Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Scris de la 13 octombrie 2015 Articole, elena francisc țurcanu, Slideshow | Niciun comentariu

Practica Recunoștinței



Un imens vârtej de schimbări și de emoții ne-a cutremurat pe toți în ultimele săptămâni dar alegerea de a fi încarnați în această Viață vine la pachet cu astfel de experiențe care, uneori, par imposibil de gestionat sau foarte greu de dus. E greu să ne aducem aminte că aceste provocări ne sunt oferite (chiar de noi înșine) pentru a învăța că ele pot fi adevărate binecuvântări în procesul nostru de transformare.

Am ales să ilustrez rândurile de mai jos cu fotografii ale lui Brother David Steindl Rast, omul atât de apropiat inimii... Călătoriei Inimii care, la cei 89 de ani ai săi continuă să emane în aerul acestei planete Recunoștința.

Am ales să ilustrez rândurile de mai jos cu fotografii ale lui Brother David Steindl Rast, omul atât de apropiat inimii… Călătoriei Inimii care, la cei 89 de ani ai săi continuă să emane în aerul acestei planete Recunoștința.

Vârtejurile emoționale, prin care trecem toți în această perioadă, scot la suprafață părți din noi de care am uitat sau, poate, nici n-am știut vreodată că există. Putem acum, din nou, să ne plângem că am trecut prin multă, foarte multă subiectivitate (ca și cum ceva ar putea fi, vreodată, obiectiv) și prin multă, foarte multă oscilație. Să ne criticăm aspru că, iată, iar am avut prea multe opinii, prea multe pendulări bruște, prea multe perspective alternante, toate la fel de adevărate. Să ne judecăm din cauză că ne-am permis să simțim multă vulnerabilitate, considerând-o ca și până acum, o formă de slăbiciune.

Ne putem plânge despre toate acestea sau putem alege să fim recunoscători. Să cultivăm recunoștința pentru astfel de provocări, oportunități, de a mai face un pas către întregirea noastră. Când simțim că Viața este frumoasă și ne putem bucura de ea este nu pentru că suntem niște norocoși ci pentru am dezvoltat capacitatea de a vedea frumusețea și de a ne bucura. Adică am ales să hrănim recunoștința în loc să ne plângem. Nu este ușor, ținând cont de cum am fost crescuți și învățați să vedem lucrurile, dar practicând gratitudinea, întreaga perspectivă asupra lucrurilor, asupra lumii și asupra vieții se schimbă.

Bineînțeles ai putea spune „da, dar cum să fac asta când sunt prins într-un job care nu mă mai satisface de multă vreme, când sunt sclavul unor obiceiuri toxice, când relația mea de cuplu este pe butuci, când alerg zilnic cu mama de la un medic la altul încercând cu disperare să aflu care este cauza stării în care se află, când mă cert în permanență cu sora mea…etc” Și cine știe câte alte motive ai putea găsi acum pentru care să-ți fie greu, chiar imposibil, să simți recunoștință. Cu toate acestea, sau în ciuda lor, nu există decât un singur răspuns. Nu mai hrăni cu atenția ta doar ceea ce nu merge! Și asta nu înseamnă să intri în negare față de ceea ce este dificil acum în viața ta. Ci, pur și simplu, îndreaptă-ți mai mult atenția pe ceea ce este, pe ceea ce ai și nu pe ceea ce nu este sau nu ai. Când ne turnăm toată atenția pe ceea ce nu merge în viața noastră, devine foarte greu să facem o adevărată schimbare. Practica Recunoștinței te ajută să-ți schimbi atitudinea și modul în care privești lucrurile.

Te-ai gândit vreodată pentru câte lucruri ai putea fi recunoscător? Dacă nu, fă-o chiar acum când, iată, respiri, vezi, citești, simți. Fă acum o listă cu toate lucrurile pentru care ai putea fi recunoscător.

Tot în ultimele săptămâni, multe au fost felurile în care adevărul ni s-a arătat turnându-se în forme pe care nu le-am mai experimentat până acum și făcând astfel ca vechi credințe să se dizolve. Pentru noi Practica Recunoștinței a contribuit enorm la dizolvarea unor obiceiuri vechi și renunțarea la credințe ce nu mai sunt în acord cu Consacrarea noastră. În această practică a recunoștinței, pe care am rafinat-o la ultima noastră întâlnire cu Brother David și pe care am ales s-o inserăm, cu consecvență, în practica zilnică, cel mai important lucru este renunțarea la haosul gândurilor, la credințele ce nu ne mai servesc, la nevoia de a avea dreptate, la tendința de a ne plânge și de a vedea mai degrabă ceea ce nu este decât ceea ce este. Practica Recunoștinței, pornind de la ceea ce este, ceea ce avem, ceea ce suntem. 

