Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 21 februarie 2013 Articole, Slideshow | Un comentariu

Chemarea străbunilor, vindecarea interioară a trecutului și Prezența



orice vindecare este o vindecare a trecutului. presupune aducerea in constiența a conținuturilor adânci. Orice vindecare este o vindecare a trecutului. O vindecare a poveștii cu care ne identificăm. Deci o trăire în Prezent a acelei povești, însoțită de o schimbare de perspectivă asupra ei. Ceea ce suntem Acum, schimbă trecutul, căci acest trecut nu e decât o modulare interioară a energiei vitale. Străbunii trăiesc în noi. Nu e o metaforă, ci adevărul cel mai concret. Trăiesc în noi sub forma mecanismelor interioare de gândire pe care ni le-am însușit fără să le punem nici un moment la îndoială, a conceptelor, obișnuințelor, a fricii părinților noștri care ne-au modelat fără să ne dăm seama. Traume străvechi, transgeneraționale, subzistă, din generație în generație, trăind în secret și modelând din spațiul inconștient viața noastră de fiecare zi. Vindecare înseamnă conștientizare a acestor conținuturi profunde și mai înseamnă alegere. Alegerea nu e posibilă decât după conștientizare. Și aduce după sine vindecarea interioară. Energia străvechilor traume este eliberată și astfel, lucrul nostru Acum, eliberează lungi lanțuri karmice și transgeneraționale. Eliberează Străbunii și pe noi înșine.

A înțelege cum funcționează aceste mecanisme interioare înseamnă a înțelege cum funcționează propria noastră Conștiință. Cum suntem alcătuiți pe dinlăuntrul nostru. Modelul despre psihicul omenesc al psihologiei și psihiatriei moderne este liniar. Mecanic. Psihologia nu acceptă ideea că suntem altceva decât produsul experiențelor noastre de după naștere.  În realitate, noi existăm în dimensiuni cu mult mai adânci decât cele mentale. Personalitatea liniară este articulată de către spațiul mental. Dar noi suntem purtătorii unei memorii ancestrale vechi cât umanitatea. Venim cu un bagaj de experiență provenind dinaintea nașterii . Abia psihologia transpersonală și experiențială a ajuns să exploreze aceste spații interioare. (Apropos, aceasta va fi tema lui Stansilav Grof în conferințele sale de la Cluj și București, din mai.) Acestea sunt conținuturile karmice și sunt legate de istoria trans-biografică a sufletului. La naștere, această memorie se suprapune peste cea trans-generațională, a familiei în care sufletul alege să se încarneze. de multe ori, istoria karmică și cea trans-generațională sunt aproape identice, căci mulți, prinși în lanțul iluziei, aleg să revină mereu în aceleași familii și contexte, crezând că au ceva de rezolvat. 

 

Încărcăturile trans-generaționale și familiale nu se transmit prin cuvinte. Copiii nu le ”învață”. Le simt. Copiii simt frica, reținerea, închiderea, judecata, chiar dacă acestea nu sunt rostite. Atitudinea interioară a mamei sau a tatălui ”sculptează” spațiul interior al unui copil și suprapune imaginea despre feminin și masculin pe care la rândul său a preluat-o inconștient, peste profilul karmic al copilului. Cheia aici este cuvântul ”conștiență”. În momentul în care aceste evoluții interioare devin conștiente, ele pot fi schimbate prin alegere. nu mai suntem sclavii acestor modulări interioare ale energiei, ale acestor personaje interioare care trăiesc în interiorul nostru, ci devenim stăpânii propriei noastre vieți. De multe ori purtăm în interiorul nostru traume și spaime adânci, ale unor străbuni pe care nu i-am cunoscut niciodată. De multe ori am întâlnit în experiența noastră asemenea situații. De pildă, într-o Respirație Holotropică, cineva, o femeie, retrăiește la cote dramatice un viol petrecut în timpul unui război. O traumă îngrozitoare care a fost urmată de nașterea unui copil. Această întâmplare a modelat atitudinea față de masculinitate a tuturor femeilor descendente pe acea linie, dar și a bărbaților, care au purtat mereu un sentiment de vinovăție. Femeia care a retrăit acestă întâmplare este o femeie a zilelor noastre. Au trecut sute de ani de când această încărcătură trans-generațională influențează din adâncuri viața femeilor și bărbaților din familie. Trauma a ieșit la suprafață deci în timpul unei experiențe de conștiință extinsă și femeia a înțeles dintr-o dată felul în care atitudinea ei față de masculinitate era distorsionată de această întâmplare din alte vremuri. Relația ei cu tatăl, cu soțul și cu fiul ei s-a schimbat radical după această experiență. Deși experiența ei a fost dificilă și dureroasă, înțelegerea mecanismului interior a condus către o vindecare produsă prin alegere.

