Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Brother David Steindl-Rast



Dragi prieteni, vă anunțăm că au început deja înscrierile pentru conferințele și workshopul lui Brother David Steindl-Rast!

Programul vizitei lui Brother David Steindl-Rast în România va fi următorul:

 

București: conferință și lansare de carte

Data:  30 septembrie, ora 18:00

Locație: Hotel Ramada Parc, Terra Grand Ballroom

Preț: 44 lei

 

București: workshop

Data: 1 octombrie, ora 9:30

Locație: Asociatia de Terapii Transpersonale

Preț: 150 lei

 

Iași: conferință și lansare de carte

Data: 2 octombrie, ora 18:00

Locație: Universitatea Petre Andrei din Iași, Aula Magna, str. Ghica Voda nr.13, et.6

Preț: 25 lei

 

Cluj: conferință și lansare de carte

Data: 4 octombrie, ora 18:00

Locație: Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA), aula A1, str. Teodor Mihali nr. 58-60

Preț: 25 lei

 

Oradea: conferință și lansare de carte

Data: 5 octombrie, ora 18:00

Locatie: Universitatea Creștină Partium, Sala Festivă, str. Primariei nr. 27

Preț: 25 lei

 

Timișoara: conferință și lansare de carte

Data: 6 octombrie, ora 18:00

Locație: Hotel Timișoara, Sala de Conferințe, str. Mărășești nr. 1-3

Preț: 25 lei

Atenție: Locurile la toate aceste evenimente sunt limitate!

Data limită de înscriere pentru workshopul de la București este 15 septembrie. După această dată, în măsura în care vor mai exista încă locuri disponibile, prețul va fi 200 de lei.

Pentru conferințe, plata taxei de intrare se va putea face și în ziua evenimentului, la intrare, doar în măsura în care vor mai exista locuri libere în sală.

Celor care își doresc să participe alături de noi la aceste întâlniri le recomandăm să se înscrie din timp și să achite taxa de participare, pentru a-și asigura locul în sală.

Înscrieri și info la: tel 0731.014.257 (Alina Hera), email: office@transpersonal.ro

 

O zi bună cu Brother David Steindl-Rast (cu subtitrare în limba română)

Brother David Steindl-Rast, o Călătorie a Inimii. În România

Brother David Rast este mult mai mult decât un celebru călugăr benedictin.

Este un creştin reformator care simte enormele schimbări ce se petrec în Conştiinţa umanităţii. Abordările sale depăşesc graniţele dogmatice spulberând încremenirea vechilor texte şi făcând să se prăbuşească zidurile în care sunt închise inimile. Cuvintele sale, avându-şi izvorul în trăirea directă a Revelaţiei, au darul de a aduce pacea şi bucuria celor care îl ascultă sau îi citesc cărţile. “Iubeşte din toată inima, fără nici o rezervă, lasă-te surprins de minunăţia vieţii, mulţumeşte şi fii recunoscător pentru aceasta şi vei descoperi superba şi întreaga completitudine a vieţii tale”.

Călătoria Inimii este călătoria Sufletului aflat în încarnare şi toţi ne aflăm într-o asemenea călătorie. Brother David Rast este unul dintre aceia care au mers în această călătorie până la capăt, parcurcând toate etapele umanului. La capătul acestei călătorii a descoperit una dintre cheile revelaţiei: Recunoştinţa faţă de tot ceea ce există. Şi de-atunci o împărtăşeşte cu toţi aceia aflaţi pe propriul lor drum către starea de completitudine a Fiinţei. Cuvintele sale au darul de a arde încremenirea în concepte rigide şi de a descătuşa inimile. Abordările sale, neconvenţionale l-au apropiat de mişcarea transpersonală americană şi nu numai. A lucrat cu Stan şi Christina Grof, cu Stephen Levine şi Elisabeth Kubler Ross şi mulţi dintre exploratorii Noii Conştiinţe. Este unul dintre cei mai de seamă reformatori ai creştinismului modern. Cărţile sale au un succes uriaş în întreaga lume iar conferinţele sale deschid către Adevăr milioane de conştiinţe. Din clipa în care noi, Horia Ţurcanu şi Elena Francisc l-am cunoscut, am ştiut că acest călugăr iluminat are un mesaj pentru România.

Şi astfel, Călătoria Inimii noastre se va petrece, un timp, în compania acestui blând iluminat creştin care este David Rast. Avem bucuria de a-i invita pe toţi prietenii noştrii, exploratori ai Conştiinţei şi căutători ai Adevărului despre Sine, să fie alături de noi la seria excepţională de conferinţe şi seminarii pe care Brother David Rast le va anima în România în luna octombrie. Bucureşti, Iaşi, Cluj, Oradea şi Timişoara vor fi destinaţiile acestei Călătorii a Inimii în care vom fi alături de el, având convingerea că nu există Suflet aflat în Călătorie care să nu-şi presimtă propriul Adevăr în prezenţa acestuia. Deasemeni avem bucuria de a lansa odată cu această serie de conferinţe şi prima sa carte în limba română: Adâncimile cuvântului, a cărei prefața este scrisa de Dalai Lama.

