Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 27 martie 2015 Articole, Mărturii | 2 comentarii

Fii disponibilă pentru a fi vulnerabilă!



Laura UngureanLaura Ungureanu, Călătoria Inimii Timișoara

Acum câțiva ani, pe vremea când eram la începuturile redescoperiri a ceea ce sunt, o femeie pe nume Claire, mi-a transmis următorul mesaj: Fii disponibilă pentru a fi vulnerabilă! Pentru un moment, mi s-a părut o nebunie, o stupizenie. Nu înțelegeam ce vrea să spună și oricum, nu genul ăsta de mesaj doream de la ea. Mai degrabă mi-aș fi dorit un îndemn, o serie de 7 pași care să mă ilumineze, o împărtășire a unui secret care pe ea a ajutat-o să evolueze, sau măcar un ține-o tot așa!, nicidecum o invitație la slăbiciune.

laura-turtlesDa! Asta era ce înțelegeam eu atunci prin vulnerabilitate. Asociam vulnerabilitatea cu incapacitatea de a fi la înălțime, cu slăbiciunea, cu neputința. Între timp, această calitate a căpătat noi semnificații pentru mine, pe care doresc să le împărtășesc cu voi azi. Deși ne naștem vulnerabili, deschiși și dornici de explorare, acomodarea în această lume, experiențele pe care le avem și oamenii cu care luăm contact ne determină să ne modificăm această capacitate a noastră. Astfel, încet încet, devenim cumpătați în a ne exprima sentimentele, poate chiar suspicioși uneori, prevăzători cu felul în care ne comportăm, neîncrezători. Pe scurt, ne închidem!

Călătoria inițiatică pe care am parcurs-o în acest an în Peru m-a condus dincolo de tot ce-mi imaginasem că voi putea experimenta vreodată. Deși nu am plecat în călătorie cu așteptări, cu siguranță am plecat în această călătorie hotărâtă să fac o schimbare radicală. Habar nu aveam cum avea să arate această schimbare! Chiar dacă din primele momente acest val al procesului de transformare m-a luat pe sus, vă voi povesti una dintre experiențele petrecute pe la mijlocul călătoriei, una dintre cele mai puternice experiențe pe care le-am trăit vreodată și care este chiar subiectul acestui articol – vulnerabilitatea.

Prima mea întâlnire cu marele spirit Wachuma a adus la suprafață conținuturi care aveau o mare legătură cu Trecutul meu de care nu eram conștientă și care fusese bine îngropat în străfunduri. În cel mai natural mod posibil, trecutul mi-a apărut în experiență printr-un simplu gest al unui șaman care ne însoțea în ceremonie. Acest gest a fost doar butonul declanșator care odată apăsat a deschis porțile și un întreg val uriaș de amintiri, viziuni, emoții puternice au început să curgă către a fi recunoscute, acceptate și vindecate prin puterea prezenței și a respirației. Atunci am știut că tot lucrul din ultimii ani, Școala Maestrului Interior m-au pregătit pentru acel moment și că susținerea și conținerea pe care am simțit-o din partea celor care mă însoțeau m-au ajutat să rămân deschisă în fața acestui proces. Simțeam că era momentul transformării dualității în care am trăit atâta timp și că era de o importanță crucială să rămân ancorată în prezent, în centrul inimii mele. A fost o mare încercare în a păstra centrul și a nu aluneca în durerea aspectului care se cerea transformat. Transparența și forța maestrului interior îmi ofereau calmul și surâsul în a conține toate aceste zbateri. Toată Valea Sacră în care ne aflam atunci, experiențe neînțelese ale umanității își făceau loc și se scurgeau prin spate, către Inimă, acest punct miraculos de transformare.

laura-oceanCu fiecare respirație puteam descifra arhitectura sacră a omoplaților mei, acești reprezentanți vii ai trecutului, și cu fiecare clipă de conștiență rotițele destinului se reașezau într-o nouă ordine. Respirația a fost vehiculul cel mai de preț prin intermediul căruia am navigat în acea călătorie. În acea noapte am putut recunoaște credințele care stăteau la baza închiderii, am putut simți textura ierbii până în mijlocul celulelor corpului, ploaia care spăla fiecare atom și am putut trăi conștient faptul că întotdeauna realitatea exterioară este o oglindă perfectă. O oglindă care va arăta exact atitudinea pe care o avem față de noi înșine. Așadar, ce puteam să îmi ofer mai frumos decât acest cadou al deschiderii în fața a tot ceea ce vine – vulnerabilitatea și uriașa putere de transformare care stă în ea? Ce puteam să aleg în acea noapte… Deschiderea sau Închiderea? Puteam privi această experiență ca fiind o poartă a deschiderii, o invitație la viață, o abandonare a controlului?