HEFT & Brother David într-un mic pelerinaj în Alpii Austrieci, la capela Sf Wolfgang. Bucuria de a fi aici, acum, în acest corp, pe această planetă, în acest timp, pare să-l însoțească pe acest om oriunde s-ar afla. Bucuria e molipsitoare.

HEFT & Brother David într-un mic pelerinaj în Alpii Austrieci, la capela Sf Wolfgang. Bucuria de a fi aici, acum, în acest corp, pe această planetă, în acest timp, pare să-l însoțească pe acest om oriunde s-ar afla. Bucuria e molipsitoare.

Cum e pentru tine acum, în această perioadă a vieții tale, dragă prieten al Călătoriei Inimii? Îți îndrepți atenția, mai degrabă, pe ceea ce pare că nu prea merge în viața ta sau îți dai voie să vezi partea bună a lucrurilor? Zaci cu zilele pe tot ceea ce pare mai degrabă greu, dificil, imposibil de rezolvat, sau îți dai voie să simți că a continua să faci asta te ține într-un rol de victimă nefericită?

Toți avem, dragă prietene, astfel de aspecte în noi. Acelea care văd, mai degrabă, ceea ce nu este decât ceea ce este. Dar a conștientiza acest mecanism și apoi a continua să-l hrănești nu face nimic altceva decât să te mențină în perspectiva victimei care vede întreaga existență prin filtrul colorat ca atare. Practica Recunoștinței nu este ceva ce să simțim ca pe o emoție asupra căreia nu am avea nici un control. Este o adevărată disciplină. Iar disciplina, dacă mai ții minte (ShamaniA), nu este nimic altceva decât a fi propriul tău discipol. A fi disciplinat, înseamnă a face o alegere conștientă și a lua o decizie de a transforma această alegere într-o practică zilnică pe care, apoi, s-o cultivi cu încredere.

Da, imense oportunități ne-am oferit în ultimele săptămâni cu ajutorul tuturor provocărilor prin care am trecut. Pentru noi, HEFT și Călătoria Inimii, au fost cu adevărat oportunități de a crește, de a ne transforma, de a ne mai apropia un pic de întregirea noastră. Și de a învăța să ne bucurăm puțin mai mult de această Viață. Oportunități de a învăța să cultivăm recunoștința transformând-o într-o practică zilnică.

Da, unii au spus c-a fost „vina” Lunii Pline și a eclipsei. Luna Plină, atât de aproape de Pământ cum n-a mai fost în ultimii 30 de ani, a fost cea care a creat vârtejul emoțional și multele pendulări și oscilații. Așa o fi, mai ales dacă avem obiceiul de a da vina pe ceva sau cineva și de a nu ne asuma propria responsabilitate a stărilor pe care le trăim. Și da, așa este, intensitatea Lunii Pline de săptămâna trecută, împreună cu eclipsa, ne-au influențat în mod evident. Dar a da doar vina pe ele ar fi în total dezacord cu Calea Conștienței pe care am ales-o. Sincer, dragă prietene, dincolo de momentele astrale pe care le traversăm, trăim un timp al marilor revelații și al marilor conștientizări. Vindecări și transformări. Revelații profunde, dacă ne dăm voie să percepem cu o mai mare claritate decât până acum, și o mai mare claritate asupra rolurilor care ne-au ținut în constrângere ori de câte ori am intrat în reacții în loc să alegem acțiunile conștiente. Aceste vremuri de mari transformări și conștientizări pun în lumină pentru noi toți conflictele lăuntrice pe care, zilnic, ni le creăm. Relațiile, de orice fel ar fi ele, ne provoacă la cote maxime în această perioadă și ne forțează la o sinceritate penetrantă. Subiecte dificile și tensiuni peste care am tot trecut, dându-le la o parte sau punându-le sub covor, ne devin acum imposibil de evitat. Cumva ne simțim obligați să gestionăm ceea ce am tot evitat de multă vreme în anumite relații. E nevoie de multă atenție, din partea noastră, a tuturor, la felul în care comunicăm între noi. O comunicare conștientă este întotdeauna binevenită. Dar pentru a comunica cu claritate și conștiență, avem nevoie să practicăm ascultarea. Iar când practicăm ascultarea lăuntrică, putem percepe vibrația recunoștinței pentru ceea ce este. Avem multe, fiecare dintre noi, pentru ce a fi recunoscători.