Documentar despre Brother David Steindl-Rast – Partea I

Notă biografică

David Steindl-Rast s-a născut pe 12 iulie 1926, la Viena. A studiat artele, antropologia şi psihologia. Are un MA – Master of Arts şi un doctorat la Universitatea de Arte vieneză. În 1952 şi-a urmat familia, emigrând în Statele Unite, iar în 1953 a intrat în nou-înfiinţata comunitate a Ordinului Benedictin din Elmira, New York. Astăzi este membru senior al Mânăstirii Mount Saviour. Studiile sale post-doctorale l-au condus la Universitatea Cornell, unde a devenit primul romano-catolic care a susţinut Conferinţele Thorpe (Thorpe Lectureship).

După 12 ani de pregătire monastică şi studii de filosofie şi teologie, Brother David a fost trimis de către abatele mânăstirii sale să participe la un dialog budist-creştin, pentru care a primit aprobarea Vaticanului în 1967. A devenit discipolul zen al unor mari maeştri precum Hakkuun Yasutani Roshi, Soen Nakagawa Roshi, Shunryu Suzuki Roshi şi Eido Shimano Roshi. El este cofondatorul, în 1968, al Centrului pentru Studii Spiritule şi în 1975 a primit premiul Martin Buber pentru punţile pe care le deschisese între tradiţia creştină şi cea budistă.

Împreună cu Thomas Merton, Brother David a adus un val de înnoire a vieţii spirituale în Statele Unite. Din 1970 până astăzi el a rămas o figură excepţională a mişcării creştine House of Prayer (Casa Rugăciunii) care care reuneşte 200.000 de ordine religioase în Statele Unite şi Canada.

Timp de decenii, Brother David şi-a împărţit viaţa între retrageri spirituale, ca eremit, şi conferinţe pe teme spirituale pe care le-a ţinut pe cinci continente. De pildă, într-un tur de două luni în Australia el a susţinut 140 de conferinţe şi a călătorit 12000 de mile. Oamenii care au venit la conferinţele sale aparţin unui spectru uriaş de interes şi de clase sociale, de la studenţii înfometaţi ai Zairului, până la studenţii de la Harvard şi Columbia University, de la călugării budisti sau sufi, până la indienii Papago şi elitele intelectuale ale germaniei, de la comunităţi New Age, până la reuniuni ale cadeţilor Academiei Navale din Annapolis. Pretutindeni, Brother David a găsit cuvântul potrivit şi inspirator pentru a reaminti tuturor acestor oameni Adevărul despre ei înşişi. Zeci de mii de oameni din întreaga lume au regăsit cărarea către adevărata spiritualitate datorită conferinţelor, scrierilor şi workshop-acestui inspirat misionar.

A devenit o figură emblematică a dialogului interconfesional pe întreaga planetă. Articolele sale pot fi găsite în Encyclopedia Americana şi New Catholic Ecyclopedia, în New Age Journal şi faiosul Parabola Magazinne.  Cărţile sale sunt traduse în multe limbi ale globului. Printre acestea, cele mai importante sunt „ Gratefulness, the Heart of Prayer „ şi „A Listening Heart” apar în toate antologiile de literatură spirituală. Este co-autorul mult premiatei  „Belonging to the Universe” (a câştigat în 1992 premiul American Book Award), un dialog despre noua paradigmă în ştiinţe şi teologie împreună cu fizicianul Fritjof Capra. Interesul său pentru tadiţia budistă s-a materializat în cartea The Ground We Share: Buddhist and Christian Practice, scrisă împreună cu maestrul zen Robert Aitken Roshi. Cele mai recente cărţi ale sale sunt The Music of Silence şi Words of Common Sense. Adâncimile cuvântului va apărea în limba română printre Cărţile Elena Francisc, odată cu turneul său În România din luna Octombrie.

Site-ul său,  www.gratefulness.org este un spaţiu interactiv pentru oameni din 240 de ţări, interesaţi de ceea ce s-a putea numi Noua Spiritualitate.