apele adanci ale inconstientului ascund povestile cu care ne identificam. momentul Prezent singurul care poate aduce o alta alegere.Am putea da aici nenumărate exemple de vindecare interioară de acest fel. Oricare dintre participanții la sesiunile experiențiale de expansiune a conștiinței ar putea face acest lucru. Important este aici însă faptul că vindecarea se petrece în Prezent și că practicarea Prezenței ca stare de articulare interioară a Conștiinței este cheia pentru acest tip de dezlegare a traumelor din spațiile adânci ale ființei. Cu toate acestea, ”scopul” experiențelor de conștiință extinsă nu este vindecarea. Aceasta este doar un aspect al oricărei stări de conștiință extinsă urmate de o alegere. Asemenea călătorii interioare au și alte aspecte fundamentale, precum cel ontologic sau de cunoaștere, aspecte spirituale etc. A limita o asemenea experiență la vindecare este o eroare. Ba mai mult, dacă urmărim scopul de vindecare al experienței, riscăm să limităm experiența. Ideea este aceea de a declanșa experiența și de a permite oricărui conținut al conștiinței să iasă la suprafață, fără a urmări ceva anume. Astfel, vindecătorul interior alege conținutul care urmează să survină în percepție, după criterii care depășesc cu mult spațiul mental și dorințele noastre.

Toate sesiunile noastre experiențiale se concentrează asupra stării de Prezență ca poartă către dimensiunile adânci ale ființei. Această stare de Prezență  nu presupune ”plecarea” în spații rarefiate ale conștiinței, ci dimpotrivă, asumarea completă a stării de corporalitate a experienței umane și deschiderea simultană a percepției către spațiile rafinate ale acesteia. Cu alte cuvinte corpul fizic, energiile vitale, emoțiile și gândirea sunt incluse în experiență, și nu excluse din experiență. Starea de ZERO sau de Întreg as ființei doar așa este completă.

Mijloacele prin care accesăm starea de Prezență sunt, întotdeauna legate de lucrul cu respirația conștientă. Fie că practicăm Respirația Inimii, Respirația Holotropică sau Dansul Inimii sau explorăm spațiile interioare cu ajutorul a ceea ce noi numim Călătoria Inimii, toate au legătură cu respirația conștientă. Diferite ritmuri ale respirației conduc către percepția anumitor spații ale conștiinței. A respira este o artă rafinată care, pornind din starea de Prezență, conduce la ”a naviga” pe oceanele interioare ale conștiinței. Puțini oameni pot face acest lucru de la bun început, iar asta indică o experiență străveche a sufletului. Majoritatea, pur și simplu, învață încetul cu încetul această artă de a explora lăuntric conținuturile propriei conștiințe și de a se vindeca prin alegeri pe care le face în forul interior.

intregul trecut, biografic si trans-biografic, personal si transpersonal, este accesibil in fiecare moment de Prezentza. respiratia constienta si miscarea sincronă sunt instrumentele fundamentale ale intrarii in starea de perceptie, sau de constienta largita

 

În ”Chemarea Străbunilor” de pildă, abordarea experiențială pe care o propune Elena Francisc Țurcanu în workshop-ul său, scoaterea la suprafață a conținuturilor adânci și traumatice se face prin conectarea la energia străbunilor și încorporarea acestora pentru a fi eliberate prin mișcare și respirație conștientă. Procesul este orientat către percepția modului în care trăiesc în noi aceste traume ce nu ne aparțin și eliberarea lor conștientă pe parcursul explorării. In acest workshop, prin ritual, exercitii si prin miscare, se pune accentul pe eliberarea de sentimente ucigatoare precum vinovaţia şi ruşinea. Dansul nu este altceva decât mișcare și respirație conștientă care drenează și purifică spațiul interior cu rezultate spectaculoase. Acest proces nu poate fi înțeles în paradigma liniară asupra ființei, ci trebuie luată în considerare dimensiunea ”verticală” a conștiinței. Implică o transformare a identității pe care ne-o asumăm. Ca orice proces de expansiune a conștiinței, presupune renunțarea la identitatea liniară, la personajul pe care îl jucăm în această viață, și încorporarea unei identități mai largi. Nu este un lucru ușor de făcut pentru majoritatea celor care se află la începutul transformării interioare. Frica este piedica cea mai mare. Frica de pierdere a controlului și a identității. Energia grupului funcționează ca un fel de ”plasă de siguranță” asiguratoare în fața acestei frici primordiale. Odată depășit acest prag, procesul intră în faza sa vindecătoare.