Recunoștința este poate cea mai încarnată practică transformatoare a Conștiinței. E nevoie să aparții acestei lumi pentru a-i fi recunoscător.

Recunoștința este poate cea mai încarnată practică transformatoare a Conștiinței. E nevoie să aparții acestei lumi pentru a-i fi recunoscător.

Majoritatea persoanelor au propriile lor răni care, nevindecate, le complică viața. Au un trecut pe care nu-l acceptă și nu-l integrează onorându-l pentru tot ce le-a adus. Și asta le complică și mai mult viața. Dacă îi poți privi pe cei din jurul tău cu această conștiență, că la rândul lor, la fel ca tine, au propriile lor răni și propriul lor trecut neintegrat, vei putea crea relații altfel decât până acum. Și vei putea comunica cu mai multă compasiune cu cei din jurul tău. Cu adevărat, în aceste vremuri nu ne mai putem gândi doar la propriile noastre răni. Răni vechi care, de cele mai multe ori, poluează aerul dintre noi și cei dragi, creează un zi între noi și cei cu care ne intersectăm zi de zi. Acest trecut neintegrat separă intenția noastră inițială, atunci când vrem să comunicăm ceva, de felul în care cuvintele și acțiunile sunt percepute. Fără să vrem ne vom răscoli, dacă vom rămâne în reacții în această perioadă, părțile cele mai sensibile din noi și asta va face comunicarea conștientă și eficientă să fie foarte dificilă. Așa că, din nou, să fim atenți la forma în care alegem să comunicăm. Emoțiile declanșate acum pot fi foarte consumatoare de energie și pot avea o putere de influență mai mare decât ne putem imagina. Și nu se vor dizolva până când nu vom avea curajul să le privim direct în față indiferent cât de greu ni s-ar putea părea. Aceste vremuri de mari transformări ne cer tuturor și fiecăruia în parte să fim onești în mijlocul uraganului emoțional. Din păcate, cunosc doar foarte puține persoane suficient de conștiente și de centrate, de transparente, deschise, în curgere cu Viața, pentru a putea gestiona asemenea provocări interpersonale și transpersonale în același timp, capabile să înțeleagă că acestea nu sunt decât imense oportunități de a crește și de învăța să facem altfel decât în trecut. Aleg să am încredere că împreună este mai ușor să ne reamintim a ne deschide și a curge odată cu Viața bucurându-ne puțin mai mult în fiece zi. 

Habar n-am dacă în Practica Recunoștinței este o expresie a înțelepciunii dobândite prin practică spirituală sau, pur și simplu, o cale simplă și elegantă de a transcende limitările ego-ului. Acesta e mereu nemulțumit, îngrijorat, pus pe harță sau defensiv, are mereu ceva de apărat sau de contestat. Recunoștința dizovă toate acestea precum soarele dizolvă umbra.

Habar n-am dacă în Practica Recunoștinței este o expresie a înțelepciunii dobândite prin practică spirituală sau, pur și simplu, o cale simplă și elegantă de a transcende limitările ego-ului. Acesta e mereu nemulțumit, îngrijorat, pus pe harță sau defensiv, are mereu ceva de apărat sau de contestat. Recunoștința dizovă toate acestea precum soarele dizolvă umbra.

Da, pentru toată lumea, sunt acum suișuri și coborâșuri la fel de mari. Conflictele amplificate fie de Luna Plină și de eclipsa care tocmai ce au trecut, fie de schimbările radicale petrecute în viețile noastre au fost inerente în ultimele săptămâni. Lucru care, din nou, ne invită să fim atenți la cum comunicăm și cu ce claritate și conștiență alegem să acționăm! Poate că este un prilej bun acum de a ne lua puțin timp să reflectăm și să ne ascultăm. Acel STOP a lui Brother David. Filozofia lui pentru situațiile dificile, izvorâtă din practica spirituală spune simplu: „first STOP, then LOOK, then GO”. Și are mare dreptate. Uităm, de multe ori, să ne dăm doi pași înapoi și să lăsăm apele să se liniștească. Dar aducând-ne aminte să facem acest lucru, în mod conștient, va produce o imensă diferență. Fără Stop (adică, ascultare atentă lăuntrică) putem foarte ușor produce un conflict puternic care, de cele mai multe ori, duce la rupturi ireconciliabile. Oferindu-ne, însă, acest Stop, această ascultare lăuntrică și alegerea de a nu reacționa, putem foarte ușor crea un spațiu vindecător în care fiecare persoană implicată să își rostească propriul adevăr. Din nou, să ne ascultăm cu atenție. Să învățăm să validăm perspectivele celorlalți chiar dacă acestea nu sunt în acord cu ale noastre. Să picăm de acord că, uneori, nu suntem de acord și, astfel, să evităm rupturile. Fără acest Stop, riscăm să dăm răspunsuri aprinse, din reacție. Reacțiile sunt întotdeauna inconștiente și născute din identificări cu roluri.

