Calatoria Inimii

2012 începe spectaculos pentru exploratorii conştiinţei. MARK AMARESH SEELIG din nou la Bucureşti. 16 februarie, Conferinţă: “2012 – Dincolo de vălul Inconştientului Colectiv. 17 februarie, Concert de flaut Indian: “Călătorie în spaţiul sacru al Inimii”. 18-19 februarie, Workshop de Astrologie Arhetipală: “Identitatea celestă. Văzuţi prin ochii zeilor”. Subsemnatul Horia Ţurcanu şi Elena Francisc vă invităm să împărtăşiţi cu noi energia aceastei serii de călătorii interioare menite să vă acordeze cu energia transformatoare a acestui început de an, şi să faceţi un nou pas în descoperirea de Sine. Călătoria Inimii 2012 Anul marii transformări de conştiinţă începe fulminant. După un debut pentru care nu există cuvinte potrivite, cu workshop-ul de Respiraţie a Inimii şi Respiraţie Holotropică, prima Călătorie a Inimii desfăşurată în duplex Bucureşti- Timişoara, iată că urmează primul mare eveniment special al anului. De fapt este un triplu eveniment, pe măsura oaspetelui nostru, Mark Amaresh Seelig care revine în România la mijlocul lui februarie. Dintre toţi invitaţii de marcă pe care i-a avut Călătoria Inimii de-a lungul anilor, Mark pare cel mai potrivit să deschidă, pentru exploratorii conştiinţei din România, această etapă a Călătoriei. 2012 aduce cu sine o enormă energie. Aceasta poate lua orice formă, de la formele crizei pe toate planurile, la formele celor mai profunde transformări. Este anul în care energia poate fi turnată, prin instrumentele conştienţei, în mari proiecte interioare. Este anul în care orice este posibil pentru aceia care sunt pe calea redobândirii conştienţei depline a Sinelui. Cu siguranţa sunt timpuri pe care nu le vom uita niciodată. Ne-am promis că vom fi aici pentru marea trasformare şi suntem. Iar ceea ce facem sub numele de Călătoria Inimii sunt evenimente menite să se constituie în paşi către interior.marcă pe care i-a avut Călătoria Inimii de-a lungul anilor, Mark pare cel mai potrivit să deschidă, pentru exploratorii conştiinţei din România, această etapă a Călătoriei. Acesta este motivul pentru care Mark Amaresh Seelig şi nu altcineva este invitatul nostru la începutul acestui an. Voi, exploratorii conştiinţei îl cunoaşteţi deja, căci nu este pentru prima dată în România. Aţi mai făcut experienţa acestui personaj incredibil cu un an în urmă, când întreaga sală, timp de două ore, a intrat într-o stare de conştiinţă extinsă purtată de magia acestui adevărat Maestru Vrăjitor. Eu însumi, Horia Ţurcanu am împărtăşit cu voi una dintre experienţele uluitoare de conştiinţă, pe care am trăit-o acum câţiva ani buni, şi care este legată de acest om drag inimii noastre. Astfel, întoarcerea Maestrului Vrăjitor Amaresh în România este un dar pe care îl facem tuturor celor aflaţi în Călătoria Inimii. Un dar mare, căci de data aceasta Amaresh nu va fi doar un maestru al  călătoriei pe sunet de bansuri, ci va aduce în scenă şi alte roluri ale sale: Profesorul şi Astrologul. Cine este Mark Amaresh Seelig? Pentru aceia dintre voi care nu îl cunosc încă pe Mark, iată o scurtă descriere bio a Maestrului Vrăjitor.

