Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 16 iulie 2013 Arhiva Evenimente, Articole, astrologie arhetipala | Niciun comentariu

După șase luni



 

Și a fost, cu aproape șase luni în urmă, 21 decembrie 2012!

alinierea-planetelor-21-decembrie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-au proiectat atât de multe frici și iluzii pe această zi, de parcă simplul fapt că ajungeam în acest punct al calendarului presupunea o transformare implicită și radicală, imediat sesizabilă, a întregii umanități, luată la pachet. Simplist, așteptările generale presupuneau ca posibilă concentrarea procesului complex și permanent al ascensiunii conștiinței, în acel moment specific din timp, ceea ce este imposibil și, prin urmare, fals. Este o capcană să credem că, pe orice nivel al ființării ne-am situa, pot avea loc acumulări imense de senzații, trăiri, înțelegeri, revelații care doar se stochează cuminți, undeva, în noi, fără a genera consecințe sau schimbări imediate, pentru ca apoi metamorfoza să se declanșeze, atavic, și să se și încheie, într-o singură zi.

Pe de altă parte, că perioada ultimelor ani a reprezentat și încă reprezintă un interval de trecere, un pasaj care a înregistrat cu adevărat un vârf de intensitate în ziua devenită legendară, e de necontestat.

tungurahua_taschler_bigCea mai potrivită comparație este cu o erupție vulcanică. Mult înainte ca lava să fie eliberată prin crater, se fac simțite o serie de semnale premergătoare, de la seisme la nori de fum sau la mirosul de rocă topită degajat în atmosferă. Nici un vulcan nu erupe de la o clipă la alta, fără ca mai înainte, în miezul pământului, venind din diverse direcții, să se fi concentrat forțe uriașe, ce nu mai pot fi stăpânite. Transformarea, schimbarea, metamorfoza, fie a muntelui, fie a omului, nu se poate petrece înainte de a se fi atins pragul cel mai înalt al suportabilității acelei tensiuni interioare, acumulate în lungi perioade de timp.

Au trecut aproape șase luni de atunci dar câți dintre noi am înțeles ce s-a întâmplat, de fapt, în decembrie? Câți am adus în viața noastră cotidiană încărcătura simbolică acelui moment de cotitură pentru evoluția personală și colectivă? Am descoperit oare semnificația zilei pe care am așteptat-o cu toții, cu frică sau cu speranță sau cu amândouă emoțiile  amestecate, într-una singură, greu descriptibilă? Întrebările de mai sus, precum și cele ce urmează îmi sunt adresate în primul rând mie însămi. Vouă, celor care citiți rândurile mele, nu pot să vă adresez decât invitația de a vă lua timpul necesar pentru a observa și mai cu seamă pentru a vă observa: cum sunt zilele voastre, după ultimul solstițiu de iarnă? Cum vă percepeți pe voi înșivă, cât de aproape vă sunteți? Ce densitate are respirația voastră, ce culori are energia voastră vitală? Ce arhetip întrupați? Ce forme noi se nasc sau dispar în peisajul energetic care vă înconjoară?

Simt nevoia să împărtășesc cu voi câteva din schimbările evidente din viața mea, care își au rădăcinile în trecut dar s-au declanșat la nivel conștient în decembrie și pe care le trăiesc și în prezent, poate chiar mai intens. Mai mult decât o confesiune publică, demersul meu are în primul rând o valoare de recuperare personală: scriind, îmi numesc (deci îmi recunosc) sentimentele, stările, gândurile, într-un cuvânt, mă apropii mai mult de mine.

libertaPrima dintre schimbările percepute este deschiderea, deschiderea reală, care îmi permite să sesizez și blocajele pe care le mai conțin. După mai mulți ani de lucru interior eram convinsă că sunt cu adevărat deschisă spre mine și spre ceilalți. Am ajuns să realizez că nu era tocmai cum credeam și că, pe niveluri subtile, foarte profunde, mai existau anumite stăvilare, anumite piedici. Surpriza a fost imensă, nu o ascund. Apoi, a venit revelația: credința în presupusa mea deschidere era chiar cheia care ținea ușa încuiată! Dur adevăr. Dar fără a-l căpăta nu aș fi înțeles și nu aș fi putut răsuci cheia (a se citi ”abandona credința”) pentru a da ușa la perete și primi tot ce vine spre mine.