horia turcanu

Documentar despre Brother David Steindl-Rast – Partea II

Interviu cu Brother David Steindl-Rast

L-am cunoscut acum vreo doi ani, la Moscova, la o conferinţă internaţională de psihologie transpersonală. Printre toţi psihologii, psihiatrii, practicanţii de diferite „tehnologii ale sacrului” cum le-ar numi Eliade, îl remarcai imediat, îmbrăcat în rasa lui călugărească, simplu la vorbă, disponibil şi blând. Apoi l-am auzit vorbind şi electrizând sute de oameni. Cuvintele sale, venind de undeva, din adâncuri, aveau o forţă şi o putere de sugestie extraordinare. Am recunoscut energia experienţei. Omul acesta nu vorbea din cărţi, nu împrăştia idei. Era unul dintre aceia care trăiau, în mod direct, Revelaţia. Starea de conştiinţă extinsă. Pentru omul acesta, în mod evident, spiritualitatea nu era un cuvânt găunos. Oamenii simţeau acest lucru, şi de ori de câte ori numele său apărea în program, sala era plină. Am remarcat apoi că era singura „faţă bisericească” de orientare creştină prezentă la conferinţă, deşi, teoretic, spiritualitatea trăită este esenţa psihologiei transpersonale iar interesul faţă de un asemenea eveniment, în care terapeuţi din toată lumea se adunau pentru a împărtăşi experienţe, ar fi putut să fie imens. Erau acolo şamani şi călugări budişti, reprezentanţi ai unor tradiţii de pe întreaga planetă, veniţi la întâlnirea cu singura ştiinţă ce explorează spiritualitatea umană prin experienţă. Dar nu şi creştini, în afara lui Brother David Rast. Cine este acest om a cărui privire blândă şi acărui voce ca un firişor de apă, reuşeşte să ridice în picioare sutele de oameni de ştiinţă veniţi la conferinţă? Ascultam ceea ce spunea şi nu ne venea să credem că atâta transparenţă, atâta lipsă de rigiditate, asemenea excepţională capacitate de a împărtăşi trăirea spirituală venea din partea unui reprezentant al bisericii catolice oficiale.

Apoi am căutat informaţii despre el şi am aflat mai multe despre cărţile pe care le scrie şi despre conferinţele pe care le susţine în întreaga lume. Personajul s-a conturat. Brother David Rast, călugărul benedictin de origine austriacă, părea a fi un reformator curajos, un adevărat trăitor al stărilor de expansiune a conştiinţei care îşi făcuse un ţel din a deschide această cale şi altora. Trăia în America, dar împlinirea ţelului său îl conducea pretutindeni în lume. Apoi l-am întâlnit personal şi am schimbat impresii. Eram împreună cu Elena (Francisc J). A fost o întâlnire mare şi amândoi am rămas cu o impresie extraordinară despre acest om. Prezenţa sa putea fi simţită ca un curent electric, iar cuvintele sale, formulate cu o blândeţe neasemuită, aveau o putere de sugestie incredibilă. Brother David Rast era un iluminat. La despărţire, ne-a dăruit una din cărţile sale: Deeper than Words. Când s-a îndepărtat, în holul marelui hotel în care ne aflam, Elena a pivit după el şi a spus doar atât: „Simt că trebuie să-l invităm pe omul acesta în România”. Nu m-am mirat atunci, căci avem mulţi invitaţi care ne plac, din afara ţării, despe care cedem că a putea aduce ceva exploratorilor conştiinţei care se află în Călătoria Inimii alături de noi.

Apoi, am uitat acea replică a Elenei. Ea însă nu. Au trecut doi ani de-atunci şi acum Brother David este pe cale să vină în România. Ea este aceea care a făcut toate demesurile, deloc uşoare, pentru a face posibilă această călătorie de anvergură, pentru un personaj cum este Brother David. Cât despre mine, am stat mult în expectativă. Îmi plăcuse mult conversaţia şi prezenţa lui Brother David Rast, dar, îmi spuneam, ce-ar fi dacă i-am invita în România pe toţi cei care plac. Într-o bună zi din aceşti doi ani cât a durat organizarea tuturor detaliilor, vazând cât de hotărâtă era Elena să ducă la bun sfârşit proiectul, am întrebat-o de fapt ce o motivează, care este motorul acestei aventuri. A reflectat o clipă şi în cele din urmă mi-a spus ceva uimitor: „Cred că e important, ca energie, nu numai pentru noi şi numai pentru cei care călătoresc alături de noi, dar, pur şi simplu, pentru România. Simt că energia acestui om, trăirile lui, felul în care el este capabil să împărtăşească sunt lucrurile de care avem nevoie, la nivelul conştiinţei colective a ţării. Simt că această întâlnire va fi importantă pentru el şi pentru noi toţi.” Spun că mi s-a părut uimitor, pentru că foarte puţine ori am auzit-o pe Elena rostind numele României şi privind lucrurile dintr-o asemenea perspectivă.

Ei bine, lucrurile s-au copt şi acum totul pare să fi intrat în numărătoare inversă. Brother David Rast va străbate România şi noi împreună cu el. O Călătorie a Inimii care se anunţă o veritabilă aventură spirituală. Ediţia românească a cărţii pe care ne-a dăruit-o la Moscova, în holul unui hotel, este pe cale să intre în tipar, pentru a fi lansată la prima lui conferinţă. Toate semnele ne spun că această etapă a Călătoriei Inimii va fi una pe care n-o vom uita uşor iar acest lucru a devenit evident şi petru mine. Dar motorul neobosit al acestei întreprinderi a fost în permanenţă Elena Francisc, fără de care Călătoria nu ar fi fost posibilă. Intuiţia ei, aceea că România, ca fiinţă colectivă, are nevoie de prezenţa lui Brother David, a rămas în picioare. Are cumva legătură cu ceea ce se numeşte vindecare spirituală. Rămâne de văzut cu ce se va alege Brother David în urma acestei călătorii, căci niciodată o asemenea relaţie de vindecare nu are un singur sens.

Onoarea de a-l avea ca oaspete pe Brother David Rast este precedată de acest interviu care aduce cititorilor Călătorie Inimii o imagine despre cine este acest om.