Fiecare experiență are codat în ea mai multe înțelesuri, multiple straturi mai mult sau mai puțin conștiente a ceea ce am trăit. Depinde doar de noi unde ne oprim în a trage concluziile, cât de mult dorim a privi și primi adevărul ce ni se relevă și cât din ce am trăit aducem în manifestare apoi în viețile noastre. În cartea Călătoria Inimii, John Wellwood ne invită să ne păstrăm inima crudă (deschisă), fiind convins că această atitudine este sănătoasă pentru minte, corp, emoții și spirit. Acele clipe le-am trăit în conștiență, într-atât încât puteam observa în mine nenumărate aspecte care urlau care mai de care, fiecare pe limba lui. Am ascultat mesajul și în final am ales să rămân Deschisă în fața vieții.

laura-handsCălătoria în Peru mi-a adus deschidere, compasiune față de tot ce am trăit și înțelesul profund că pot aduce în viața de zi cu zi măreția și frumusețea a ceea ce sunt dincolo de roluri și măști. Astăzi îmi dau seama că, femeia pe nume Claire mi-a amintit atunci un mare secret! Iar acest secret mi-a fost reamintit mai de curând prin vocea Elenei. Atunci când îmi dau voie să fiu vulnerabilă, pot Simți! Respir și mă deschid! Mă deschid și primesc!spune Elena. Și pentru a putea primi, e nevoie să fim vulnerabili. Uneori e mai simplu să dăruim, decât să primim. Și totuși, avem nevoie de un echilibru. Iată cum, după ani, am ajuns în postura de a privi cu alți ochi acel mesaj, de a-i da un nou sens în ceea ce mă privește și de a căuta mai adânc, în miezul a ceea ce se cheamă vulnerabilitate. Pentru că aici, în acest miez, este locul de naștere al simțirii, al bucuriei, al conținerii, al creativității, al iubirii.

Aici, în acest miez, de fiecare dată e altfel și depinde de noi să găsim mereu noi moduri în care ne deschidem și să primim. În final, iată câteva din întrebările pe care eu mi le pun uneori:

laura-field-yellowCu ce ochi privesc azi Vulnerabilitatea?

Când, în ce situații ori contexte de viață este greu pentru mine să rămân deschis/ ă?

Ce cred despre Vulnerabilitate?

Care sunt obstacolele care mă împiedică să îmi îmbrățișez Vulnerabilitatea?

Cum ar fi dacă aș lăsa deoparte pentru câteva minute tot ceea ce eu cred că este periculos? Cum mă simt când experimentez asta?

Ce anume sunt dispus/ ă să schimb la mine cu adevărat?

Următoarele evenimente – Călătoria Inimii Timișoara 

Respirație Holotropică, 8 Aprilie 2015

Respirația Inimii, 15 Aprilie 2015

Respirație Holotropică, 25 Aprilie 2015

Respirație Holotropică, 09 Mai 2015


Descarcă acest articol ca PDF.

2 comentarii

  1. Draga Laura, iti multumesc pentru acest articol. Vulnerabilitatea am regasit-o clar si in mine. De multe ori ma intrebam ce ma retine in a fi deschisa, vulnerabila? Si raspunsul aproape de fiecare data era frica/teama de a nu fi ranita. Cine ne poate rani in afara de noi insine?! Odata ce am avut aceasta constientizare, toate realitatea si perceptia mea s-a schimbat.

  2. Îmi amintesc clar ziua în care am simțit că mi-am pierdut stima de sine. Aveam atunci 28 de ani și totul se manifesta in urma unor dezamăgiri profunde. Clădisem convingeri despre mine,lume și iubire intr-un mod care nu corespundeau realității trăite. Trăirea acestei constientizari m-a prăbușit interior si a. închis in mine frumusețea, puritatea si viziunea mea despre iubirea așa cum o percepeam in aceasta viață. Nu am știut cum sa transform acel moment si m-am adâncit din ce în ce mai mult în suferință și acceptare a ceva ce nu rezona cu ființa mea. Atunci nu știam ca exteriorul cu evenimentele,oamenii și relațiile sale erau aspectele mele interioare ce aveau nevoie de manifestare și vindecare. Da, azi știu că atunci mi-am sigilat întreaga vulnerabilitate si simțire duioasă dintr-o cutie metalică crezandu-ma in siguranță. Mi-am dorit ca nimeni niciodată să nu mă mai poată răni. Și da deschiderea expune inima la răni profunde însă doar așa este posibilă confruntarea, autenticitatea care se poate manifesta in slăbiciune care are doar o consecință: vindecarea prin acceptare,iertarea și apoi imensa eliberare de sub propria tiranie. E fantastic si miraculos…Și inima se umple de recunoștință, grație si simte în sfârșit binecuvântarea Acelei Iubiri.

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2020

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net