A doua schimbare are ca subiect relațiile în care sunt implicată. Relații de toate tipurile, care au devenit tema unui amplu proces de curățare. M-am pomenit într-o zi că, aparent fără nici un motiv, încep să șterg mesaje din căsuța de mail, mesaje pe care le păstram de ani de zile. Expeditorii erau persoane cu care nu mai țin legătura, alături de care am avut de parcurs o bucată de drum, care s-a încheiat. Și totuși, le păstram mesajele. Mi-am dat seama că făceam exact același lucru cu multe altele, în viața mea: păstram amintiri, sentimente, emoții învechite, golite de sens și conținut, pentru că mă temeam să le pierd. Nu-mi dădeam seama că, procedând astfel, interiorul meu avea mult spațiu ocupat cu ceva ce nu mă mai reprezenta, nu mă mai definea și, mai mult, mă împiedica să curg liber, să fiu fluidă. Așa încât, am ”aerisit„ căsuța de mail, mulțumind fiecăruia pentru ceea ce mi-a adus în viață, pentru ceea ce am învățat împreună. 6a0120a56fd66e970c0120a5194249970b-800wiLa o altă scară, primenirea se petrece și în  cu cei ce-mi sunt statornic alături, în călătoria inimii, familia și prietenii de-o viață, cei din grupul de explorare transpersonală. Mi-am găsit și asumat vocea interioară, care afirmă bazele pe care se întemeiază aceste relații – iubirea și respectul reciproc. A fost o zi minunată cea în care am renunțat la rolul de fată bună, care nu vrea să supere pe nimeni, spunând sau făcând întocmai ce simte. Nici acum nu vreau să supăr dar îmi dau seama că ”supărarea” celuilalt, atunci când eu sunt poziționată în iubire și respect, este alegerea lui, nu a mea, iar posibila lui reacție de iritare nu mă mai împiedică să fiu ceea ce sunt. Tot în sfera relațiilor, observ scăderea lor numerică, aparent fără o cauză clară. Nevoia de solitudine se impune tot mai mult, pe căi diafane și blânde dar foarte puternice. Parafrazându-l pe Nietzsche, care spunea ”ceea ce nu mă ucide, mă întărește”, aș spune ”ceea ce mă împiedică să curg, se evaporă”. Condiția, singura!, este ca eu să aleg cu adevărat să curg, nu doar la nivel declarativ ci din însăși esența mea, din adevărul meu.

adevar sinceritateA treia schimbare pe care o numesc este prima ca importanță, cea fără de care nici o alta nu poate avea loc: sinceritatea față de mine însămi. Avem impresia că suntem sinceri cu noi, mereu. Și atunci când, în monologul nostru interior, ne plângem că ni s-a făcut o nedreptate, ne victimizăm, și atunci când ne simțim nevrednici, ne judecăm aspru și ne condamnăm, și atunci când ne spunem că am făcut pași însemnați pe calea devenirii. De cele mai multe ori, în cazul meu, nu am fost în totalitate sinceră cu mine. Frecvent, a existat și câte o mică poveste construită în jurul unei stări sau a unui eveniment, poveste care distorsiona realitatea dar pe care o preferam acesteia, pentru că îmi hrănea orgoliul sau îmi dădea senzația că mă protejează.