Horia Ţurcanu

Aţi vorbit despre Isihasm şi despre Rugăciunea Inimii, o temă centrală în Ortodoxia est europeană. Totuşi, aparţineţi ordinului Benedictin. Care este conexiuea?

Personal sunt foarte legat de Ortodoxie în general şi de mistica isihastă în special. Pentru mine adâncimea Rugăciunii Inimii  depăşeşete cu mult graniţele înguste ale orientărilor diferitelor biserici. Dar trebuie să spun că şi în Ordinul Benedictin Rugăciunea Inimii are o importanţă enormă. Aş spune că este un instrument fundamental în practica benedictină. Ordinul există din secolul al 6-lea, vremuri în care biserica nu era încă scindată, astfel încât apropierea dintre ortodoxie şi abordările benedictine nu este greu de explicat. Experienţa este ceea ce contează. Nu dogma.

Sunteţi un apropiat al mişcării transpersonale, aveţi contacte cu Grof si alţii din zona experienţială a psihologiei, participaţi la evenimente ale „Noii Conştiinţe” în care vorbiţi despre perspectiva creştină asupra spiritualităţii, fără să vă deranjeze apropierea dintre ştiinţă şi spritualitate. Nu sunt mulţi oameni ai bisericii care fac acest lucru. Este acesta un semn al relaxării dogmatice a bisericii oficiale?

Întradevăr, nu sunt mulţi oameni din interiorul bisericii care se deschid către abordările mai puţin dogmatice. Dacă ar fi, atunci viaţa mea ar fi mai uşoară. Perspectivele dogmatice, rigide, închise, par a fi anacronice în aceste timpuri ale comunicării şi ale deschiderii şi acesta este motivul pentru care eu sunt atât de interesat de apropierea între perspectiva creştină şi cea ştiinţifică. Dogma ştiinţifică a fost la fel de închistată şi auto-defensivă ca şi cea religioasă, respingând total spiritualitatea ca făcând parte din Adevăr. Dar ştiinţa s-a deschis către trăirea directă a experienţei spirituale, mai ales prin intermediul psihologiei transpersonale şi acum, acest timp al comunicării şi al deschiderii face posibilă conexiunea între aceste abordări care păreau ireconciliabile. Mă consider unul dintre aceia care iau parte la acest proces al unificării viziunii ştiinţifice cu cea spirituală.

Cuvântul cheie aici pare a fi „experienţă”. Experienţa pare a submina orice dogmă, fie ea ştiinţifică sau religioasă. Părinţii psihologiei transpersonale au plecat de la experienţa directă a stărilor de conştiinţă extinsă şi au introdus trăirea spirituală în harta psihicului omenesc. Se întâmplă acelaşi lucru şi în dogma religioasă? Trăirea directă a stărilor spirituale ar putea schimba ceva în rigiditatea dogmatică a instituţiilor, în acelaşi fel în care s-a petrecut cu instituţiile ştiinţifice?

Da, experienţa este cheia. Experienţa nu ţine seama de dogmă şi nici de regulile prestabilite. Experienţa nu încape în cărţile de nici un fel, nici ştiinţifice nici religioase, căci experienţa spirituală este viaţa. Viaţa nu încape în concepte mentale. Abraham Maslow, unul dintre părinţii psihologiei transpersonale, spune că experienţa de conştiinţă extinsă nu se poate distinge de experienţa spirituală şi la aceeaşi concluzie formulată altfel ajunge şi Stanislav Grof. Diferenţa este dată numai de persistenţa experienţei şi de puterea de a trăi aceste niveluri spirituale ale conştiinţei în fiecare moment al vieţii. Diferenţa între majoritatea oamenilor şi marii mistici, cum sunt şi sfinţii bisericii, este aceea că pentru un om obişnuit experienţa mistică este o experienţă de vârf, după care re-cade în starea ordinară de conştiinţă, în vreme ce marii mistici trăiesc la acea intensitate fiecare moment al vieţii lor. Toţi trăim experienţe spirituale mai mult sau mai puţin, dar educaţia şi alţi factori ţinând de spaţiul conceptual ne fac să negăm propriile experienţe. Mulţi cred, după o asemenea experienţă, că nu a fost decât o nebunie temporară, un moment de rătăcire. Iau Adevărul drept falsitate şi iluzia drept Adevăr. După părerea mea, importanţa acestui moment pe care îl trăim cu toţii este tocmai lărgirea momentelor de experienţă mistică, de experienţă a Adevărului. Încetul cu încetul începem să integrăm în viaţa de zi cu zi aceste trăiri spirtuale şi începem să validăm spaţiile subtile  ale conştiinţei noastre ca făcând parte din viaţa noastră. Este o parte din ceea ce numim „Revoluţia Conştiinţei” sau Noua Conştiinţă sau Noua Spiritualitate.