Sfarsitul care nu-i aici. Semnele sufletului. Sinele colectiv: transformare radicala. Invingerea fricii. Dualitatea constienta si realizarea Sinelui. Timpul expansiunii spirituale. Integrarea trecutului in momentul Acum. Transformari interioare, semne pe Cer. Tot despre 2012, dar altfel de Todora Muth A mai scrie ceva despre 2012, din perspectivă astrologică, mi se pare în egală măsură o provocare şi un act de trufie. M-am gândit mult, înainte de a deschide un nou fişier word. Dar se pare că trufia a învins. Zilele trecute, în timp ce lucram la sintetizarea datelor pe care le adunasem pentru articol, am devenit brusc atentă la versurile cântecului pe care îl fredonam fără glas: „când oprit la o răscruce / drumul nu ştii să-l prezici / ţine minte / sfârşitul nu-i aici!” (din creatia lui Bob Dylan, în versiunea românească a lui Florian Pittiş) realizând, uimită, că tocmai imi dădeam raspunsul la întrebarea care mă preocupa: ceea ce pot spune, cu convingere, este că 2012 va reprezinta o răscruce dar nicidecum un sfârşit! 2012, static Pentru că am citit cu toţii (poate prea multe) „profeţii” şi analize pe această temă, vă propun o altfel de abordare, mai apropiată de limbajul ancestral al simbolurilor, adresându-se deci mai curând sufletului decât minţii. Intr-un articol anterior am vorbit despre simbolurile sabiene, de felul în care s-au născut ele şi cum pot fi folosite. Acum, am pornit de la analiza hărţii natale a Anului Nou, 2012, şi am identificat aceste simboluri, pentru punctele importante ale hărţii. Şi pentru că energia Soarelui va fi influenţată de fuziunea ei cu cea a lui Pluton iar energia emoţională a Lunii va fi modulată de impulsurile imprevizibile ale lui Uranus, ambele luminarii participând la conjuncţii în 1 ianuarie, nu puteam să le privesc pe fiecare decât formand un tot, cu planeta care ii sta alaturi. Soarele (Sinele colectiv, în analiza noastră) este supus unei transformări radicale (efectul lui Pluton) iar Luna (nivelul nostru afectiv, sufletesc, inconştient) trece prin stări necunoscute până acum, intense şi inconstante (efectul lui Uranus). Simbolul sabian pentru Soare este „Într-o barcă cu pânze, marinarii hrănesc un albatros domesticit” Invingerea fricii instinctive, prin blândă convingere. Cucerire plină de bunăvoinţă. Cultivare de valori spirituale. Inocenţă. Lui Pluton ii corespunde: „Intr-o sufragerie mare, inundată de lumina soarelui, canarii cântă”. Fericirea care radiază dintr-o personalitate integrată. Fixare fermă în confortul social sau respectabilitate. Din întâmplare (!) ambele simboluri se referă la păsări, care în vechime reprezentau sufletul omului şi evoluţia sa. Să nu uităm că şi Duhul Sfânt este reprezentat iconografic printr-o pasăre, un porumbel alb. Aici avem păsări blande, care sunt hrănite de oameni şi care încăntă oamenii prin cântecul lor. Este amintită până şi lumina soarelui, care se revarsă, în simbolul pentru Pluton, certificând întâlnirea pe care cei doi astri o au pe boltă. Pentru Lună, găsim: „Un om se exprimă în acelaşi timp în două domenii” Dualitatea conştientă prin care omul se diferenţiază în mod real şi pentru prima dată de animale. Capacitate de adaptare prin muncă. Expansiune de sine., in vreme ce lui Uranus îi revine: „O femeie s-a ivit din ocean; o focă o îmbrăţişează”. Potenţialitate a individualităţii: individul se iveşte din colectiv şi realizează sinele pentru prima dată. Experienţa umană pare că atinge stări fără precedent, „uraniene”,  femeia ivindu-se pur şi simplu din ocean, de parca acesta este mediul său traditional de viaţă, lasandu-se îmbrăţişată de o vietate marină, ca de o soră. Mai mult, modalităţile de exprimare devin foarte complexe, permiţand comunicarea simultană, pe mai multe niveluri sau direcţii.

