Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 2 iulie 2012 Briza | Niciun comentariu

Respiră- Fii prezent – Scrie o poveste!



De câte ori pe zi suntem conştienţi de faptul că trăim? Sau măcar de faptul că respirăm? Dăm atenţie, preţ de câteva secunde doar, fluxului continuu al aerului care ne pătrunde fiinţa şi o scaldă în energia cerului ca să conştientizăm axa verticală care suntem între cer şi pământ?

E atât de firesc faptul că respirăm, încât a devenit un gest eminamente mecanic şi nu-i acordăm deloc atenţie.

 

Atenţie? Respiraţie? La ce bun?

Să-ţi urmăreşti respiraţa e un exerciţiu de prezenţă. Simplu, extrem de simplu! Te ajută nu doar să trăieşti, ci să fii în lume, jumătate în afară, jumătate înăuntru, atent la ce e în jurul tău, dar atent şi la ce se întâmplă în tine. Căci starea de prezenţă tocmai asta înseamnă: să fii simultan în poveste şi în afara ei, să o trăieşti şi să te observi trăind-o, s-o experimentezi şi s-o integrezi.
Nouă însă, cel mai adesea ni se întâmplă să fim doar în poveste, cum s-ar spune altfel, să trăim parţial. Fără să dăm sens experienţelor, ci doar înmagazinându-le în zone şi straturi tot mai dense ale fiinţei unde, neînţelese, încep să se transforme în poveri. Aşa ajungem de mici, de foarte mici chiar, să ducem cu noi bagaje din ce în ce mai multe şi mai grele de experienţe neînţelese şi neintegrate. Uneori le transformăm în boli, pentru că negăsind calea simplă a conştientizării, apucăm pe calea complicată a somatizărilor.

Viaţa, în esenţă, e aventura spiritului în materie. Această aventură presupune o infinitate de ipostaze în care sufletul nostru evoluează, şi tocmai această posibilitate a sufletului de a experimenta stări, trăiri şi emoţii infinite e miza încarnării. Trăim bucuria, dar şi tristeţea, ura şi iubire, altruismul şi egoismul, suferim şi suntem fericiţi. Suntem bucuria şi tristeţea, ura şi iubirea, altruismul şi egoismul, suferinţa şi fericirea şi infinit mai mult decât atât. Dar pentru a ne cunoaşte cu adevărat, trebuie să le trăim pe toate şi e bine să fim conştienţi de asta. Altfel, suntem doar bucuria, sau doar tristeţea, doar ura, sau doar iubirea şi n-am fi întregi.

Nu pledez pentru suferinţă, nici pentru nefericire, nici pentru ură sau durere. Spun doar că e important să ştim că toate acestea există (şi există chiar în miezul fiinţei noastre), că e firesc să le simţim, că e firesc să le experimentăm, dar că e opţional dacă le transformam în bagaje de cărat cu noi întreaga viaţă. Alternativa ar fi acceptarea. Ea nu vine, însă, de la sine (mai ales într-o lume în care dualitatea este grila de intrepretare a realităţii). Primul pas ar fi conştientizarea. Prezenţa despre care am scris la început şi care este adusă de respiraţie.

Apoi ar fi expresia. Exprimarea. Scoaterea în afară a ceea ce este înăuntru. A spune ce simţi.

În lucrul cu copiii, respiraţia inimi a fost exerciţiul simplu prin care, cu ajutorul metaforei, ne-am racordat la propriile fiinţe. Am urmărit curentul de aer care a pătruns în noi, i-am dat toată atenţia noastră, apoi ne-am concentrat pe ce simţim. Am ajuns în toate zonele fiinţei, până şi acolo unde am început să depozităm bagaje, mai grele sau mai uşoare. Atenţia cu care le-am privit ne-a ajutat să le conştientizăm, iar inima le-a filtrat în firul cursiv al unei poveşti. Când eşti copil, în poveste te exprimi cel mai bine!

Rezumat pe limba copiilor

Ce este respiraţia?

– este un tur pe care îl face aerul în corpul tău
– este cand sufli pe nas pentru a bate inima foarte bine
– este cerul pe care îl tragi în tine
– este atunci când inspiri si expiri
– este un lucru important în viaţa fiecărui om
– este o acţiune pe care o facem ca să fim

Ce este inima?

– este organul cu care iubesti
– este cutia în care îţi ţii sentimentele
– organul care pulsează sânge
– organul care ajută ca tot organismul să funcţioneze cum trebuie
– în inimă păstrezi tot felul de lucruri şi de vieţuitoare pe care le iubeşti
– este o figură geometrică

Cum te simţi când scrii?

– Simt o uşoară adiere a literelor
– Atunci când scriu, simt că parcă mă joc
– Când scriu simt, plăcere
– Când scriu, simt că mă joc cu literele

Cum scrii un text?

– Plantezi un sâmbure de adevăr şi chemi imaginaţia
– Cu putină creativitate şi magie
– Scrisul este o magie care te reţine cât scrii iîn lumea ei

În loc de final- o poveste

Chei pentru descifrarea poveştii:

– Cât e de greu (sau de uşor) să spui părinţilor adevărul?
– Cât e de grav să iei notă mică la matematică?
– Cum te simţi când un coleg râde de tine?
– Ce reacţie au părinţii când iei o notă mică la matematică?
– Ce te doare mai mult, cearta părinţilor sau râsul unui prieten?
– Tu cine eşti: girafa, vulpea sau părinţii girafei?

Întrebare finală: cum ai continua tu povestea, dacă începutul ei ar fi:
A fost odată o girafă curajoasă….?

Respiră- Fii prezent – Scrie o poveste!

Raluca Ardelean


Descarcă acest articol ca PDF.

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net