Trăirea directă a stărilor spirituale de către oricine, validarea acestor trăiri ca fiind perfect reale, nu ar fi un pericol pentru biserica instituţionalizată? Dacă oricine ar avea acces în orice moment al vieţii sale la trăirea directă la divinităţii, atunci ce ar mai face biserica? Cunosc un caz în care cineva din România a avut o experienţă cristică şi apoi a împărtăşit-o cu duhovnicul său. Acesta l-a îndrumat către serviciul de psihiatrie. Cum vedeţi viitorul bisericii istituţionale din perspectiva deschiderii conştiinţei către trăirea directă a acestor stări?

După cum văd eu, scopul bisericii este acela de a mijloci comuniunea între om şi dumnezeu, de a deschide porţile trăirii spirituale. Dar biserica este o instituţie, şi orice instituţie, fie ea de invăţământ, medicală, religioasă , politică sau oricum ar fi, după un timp scurt de funcţionare, tinde să uite să promoveze scopul în care a fost creată şi începe să se promoveze pe sine. Aceasta este natura unei instituţii. Tinde să se cristalizeze, să înţepenească, să substituie viaţa, experienţa vie, cu dogma rigidă. Un mistic ce trăieşte revelaţia, într-un anumit sens, nu are nevoie de o instituţie care să mijlocească accesul său la divinitate. Pe de-altă parte, biserica are darul sau harul de a deschide unele porţi către trăirea stărilor mistice, pentru aceia care nu au găsit calea încă. O instituţie este o creaţie omenească şi ca orice creaţie omenească este potrivită unui anumit moment şi răspunde unei anumite necesităţi. Dacă există, a fost nevoie de ea în clipele în care umanitatea poate că pierduse direcţia. Dar lucrurile se schimbă, umanitatea se schimbă şi biserica, una dintre instituţiile care reflectă conştiinţa omenească, se schimbă şi ea. Văd foarte clar cum dogma şi rigiditatea bisericii instituţionale îndepărtează oamenii de ea în aceste timpuri ale transformării şi ale deschiderii şi îmi pare rău. Dar pe de-altă parte simt că biserica, poate mai încet decât alte instituţii, se transformă şi ea. Va exista atâta vreme cât cineva va mai avea nevoie de ea. O structură nu este decât o ficţiune, o convenţie. Adevărata biserică este umanitatea însăşi în care divinitatea se manifestă.

Multe tradiţii mistice au în centru lucrul cu „spaţiul sacru al inimii”, în care inima nu este un organ fizic, ci un centru spiritual al fiinţei, o poartă către dimensiunile inefabile ale propriei fiinţe. În ortodoxie şi în isihasm in special, inima este privită în acelaşi fel. În România avem o abordare experienţială pe care o numim Respiraţia Inimii şi care deasemeni deschide porţile către dimensiunea transcendentă a fiinţei. Cărţile dvs se referă mereu la a coborâ în inimă. Care este perspectiva dvs asupra Inimii ca poartă spirituală?

Inima este un centru absolut, un punct de întâlnire a tuturor dimensiunilor fiinţei, fizică, energetică, emoţională, mentală şi spirituală, este precum măduva unui copac, în jurul căreia se crează miracolul realităţii copacului. În creştinism, marele maestru al Inimii – după Isus – este Sf Augustin care a trăit în secolul 4. El spune că „în inimă, Dumnezeu este mai apropiat de mine, decât sunt eu însumi”.  Acest adevăr a fost rostit întradevăr în multe tradiţii ale lumii, în multe feluri. Este un alt fel de a spune că esenţa noastră cea mai intimă este divină, transcendentă şi că există un nivel al fiinţei în care suntem una cu divinul, în care comuniunea este deplină. Pe de-alta parte Sf Augustin percepea modul dualistic în care funcţionează mintea omenească şi care ne separă cumva de esenţa noastră. Abia acum psihologia transpersonală se ocupă de acest lucru, dar pentru acele vremuri, perspectiva Sf Augustin este extraordinară. El observă felul în care existenţa umană limitează divinitatea interioară şi principala sa preocupare este aceea de a elibera fiinţa din această limitare. Un alt lucru pe care îl observă Sf Augustin este acela că noi simţim această profundă prezenţă a divinităţii în inimă şi acest lucru ne face să căutăm fără încetare. Inima ne mână fără odihnă în această căutare care ia diferite forme dar în esenţă este căutarea originii, a esenţei pe care noi o simţim şi o presimţim în interior. Inima este un punct de transformare, punctul în care dimensiunile se întrepătrund, în care aspectul nostru uman îşi trage vitalitatea din principiul divin. Dincolo de punctul de transformare al  inimii este Misterul pe care îl numim Tatăl şi pe care îl putem doar simţi. Doar simţirea ne poate pune în conexiune cu această dimensiune a fiinţei care nu poate fi gândită sau conceptualizată, ci doar trăită. De aceea este inima atât de importantă în creştinism şi în alte tradiţii mistice, pentru că este singura punte de legătură cu transcendenţa. Întreaga Creaţie a universului fizic din care facem parte şi noi ca fiinţe umane este accesibilă prin punctul de transformare al inimii. Este ceea ce numim Fiul, sau conştiinţa Cristosului Cosmic. Iar aspectul dinamic al Creaţiei este numit în creştinism Duhul Sfânt. Întregul poate fi deci trăit pe trei niveluri de experienţă: Misterul sau Tatăl, Universul fizic sau Fiul şi aspectul său dinamic, sau Sfântul Duh, iar Inima este centrul acestei experienţe multidimensionale. Şi, ca să revin la punctul de plecare al discuţiei, este remarcabil modul în care, în vremurile din urmă, experienţa psihologiei transpersonale a redesenat hărţile conştiinţei în aşa fel încât similitudinile cu viziunea creştinismului mistic au devenit evidente. Ceea ce misticii creştini trăiau acum mult timp, îşi face loc acum în experienţa diectă a stărilor de conştiinţă extinsă, iar inima, acum, ca şi atunci, joacă acelaşi rol de centru, de punct de tansformare, de poartă între dimensiuni.

