simţim şi mai tare Briza. Pădacinile ne-au rămas conectate, iar mâinile-crengi au simţit aerul şi cerul. Când îl atingi, aerul e-albastru! Seva pâmântului şi aerul cerului s-au întâlnit în mijlocul fiiţei noastre, în spaţiul sacru al inimii, unde fiecare, fară excepţie, ascunde un izvor fermecat de poveşti. Am rugat respiraţia să găsească acel izvor şi să scoată la lumină poveştile lui, să le înşire, cuvânt după cuvânt, pentru ca noi să le putem exprima.
Şi pentru că fiecare poveste are un erou, la partea de expresie i-am dat viaţă, i-am dat chip şi-o inimă plină de emoţii şi sentimente. Copiii au lucrat în pereche cu părinţii şi au ţesut apoi poveşti în jurul personajelor.

În timp ce lucra cu materialele puse la dispoziţie, am vorbit cu o fetiţă, curioasă fiind cine este şi ce poveste are personajul creat de ea. Era tocmai Scufiţa Roşie, cred că aţi auzit cu toţii de ea, o fetiţă cuminte pe care mama a trimis-o cu mâncare la bunica bolnavă care locuia într-o pădure. Asta ştiam şi eu despre Scufiţa Roşie şi exact asta mi-a spus şi fetiţa care o crea. Mi-a mai spus însă că pe această fetiţă o mănâncă lupul. Am întrebat-o de ce şi mi-a răspuns “Aşa!”. “Dar a făcut ceva rău Scufiţa de o mănâncă lupul?” “Nu!”, a răspuns fetiţa strângând din umeri şi cu expresie destul de neliniştită pe faţă.

“- Ştii ce, i-am spus. Asta e o poveste scrisă într-o carte destul de veche, am citit-o şi eu când am fost mică. E o poveste şi atât! Tu acum trebuie să creezi un personaj nou, cu o poveste cu totul nouă, un personaj care nu merge singur în pădure când e mic, nu întâlneşte lupi şi nu este mâncat de ei. Daca vrei, continuă să o creezi pe Scufiţa Roşie, dar schimbă povestea! “
Ceea ce fetiţa a şi făcut şi la final, când fiecare copil şi-a prezentat personajul şi povestea din jurul lui, am aflat ca ACEASTĂ Scufiţă Roşie este o fetiţă cuminte, harnică, prietenoasă, căreia îi place foarte mult să se joace în vană (dar nu şi să se spele pe cap!).
Poveştile tuturor personajelor pe care le-au creat copiii au fost frumoase, iar ele, personajele, s-au dovedit a fi adevăraţi eroi despre care chiar s-ar putea scrie o carte. Ceea ce, poate, se va întâmpla.

 În încheiere nu vreau să trag nicio concluzie, nu vreau să spun nimic despre efectele Brizei. Aş adăuga doar ca fetiţa care se temea de moarte este aceeaşi cu cea care a schimbat destinul Scufiţei Roşii.

Raluca Ardelean


Descarcă acest articol ca PDF.

Niciun comentariu

Trackback-uri

  1. Prezentare a Programului BRIZA care se desfasoara la Timisoara – Calatoria Inimii - [...] Facilitatori: Andrada Toma Raluca Lungu Descarcă acest articol ca PDF. …

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net