2011: criză economică gravă, calamităţi naturale şi cutremure sociale în Orientul Apropiat. Ca reacţie, mişcarea Occupy manifestă in toate oraşele mari de pe mapamond, impotriva actualei ordini strâmbe care conduce lumea. Intr-o fotografie a demonstranţilor din Amsterdam văd o pancardă, cu textul “Power of Love versus Love of Power!” Am gasit de curând o afirmatie a astrologului vizionar Dane Rudhyar, care m-a pus pe ganduri. El zice aşa: “Omul devine doar ceva ce işi poate imagina conştient sau ceva ce poate cuprinde cu mintea sa/defini/cunoaşte”. Prima mea reacţie a fost sa parcurg, cu gândul, mileniile de istorie a astrologiei, urmarind schimbările de statut, abordare, conţinut, prestigiu, anvergură, popularitate….etc. pe care această străveche ştiinţă-artă le-a suferit, până la noi. Am traversat epocă după epocă, incercând să-mi reprezint cum ar fi fost propria mea viaţă, ca astrolog, in vremea respectivă iar revelaţia a aparut: in fiecare perioadă, cel care “citea” o harta astrologică, făcea acest lucru de la nivelul conştiinţei colective a momentului, din care era el insuşi parte. În termeni matematici, construirea unei astrograme se face şi astăzi exact in aceiaşi paşi, cu aceleaşi formule ca şi cu multe mii de ani în urmă. Dar informaţiile pe care le identificăm acum în reprezentarea grafică a unei hărţi natale, sunt de o bogăţie şi de o complexitate pe care un mag chaldeian nu şi-ar fi putut-o imagina! Pentru acel mag, înţelesurile ce se cristalizează azi când privim o temă, nu erau sesizabile, din simplul fapt că depăşeau limitele orizontului conştiintei sale. In acele timpuri, astrologia descria omul şi evenimentele vieţii acestuia, ca fiind condiţionate de poziţia planetelor pe bolta cerească, oprindu-se la crusta superficială a personalităţii (poate şi a câtorva trasaturi fizice) şi la succesiunea secvenţială a unor fapte. Care este motivul pentru care am ţinut să încep cu citatul din Dane Rudhyar? Simplu! El ne face atenţi că, practic, atunci când ne gândim ce vom fi, nu avem alte limite decât cele în care ne ţine captivi puterea noastră de înţelegere. Mai mult, chiar, el ne dă de inţeles că dacă am fi capabili să definim Infinitul, Universul,  Iubirea noi am putea deveni aici, acum, Infinit, Univers, Iubire, dacă aşa ne-am vedea, în viitorul personal. In articolul anterior, scriam ca fiecare tema natală se dezvoltă în jurul unui conflict central, care funcţionează ca o coardă elastică de bungee jumping, in viaţa noastră; cu toţii ne naştem cu o asemenea coardă elastică în jurul mijlocului dar unii avem şi teamă de înalţimi şi rămânem lipiţi, precaut, de peretele solid din spate, negasind in interior curajul de a sări în apele învolburate ale vieţii, alţii sărim fără să ne pese de consecinţe şi suntem înghiţiţi de ele şi abia câţiva avem atât îndrăzneala necesară cât şi talentul de a dansa cu viaţa, de a ne balansa inteligent cordelina, urcând o dată cu valurile şi coborând o dată cu ele, bucurându-ne intuitiv de dans, de joc; dacă putem intra în acest dans, devenim co-creatori ai unui nou spatiu, care nu exista până ca noi sa-l măsurăm cu deschiderea inimii şi cu respiraţia: este spaţiul creşterii noastre. Privind din această perspectivă  roata zodiacului, mult dezbătuta problemă a liberului arbitru capătă rafinamentul unui koan. La polul opus ideii de determinism sau soartă, destinul nostru, al generaţiilor acestei ere, se ţese pe urzeala alegerilor pe care le facem la fiecare pas, cu firele intenţiilor noastre, ale gândurilor şi sentimentelor care răsar şi cresc în noi. Cu alte cuvinte, suntem liberi să ne inventăm şi reinventăm, de câte ori avem nevoie, până cand recunoaştem in oglindă chipul eroului interior sau, rând pe rând, chipurile tuturor eroilor pe care îi întrupăm în timp şi – de ce nu? – chipurile unor eroi încă anonimi, pentru că în noi ei se nasc pentru întâia oară. Conflictele există pentru a fi depăşite. Fiecare din noi este înzestrat cu toate resursele necesare pentru a le rezolva într-un fel unic şi magistral, cu o singură condiţie: să uite de limite, să îşi asume puterea personală şi să-şi dea voie să se creeze pe sine, ca aurul rezultat în urma procesului alchimic care transforma conflictul în dezvoltare interioară. Acum, aici