Acest aspect dinamic al Creaţiei include experienţa umană, gândirea, emoţiile, drama, într-un cuvânt, „iluzia”, aşa cum o numeşte budismul…

Da, aceasta este frumuseţea unică a creştinismului, faptul că întreaga experienţă umană, simţită de la nivelul inimii, nu numai că include experienţa umană oricum ar fi ea, ci o transcende, merge dincolo de ea fără să o nege, o înglobează în marea pulsaţie universală a întregii Creaţii.

În Isihasm, Rugăciunea Inimii se face cumva dublată de o anumită respiraţie. Respiraţia este un instrument fundamental şi în alte tradiţii mistice, un instrument al transcendenţei, care deschide porţile conştinţei. Ce ne puteţi spune despre respiraţie?

În Rugăciunea Inimii scopul este acela de a coborâ mintea în inimă, cu alte cuvinte de a trece de pe un nivel pe altul de conştiinţă. Iar acest lucru, trecerea între diferitele niveluri ale conştiinţei se poate face cu ajutorul respiraţiei care este mult mai mult decât o funcţie fizică sau fiziologică ce ţine de corporalitate. Respiraţia uneşte cumva diferitele niveluri de experienţă pentru că tinde să concentreze totul în momentul prezent, pe când mintea omenească tinde să alunece mereu în viitor sau în trecut. Respiraţia aduce mintea în clipa trăită acum şi astfel o unifică cu simţirea, cu inima. A rămâne focusat pe respiraţie te pune în conexiune cu esenţa, cu sinele, cu centrul fiinţei. Atunci când rugăciunea este însoţită de respiraţie, există un punct, un moment în care cuvintele rugăciunii dispar şi respiraţia însăşi devine un fel de rugăciune care expansionează în afară şi revine înlăuntru, unificând totul. Asta se întâmplă când practicăm Rugăciunea Inimii. Noi, benedictinii,  practicăm Rugăciunea Inimii, dar este preluată întradevăr din tradiţiile răsăritene. Probabil cunoaşteţi Filocalia, povestea unui călugăr rus aflat în căutarea Adevărului, şi care îl află în practicarea Rugăciunii Inimii…  Această carte a avut şi are o enormă influenţă în lumea occidentală şi pomenesc despre ea pentru că se potriveşte în context. Este vorba despre experienţa personală a comuniunii cu divinitatea, iar calea este ceea a inimii şi a respiraţiei, a practicării momentului prezent.

Mai există şi alte căi pe care le praticaţi pentru a intra în stări de expansiune a conştiinţei, pentru a trăi direct experienţa spirituală?

Cântecul, sau mai bine spus incantaţia, care are o mare legătură cu respiraţia şi cu rostirea. Dacă o rugăciune se poate petrece complet în interior, incantarea aduce starea interioară în manifestare, în plan fizic, material, prin vibraţie, este un fel de materializare a stării interioare trăite, o împărtăşire a trăirii în dimensiunea încarnată, umană. Incantaţia, deasemeni, este folosită în toate tradiţiile mistice ale lumii şi desigur în abordările spirituale care nu ţin de o anumită tradiţie. Rugăciunea şi respiraţia, unificate în momentul Prezent şi eliberate prin intermediul cântecului, au darul de a extinde, de a radia trăirea spirituală. O altă practică importantă pentru benedictini este ceea ce numim „lectio divino”, sau „citirea spirituală”, care constă în citirea unor texte sacre, dar nu pentru a extrage informaţia de-acolo. Ele se citesc cu ochii sufletului şi se ascultă cu urechile inimii. Este de fapt o împărtăşire din energia subtilă a unui anumit text. Deasemeni este o practică ce poate fi găsită şi în alte tradiţii, cum este cea budistă. În această practică nu iei ceva din pagina textului, ci laşi textul să te învăluie. Nu trebuie să înţelegi ceva anume, o semnificaţie, ci doar să te scalzi în vibraţia acelui text. Tot mai mulţi oameni de pretutindeni descoperă această cale de a accesa stări spirituale, oameni care nu sunt călugări, şi care au integrat această practică în viaţa lor, pentru că este o practică uşoară şi eficace.