Și, drag prieten al Călătoriei Inimii, adu-ți aminte că decizii luate în miezul reacției ar fi mai bine să fie evitate indiferent cât de presant ar părea totul. E mult mai înțelept să mai așteptăm câteva zile, oferindu-ne acest Stop, această ascultare atentă, pentru a lăsa calmul să se instaleze și să luăm, apoi, deciziile dintr-o perspectivă mai clară. După ce vom fi privit, vom putea acționa. Conștient. Din așezare și ascultare, putem merge. (Așează-te și mergi – Jean-Yives Leloup)

De curând am avut privilegiul să-mi asum, din nou, Centrul într-un grup de superbe Femei, în Călătoria Practica Puterii Feminine și am fost uluită să văd și să simt cu fiecare dintre ele au înțeles care sunt propriile motivații cu care fac tot ceea ce fac în viața lor. Au înțeles și au simțit, la rândul lor, că  este un moment potrivit pentru a-și continua investigația interioară. Și au conștientizat care a fost motivația lăuntrică ascultându-și chemarea inimii și participând la Călătoria Practica Puterii Feminine. În Cercurile Sacre ale Feminității pe care le creăm împreună, de fiecare dată primim revelații puternice și înțelesuri. Este foarte atrăgător să-i găsim pe ceilalți vinovați pentru ceea ce trăim noi, sau astrele, sau contextul politic, social, cultural…etc. Așa am fost învățați să funcționăm. Însă, cu sinceritate vin și te întreb, nu e oare mai înțelept să ne întoarcem privirea către noi înșine? Poate că este momentul să facem asta cu adevărat. Mă privesc și mă ascult, mai întâi pe mine. Mă simt foarte recunoscătoare și privilegiată că, împreună cu tine, cu voi toți, în Călătoria Inimii putem crea Cercuri de vindecare și de transformare în care să conștientizăm că modul nostru de a gândi, credințele și identificările noastre cu roluri vechi, ne-au condus la ceea ce trăim acum și că, schimbând gândirea, ne putem vindeca. În astfel de Cercuri de vindecare, împreună, învățăm Arta Respirației Conștiente care ne ajută să ne acceptăm și să ne onorăm trecutul, indiferent cum a fost acesta, și integrându-l să putem crea, din Prezență, un alt viitor.

Pentru noi, în Călătoria Inimii, aceste vremuri pe care le trăim au de a face nu doar cu procesul personal ci și cel colectiv și cel transpersonal. În Comunitatea pe care am creat-o, și care continuă să crească, ne este mai ușor să înțelegem, împreună, că nimic nu este atât de clar pe cât pare la prima vedere. Indiferent câtă claritate am cere. Înțelegem că nu există adevăruri supreme în mijlocul acestor imense forțe transformatoare și în miezul vârtejului transformator prin care trecem toți. Habar nu avem către ce ne conduce pe noi toți acest curent de mari schimbări dar, în Călătoria Inimii, noi am ales Conștiența. O Viață trăită cât mai conștient. Și aceasta este tot o Practică, un proces, pas cu pas, zi de zi, moment de moment, a cărui rezultate ni se vor revela pe măsură ce avem curajul să pășim în necunoscut, dincolo de zona de confort. Vremurile pe care le trăim acum ne readuc aminte că certitudinea nu ne mai este la dispoziție (asta dacă ne-am iluzionat vreodată cum că există ceva sigur, ceva cert, pe lumea asta…)

Lumea pare altfel în Prezența acestui om, conexiunile între lucruri, oameni și idei, experiența vieții este impregnată de o strălucire fără pată.

Lumea pare altfel în Prezența acestui om, conexiunile între lucruri, oameni și idei, experiența vieții este impregnată de o strălucire fără pată.

Călătoria Inimii tale, dragă prieten, te conduce acum mai profund decât ai îndrăznit vreodată să visezi. Dacă-ți dai voie, te conduce în marele mister al devenirii. A devenii o Ființă Conștientă de puterea sa de Creator al Realității este un proces de devenire. Așa cum la spun și Femeilor din Practica Puterii Feminine „nu ne naștem femei, ci devenim femei.”