În Prezența. Acum, accentul este pus pe practica stării de Prezență în viața de fiecare zi. Cum fac să rămân în calmul și transparența stării de Prezență, în ciuda tuturor provocărilor pe care le oferă experiența dimesiunii liniare a realității. Pare că procesul este total diferit, dar, în esență, doar unghiul din care privim problema este altul. A fi în echilibru și transparență nu înseamnă a nu simți diferitele stări, emoții, energii etc, ci a alege dacă ne identificăm cu ele sau nu. Nici o energie nu este noastră, decât dacă alegem să fie. Aceasta este libertatea interioară pe care o oferă starea de Prezență și de conștiență a oricărei stări. Nu e vorba despre faptul că acele conținuturi adânci ale conștiinței nu mai ies la suprafață. Ba da, ies, dar, pentru că mă aflu în Prezență și sunt conștient, nu mai sunt sclavul lor, ci stăpânul lor. Acesta este Maestrul Interior. Ființa conștientă. În aceeași măsură ca și la ”Chemarea Străbunilor”, este necesară percepția, în permanență, a dimensiunii verticale a ființei. Nu sunt conștient doar de aspectul personal al ființei mele, ci și de cel transpersonal. Atenție, dimensiunea personală și transpersonală a ființei nu se exclud nici un moment una pe cealaltă, ci sunt complementare.

imblanzirea dragonului. orice traire din timpul unei stari de constiinta extinsa nu este decat un aspect al lumii noastre launtrice. fiintele de umbra pe care le-am crezut straine si dusmanoase, spaimele noastre, se reveleaza a fi aliati in pocesul de vindecare

În curând, subsemnatul Horia Francisc Țurcanu mă voi afla la Târgu Mureș, cu un workshop care acum face parte din categoria ”oldies but goldies – Călătoria Inimii”. Respirația Inimii / Respirație Holotropică. Elementul de noutate este tema. Din motive pe care le vor intui imediat participanții, am decis ca tema acestei călătorii să fie ”Practica Expansiunii Conștiinței”. Respirația conștientă și Prezența vor fi instrumentele noastre, ca de-obicei, dar articularea interioară a călătoriei va fi orientată către conștientizarea acestei dimensiuni verticale a ființei. Către faptul că suntem mult mai mult decât un personaj care are un nume, o biografie și o poveste de viață, ci un Creator care, la fiecare răsuflare, articulează realitatea personajului. Această relativizare a perspectivei conduce la o disoluție a identității – sună foarte periculos, nu-i așa? :) – și posibilitatea de  a expansiona către o nouă identitate, mai largă, mai transpersonală, cum ar spune un psiholog. Este din nou o nouă perspectivă a aceluiași proces. Respirația Inimii nu face decât să conducă rapid la starea de Prezență, iar Respirația Holotropică este instrumentul prin care conștiința aduce în dimensiunea liniară conținuturi adânci, din inconștient. Același proces de vindecare interioară, cu implicații enorme pentru felul în care ne raportăm la realitate.

Cineva a întrebat într-un workshop ”până unde poate merge acest proces?” Ca și cum am merge de undeva în altă parte. Procesul de transformare interioară este unul de transformare conștienței. Conștiență înseamnă percepție. Cât percep din imensa realitate interioară a ființei mele? Atât de conștient sunt. Toate workshop-urile noastre vizează această transformare a percepției, această lărgire a conștienței. Nu merg undeva, ci merg din ce în ce mai adânc. Pot merge oricât de adânc. Nu se termină niciodată. Limitele interioare ale Ființei nu există. Orice experiență este un act de creație, conștient sau nu. Diferența o face conștiența. Iar aceasta nu are limite. Pot percepe în mine ”totul”, cu condiția să accept adevărul simplu că pentru a experimenta ”totul”, trebuie să accept că sunt ”nimic anume”. Greu? Ușor? Răspunsul este în experiența directă.

Linkuri :

Chemarea Străbunilor, Dansul Inimii / Respirație Holotropică. Workshop Timișoara, 1-3 martie. Elena Francisc Țurcanu

Practica Expansiunii Conștiinței, Respirația Inimii/ Respirație Holotropică. Workshop Targu Mureș, 15-17 martie, Horia Francisc Țurcanu

Prezența. ACUM , Practica Respirației Conștiente și a stării de ZERO. Workshop București, 27-28 aprilie, cu Horia & Elena Francisc Țurcanu

Relația Conștientă, Expansiunea spirituală prin Prezență. Workshop București, 11-12 mai, cu dr. Richard Moss

EVENIMENT EXTRAORDINAR –  Stanislav GROF și Christina GROF in Romania! 21-23 mai, Cluj și București

 

articol ilustrat cu picturile lui Cameron Gray


Descarcă acest articol ca PDF.

Un comentariu

  1. Multumesc inca odata!!! minunate experiente!

Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net