Generate de aceste trei schimbări interioare majore, devenite concrete și tangibile după 21 decembrie 2012, numeroase efecte s-au propagat, ca o undă de șoc, în toate dimensiunile vieții mele. Cea mai importantă este nașterea atelierului de astrologie experențială, care a dat structură și identitate unui vis mai vechi. Din primăvara anului trecut eram preocupată de o abordare diferită a astrologiei, pentru cei care solicită consultații de specialitate. Simțeam că a trecut epoca în care mergi la astrolog, cu anumite întrebări iar el dă curs unui monolog, presărat cu mulți termeni tehnici, adeseori greu de procesat pentru un neinițiat în domeniu. Cred că, odinioară, fiecare individ era propriul său astrolog și mai cred că este nevoie să ne reîntoarcem la acest mod de a fi, să recunoaștem în noi astrologul viu, perspicace, singurul capabil să decodifice simbolurile cuprinse în harta cerească personală, a momentului nașterii. Ceva îmi spunea că acest pas este obligatoriu, pe parcursul procesului de întregire. S-a ”întâmplat” în timpul călătoriei de anul trecut, în Mexic (unde altundeva se putea petrece?!), pe când vizitam extraordinarul sit de la Palenque, unde mayasii observau mersul planetelor și stelelor prin mai multe observatoare și unde se țineau ceremonii ritualice de inițiere, similare misteriilor eleusine. Acolo, absolut firesc, de parcă ne-am fi dat o întâlnire pentru a doua zi, la o cafea, Horia a spus: ”tu ai o profundă legătură cu acest loc; fă ce ai de făcut!” iar eu am spus: ”știu; voi face!” Chiar dacă dialogul nostru succint, redus la esență, a avut loc în octombrie, ideea nu se putea materializa decât după traversarea marelui prag din decembrie.
Primul atelier a avut loc în februarie, la București. Ceea ce am trăit, alături de participanții la atelierele experențiale desfășurate până acum, depășește orice așteptare am fi avut, eu sau ei. Am putut să comparăm felul în care este primit un mesaj al astrogramei atunci când îl livrează astrologul, în cuvintele lui, și atunci când el este trăit, ca senzație corporală, ca emoție, și apoi integrat. Este una să auzi că Luna ocupă o poziție delicată în tema ta și asta poate fi un indiciu al unor posibile dificultăți în integrarea feminității personale și e altceva să simți, să ți se releve, că nu ești conectat cu principiul lunar, cu arhetipul Lunii interioare. Diferența este ca și cea dintre a citi o carte de spiritualitate și a trăi o experiență spirituală. Mai multe detalii nu-și au locul, în acest articol, deși deja s-au adunat foarte multe exemple relevante.

Întorcându-mă la ideea cu care am început, 21 decembrie 2012 chiar a declanșat și a amplificat stări speciale ale conștiinței individuale și colective (deși mai corect mi se pare sensul invers: colective și individuale, deoarece conștiința individuală nu-i decât o concentrare în punct a celei sferice, colective). Care este sensul acestora, dacă le trăim inconștient sau doar cu sporadice flash-uri de conștientizare?

Într-o dimineață, în grădină, privind la iarba de un verde intens și la florile care-și cântă existența efemeră prin culori și parfumuri care mai de care mai frumoase, am înțeles că miracolele ne înconjoară mereu, se petrec la fiecare pas și validarea lor ține doar de capacitatea noastră de a le vedea și simți.

Luna mai a consemnat și un eveniment absolut special: prezența părinților respirației holotropice, Christina și Stan Grof, în Romania, la invitația ATT. Reîntâlnirea cu ei, la noi acasă, atestă, din punctul meu de vedere, faptul că s-a creat aici un câmp de conștiință capabil să-i primească și să-i conțină. Evenimentul face parte dintre acelea ce au rolul de a valida miracolele, ținând el însuși de miracol. Stan și Christina Grof sunt ghizi experimentați și plini de iubire, capabili să ne conducă prin canioanele aride ale minții egotice spre spațiul guvernat de Vindecătorul Interior. Iar Stan este unul dintre terapeuții convinși de valoarea ajutorului oferit de astrologie, ca busolă ce indică foarte precis direcția evolutivă a sufletului.

heart-shaped-cloud-

Ca o concluzie, după șase luni și dacă mai e nevoie, am o singură întrebare: miracole ni se arată în fiecare clipă dar suntem gata să le recunoaștem și să le primim?

TM

 

 


Descarcă acest articol ca PDF.

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net