Da, prietene drag, trecem toți prin multe pendulări, multe oscilații, multe schimbări, multe temeri și multe îndoieli dar, în ciuda tuturor multe de tot felul, putem alege să avem încredere. Uneori ne creăm oportunități de a arunca totul în aer pentru a ne recrea, pentru a ne renaște, pentru a ne reconstrui. Și acum chiar trăim aceste momente magice de recreație, de renaștere, de reconstrucție. Nu doar o renaștere la nivel individual ci și una la nivel colectiv și transpersonal. Da, e mult mai ușor ca, uneori, să ne retragem în solitudine însă dacă vrem, cu adevărat, să ne aducem contribuția în această uriașă schimbare, e nevoie să creăm cât mai multe punți conștiente cu cei din jurul nostru. E nevoie să consolidăm Comunitatea din care alegem să facem parte. Nu ne mai putem permite să ne ascundem, în continuare, în spatele unor armuri cu care am tot fost  obișnuiți. Nu ne mai putem permite să ne complacem în vechi obiceiuri și credințe. E, mai degrabă, o nevoie impetuoasă de a deveni conștienți de legăturile care sunt între noi. Nu suntem niciodată singuri, chiar și atunci când pare că toată lumea ne-a „abandonat”. În Comunitatea Călătoria Inimii, ne bucurăm din ce în ce mai mult de câmpul de energie colectivă și de Creația Împreună. Onorându-ne Consacrarea –  O Viață trăită în Conștiență –  ne recalibrăm, în mod continuu, propriile vieți, pentru a fi în acord cu simplitatea și măreția Ființei Umane care am ales să fim. Nu este ușor. Ba chiar, de multe ori, e foarte greu dacă uităm că multele provocările, multele pendulări, multele oscilații, multele opinii, multele vulnerabilități nu sunt nimic altceva decât reale oportunități pentru ca noi să ne putem transforma. Putem alege să fim recunoscători pentru ele sau putem alege să ne plângem în continuare despre cât de puțin noroc avem în viață, de cât de greu, dificil și chinuitor este totul.

Recunoștința nu este a spune mulțumesc. Este un fel de vibrație a Inimii, un fel emisie, de radianță a cărei lumină nu poate fi confundată și care face ca Realitatea să fie iluminată din interiorul său, miraculos.

Recunoștința nu este a spune mulțumesc. Este un fel de vibrație a Inimii, un fel emisie, de radianță a cărei lumină nu poate fi confundată și care face ca Realitatea să fie iluminată din interiorul său, miraculos.

Nu știu cum este la tine, dragă prieten al Călătoriei Inimii care alegi să citești acum aceste rânduri, dar la mine, ori de câte ori mă gândesc la ce nu merge, ce nu este făcut, ce s-ar fi putut face „mai bine” cumva parcă amplific exact toate acestea. Nu știu care este ordinea. Obiceiul de a ne plânge este cel care amplifică acele lucruri despre care chiar ne plângem sau faptul că ne plângem, de fapt, le aduce în viața noastră atrăgându-le precum un magnet? La fel, ne putem întreba cum e cu recunoștința. Dacă trăim în recunoștință, îndreptându-ne atenția, energia, pe lucrurile care ne plac și ne bucură sau invers? Ascultându-l, văzându-l cu trăiește și simțindu-l de curând pe Brother David, am înțeles, încă o dată, că cei care practică gratitudinea zilnic, pentru tot și toate, cei care sunt în slujba procesului de transformare, sunt cei care aleg să-și trăiască viața în recunoștință și conștiență, în simplitate și bucurie. Un adevărat exemplu demn de urmat. Profundă Recunoștință, dragă Brother David. Este o adevărată onoare pentru noi, HEFT, și pentru Călătoria Inimii să ne fii prieten, ghid și însoțitor în Practica Recunoștinței.

Recunoștință și ție, tu cel/cea care citești acum. Tu prieten drag al Călătoriei Inimii, recunoștință pentru tot ceea ce ne aduce prezența ta și energia ta în Comunitatea pe care o creăm Împreună cu tine. Și pentru tot ceea ce alegi să aduci în Creația Conștientă Colectivă de Realitate pe care noi, de data aceasta, am numit-o CĂLĂTORIA INIMII.

Fie ca Practica Recunoștinței să te însoțească zilnic! (Video Brother david – A Good Day) 

arcada cropx

Am scris!

AmmaRa

Calendarul eXperiențelor Călătoria Inimii


Descarcă acest articol ca PDF.

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Descarcă acest articol ca PDF.
Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2019

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net