De asemeni tot mai mulţi oameni încep să perceapă dimensiunea terapeutică a trăirii stărilor de conştiinţă extinsă, a stărilor spirituale, să înţeleagă felul în care deconectarea de dimensiunile spirituale ale fiinţei este faptul care conduce la alterarea stării de sănătate sau de echilibru al fiinţei. Orice boală, porneşte din ruptură şi coboară prin intermediul emoţiei şi energiei, la nivelul fizic. Care este perspectiva dvs asupra acestei dimensiuni terapeutice a trăirii spirituale?

Există o mare tradiţie a vindecării prin reconectarea la esenţă, în biserică, dar care, cumva, în timpurile din urmă a căzut pe planul al doilea. Călugării din toate tradiţiile cunosc puterea vindecătoare a trăirii spirituale iar termenul de therapeutes îl desemna pe acela care însoţea un bolnav pe drumul vindecării prin reconectarea la dimensiunea spirituală a fiinţei. Terapeut deci, ab initio, nu insemna vindecător, ci însoţitor, tocmai pentru că era percepută spiritualitatea actului în sine. Cuvântul „religie” de asemeni, provine din „religare”, care înseamnă a reconecta, a reface legătura. Dimensiunea vindecătoare a actului spiritual, a trăirii spirituale îşi face, întradevăr, loc, din ce în ce mi mult în lumea modernă care descoperă adevăratele rădăcini ale suferinţei. Separarea de întreg sau de divinitate prin tăietura pe care o operează privirea duală asupra realităţii. Vindecarea care survine în urma experienţei spirituale este adevărata vindecare, aşa cum descoperă şi lumea ştiinţei. Vindecările spirituale nu au încetat niciodată să existe, chiar dacă ştiinţa le trece la categoria „fenomene neelucidate”. Acum doar că devenim mai conştienţi de acest lucru. Eu personal, prin tot ceea ce fac, prin cărţile mele, prin conferinţele mele, încerc să atrag atenţia asupra importanţei trăirii spirituale ca sursă a vindecării. Trăirea spirituală este accesibilă oricui, căci divinitatea nu face discriminare cu nimeni, este pretutindeni, aşteptând să fie descoperită din nou, la capătul rătăcirii. Instrumentele reconectării la esenţă sunt întotdeauna simple şi la îndemâna oricui. Respiraţia, cântecul, rugăciunea, recunoştinţa faţă de ceea ce experimentăm… Sunt de fapt instrumente ale vindecării spirituale.

Curând veţi fi în România pentru o… Călătorie a Inimii. Ştiţi ceva despre România? Cum simţiţi aproprierea acestei călătorii?

Ştiu că este o ţară în care spiritualitatea ortodoxă este la ea acasă. Am auzit despre mânăstirile României. Întotdeauna m-a interesat Estul şi centrul Europei, pentru că eu sunt născut în Austria, iar rădăcinile mele sunt acolo. Simt că va fi o experienţă extraordinară pe care o aştept din toată inima, cu emoţie. Faptul că această călătorie se va petrece sub semnul Inimii este pentru mine semnul pe care îl aşteptam. Apropos, de ce numiţi ceea ce faceţi Călătoria Inimii? Îmi place, dar ce semnificaţie are pentru voi acest lucru?

Călătoria Inimii este călătoria Sufletului aflat în experienţa încarnării. Tot ce este omenesc  deci, face parte din Călătoria Inimii.Timpul în care vom fi împreună în România face parte din această Călătorie. Cum vi se pare acest lucru?

Minunat. Inima mea o presimte deja.

horia turcanu

 

Documentar despre Brother David Steindl-Rast – Partea III


12 comentarii

  1. de la o vreme incoace, ma consider binecuvantata si asta datorita unor oameni exceptionali in preajma carora viata mi-a oferit ocazia sa ma aflu pentru cateva ore, pentru cateva zile sau pentru cativa ani
    in octombrie 2009 mergeam in india, intr-o calatorie care includea o saptamana de invataturi cu Sfintia Sa Dalai Lama, in templul sau din Daramshala; aflata la un metru distanta de el, mi se parea ca sfintenia sa are consistenta materiala, ca poate fi atinsa cu mana; infinita bunatate si intelegere pe care le emana, au trezit in mine un zambet interior care nu m-a mai parasit; credeam ca nu voi mai simti asa ceva in prezenta unui om, pana anul trecut cand, la moscova, l-am intalnit pe Brother David; prvirea sa inteleapta si plina de autentica smerenie m-a tintuit cand am intrat in sala in care isi tinea conferinta despre isihasm; o minte stralucita, in slujba unei inimi deschise! asemenea unui adevarat frate, Brother David (erudit ce sta alaturi marilor filozofi ai lumi, la discutii metafizice) nu ne da lectii, ci ne intinde o mana, atunci cand suntem in pericol de a ne rataci pe cale; ne invata bucuria simpla de a trai; ne aduce aminte ca suntem aici prin iubirea lui Dumnezeu, pentru a iubi, la randul nostru creatia divina din care suntem parte si noi
    da, sunt binecuvantata sa il intalnesc pentru a doua oara in viata pe Brother David, in octombrie!
    va multumesc, elena si horia, ca ati facut acest lucru posibil; si voi doi va numarati printre acei oameni minunati care m-au ghidat spre intalnirea cu mine insami
    teodora

  2. Va multumim si noi pentru ca veniti pentru a doua oara la Iasi…

    Cristi

  3. Sunt sigura ca voi reusi sa fiu din nou impreuna cu voi.Cu ajutorul vostru incerc sa-mi arunc MASTILE de protectie…si sa fiu EU asa cum simt cu inima ca SUNT.Astept cu inima deschisa, plina de speranta si iubire uniunea cu voi…familia sufletului meu.Iasul va IUBESTE !