  Claudius Ptolemeu, astronom si astrolog care a trait in primul secol dupa Christos, ale carui scrieri sunt considerate si acum de referinta, a intocmit si o culegere de o suta de aforisme pe teme astrologice, “Centiloquium”, in incheierea faimosului sau Tetrabiblos, tratat sistematic asupra astrologiei. In aforismul cu numarul VIII, el afirma: ‘’O minte inteligenta imbunatateste functionarea cerurilor, asa cum un agricultor iscusit, prin lucrul pamantului, imbunatateste natura’’.  Aceasta fraza este primul pilon pe care se sprijina ceea ce urmeaza sa dezbat in articolul prezent, cel de-al doilea fiind structura de personaj colectiv a personalitatii individuale. De fapt, punctul nostru de plecare il va constitui aceasta imagine care ne defineste pe fiecare dintre noi ca fiind, simultan, receptori, modulatori si emitatori al energiei universale, intr-un fel propriu, unic, fiecare gazduind in interiorul sau zece figuri arhetipale, simbolizate prin identitatea pe care o capata planetele in semnul zodiacal care le adapostea atunci cand ne-am nascut. Cu totii avem Luna in horoscop si ea semnifica sufletul in toate astrogramele, insa unui individ cu Luna in Scorpion ii va fi foarte dificil sa inteleaga pe un altul, care are Luna in Gemeni. Daca pentru cel cu Luna in Scorpion o ruptura sentimentala poate lua proportiile unei tragedii, impingandu-l intr-o depresie prelungita sau provocandu-i o mistuitoare dorinta de razbunare, cel cu Luna in Gemeni isi va lua agenda cu numere de telefon, va suna la cinci cunostinte si va povesti episodul fara o prea mare implicare emotionala, dupa care isi va face planuri pentru o seara interesanta in oras.  La fel se intampla cu fiecare planeta: energia ei si latura din noi pe care ea o guverneaza se impregneaza de calitatile semnului zodiacal in care se afla planeta in momentul nasterii noastre. Ce inseamna acest lucru, in limbajul psihologiei? Ca toti avem functia gandirii, de pilda, dar o exercitam in moduri diferite, unul gandind cu un Mercur in Berbec, impetuos si vizionar, poate putin egoist, altul gandind cu un Mercur in Fecioara, analtic, prudent si atent la detalii. Metaforic, fiecare horoscop este o piesa de teatru in care joaca aceiasi actori (planetele), interpretand insa roluri diferite, in functie de semnul zodiacal in care sunt amplasate si pe scene diferite, reprezentate de casele astrologice in care se afla. Privind insa un horoscop cu ochii unui psiholog sau ai unui terapeut, poti identifica cu usurinta genul de relatii pe care nativul le-a avut cu parintii sai, caractersiticile mediului in care a crescut si felul in care acestea l-au influentat, nevoile sale afective, felul in care ia decizii, cum se raporteaza la responsabilitatile sale, care este atitudinea sa fata de dimensiunea spirituala a existentei, precum si daca se afla intr-o perioada usoara sau mai dificila a vietii.  Abordand din aceasta perspectiva o harta natala ea capata un aspect dinamic, devine un pergament viu, pe care se scrie chiar in momentul in care noi il privim, procesul evolutiv al persoanei respective, cu ajutorul tranzitelor planetare si a influentelor acestora. Astrograma ar putea fi astfel comparata cu un scenariu pe care il primim pentru trupa de ‘’actori’’ din interior, menit sa-i conduca pe acestia pe calea desavarsirii lor, pe masura ce il interpreteaza. Planetele insa sunt si zeii (arhetipurile) din Panteonul psihicului individual si colectiv, motivate de scopuri si preocupari specifice fiecarui individ in parte, zei care interactioneaza intre ei prin aspectele ce le formeaza, pentru indeplinirea scopurilor stabilite in actuala existenta. In mod necesar, fiecare harta astrologica se construieste in jurul unui conflict major, a unei teme prioritare, ilustrata de un aspect tensionat intre anumite planete, cauza suferintei dar si combustibilul procesului evolutiv.