    • si noi abia asteptam sa ne intoarcem la iasi. va fi in octombrie impreuna cu brother david rast. urA!

  4. Irina, Cristi, ne bucuram ca vom reveni, in curand, la Iasi unde ne-am simtit atat de bine. De data asta aducandu-l cu noi pe acest OM extraordinar care este Brother David. Invitati cat mai multi prieteni la aceasta intalnire! :) Cu cat mai multi oameni se vor scalda in energia emanata de el, cu atat mai bine pentru intregul nostru neam Romanesc. asta este ceea ce eu, sincer, simt. si sunt convinsa c-o veti simti si voi cand il veti cunoaste.
    va imbratisez, Ieseni dragi ce-mi sunteti.
    apoi vom fi la Cluj, la Oradea si la Timisoara. va asteptam pe toti, dragi prieteni ai calatoriei inimii.

  5. Eu ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca ne iubeste si imi pare rau ca nu imi fac timp, sau ca nu sant in stare sa-l slavesc asa cum s-ar cuveni…Mi-e frica sa ma imaginez fara Dumnezeu. Imi suna a sfarsit !! Avem atatia duhovnici buni, avem biserici si manastiri unde coboara ingerii si unde Duhul Sfant ne vine spre ajutor ! Ce sa cautam fratilor in alta parte ?

    • draga rozalia, ai dreptate in tot ce scrii. dumnezeu ne iubeste, iti pare rau, nu esti in stare sa-l slavesti, ti-e frica sa te imaginezi, iti suna a sfarsit. duhovnicii sunt buni, avem biserici si manastiri. ceea ce cautam in alta parte este pentru aceia care intuiesc si o alta dimensiune a lui dumnezeu, decat cea exterioara. lor nu le este suficient sa si-l imagineze pe dumnezeu. vor sa-l traiasca. LIVE! nu le mai sunt suficiente cuvintele despre dumnezeu, ci vor experienta lui dumnezeu. aici, acum, nu dupa moarte. simtirea profunda ca dumnezeu este viu in fiecare din noi, ne conduce cautarea nu in alta parte decat in inima noastra. nu ne ducem pe pustii, ci inlauntrul nostru, acolo unde este esenta. dumnezeu si propria noastra esenta sunt acelasi lucru. aceasta esenta nu are nevoie sa fie slavita, ci traita. pe scurt, cam asta e. h

  6. As vrea sa stiu daca discursul va fi tradus in romana ? Vreau sa vin la Cluj si vreau sa aduc si prieteni cu mine.
    Multumesc

    • da rodik, va fi tradus. eu insumi voi talmaci spusele lui bd. energia lui insa o veti simti singuri :)

  7. Suntem de la Fabrica de Pensule, 2 baieti cu ideea de al primi pe Bro David cu un scurt alai de tobe. Putem fi informati daca place ideea organizatorilor si cand si unde am putea face?:) Mersi!

  8. Asa e, Rozalia Paraschiv, ingerii si duhul sfant vin numai la ortodocsi, nu si in alta parte. Ce sa cautam noi la calugari catolici? HUUA!! Dumnezeu e crestin ortodox, ba mai mult, e roman. (daca intelegi unde bat…:)

  9. Cand am vazut videoclipul am simtit o stare de bucurie si iubire in inima. Am spus – trebuie sa il vad pe acest OM-, si….ci ajutorul dvs, la conferinta din Oradea mi-a fost dat sa-l vad, sa-l ating, sa ma bucur de prezenta lui minunata. Iar ochii lui Brother David imi par 2 tunele…., privirea dansului nu are sfarsit. Va multumesc pentru acest dar!

Trackback-uri

  1. A trecut o lună de găndire… pozitivă « Psihologie practica - [...] Asta a fost la început… (bine acum o lună nici nu prea am fost stresată ), apoi am …
  2. Întâlnirea cu Brother David « Psihologie practica - [...] conferinţa pe care a ţinut-o Brother David Rast am aflat cu o seară înainte de a se ţine. Am …

Adresa ta de email nu va fi afişată pe site. E OK să pui linkuri utile.




Print

Copyright © Călătoria Inimii 2010 - 2017

Călătoria Inimii este marcă înregistrată a Asociației de Terapii Transpersonale. Articolele de pe acest site sunt proprietatea intelectuală a autorilor și pot fi preluate doar cu precizarea numelor acestora și a sursei din care au fost preluate, în urma acordului scris al administratorului siteului www.calatoriainimii.net