O spectaculoasă serie de eclipse creează oportunitatea astrală a unui salt substanţial în conştiinţă. Cele mai adânci conţinuturi ale inconştientului se pregătesc să erupă în Realitate. Este oportunitatea unui salt calitativ al Conştiinţei personale şi transpersonale. Un timp perfect pentru călătoriile interioare. În acest context se va petrece marea noastră incursiune în propriile adâncuri de pe 11 iunie, la Oradea. (horia ţurcanu) 1 Iunie, eclipsă parţială de Soare, la Luna Nouă, 11 grade Gemeni. Apoi, pe 15 iunie, o eclipsă totală de Lună, la Luna Plină, 24 grade Săgetător, urmâd ca pe 1 iulie luminariile să încheie acest dans ceresc cu o nouă eclipsă parţială de Soare, la Luna Nouă, 9 grade Rac. Eclipsele sunt fenomene astronomice frecvente, fiecare an înregistrând până la maximum şapte, grupate în serii, cum este cea pe care o aşteptăm în zilele ce vin. În vremurile străvechi, întunecarea şi dispariţia parţială sau totală a Soarelui de pe cerul diurn şi a Lunii pe timpul nopţii, au constituit provocări majore pentru mintea omului, care nu putea da acestor evenimente decât un sens ameninţător, interpretându-le ca pe nişte semne prevestitoare ale unor iminente catastrofe. Dacă, din punct de vedere astronomic, producerea eclipselor a fost integral explicată pe parcursul timpului, din punctul de vedere al astrologiei există întrebări la care răspunsurile se completează şi se nuanţează în permanenţă. Ca şi stramoşii noştri, încercăm să descifrăm semnificaţia eclipselor şi să observăm dacă existenţa noastră este influenţată de ele şi, dacă da, în ce fel, în ce măsură, pe ce durată, la ce niveluri ale fiinţei individuale şi ale conştiinţei colective. Soarele, luna şi jocul arhetipal al contrariilor Protagoniştii eclipselor sunt Soarele şi Luna, izvoarele luminii sau, cu alte cuvinte, sursele vieţii, percepuţi ca un cuplu inseparabil în toate miturile, legendele şi basmele Pământului. Soarele şi Luna încorporează simbolic două faţete ale lumii noastre interioare: Soarele este nivelul conştient, pe care ne raportăm la realitate prin raţiune şi prin percepţiile noastre senzoriale, prin experienţele noastre ‘’istorice’’, pe când Luna este nivelul intuitiv, iraţional, imaginativ, supus forţelor şi legilor de dincolo de raţiune, ale subconştientului şi inconştientului întunecat. Cele două aspecte nu pot fi separate. Jung, în lucrarea sa Secretul Florii de Aur, afirma: ‘’Fără nicio îndoială, conştiinţa este derivată din inconştient. Aceasta este ceva de care ne amintim prea puţin şi de aceea încercăm întotdeauna să identificăm psihicul cu conştientul; sau cel putin încercăm să reprezentăm inconştientul ca un derivat sau ca un efect al conştientului”. Tot Jung a arătat că inconştientul are propriile sale conţinuturi, venite din genunile ancestrale ale inconştientului colectiv, sub forma unor imagini primordiale, pe care el le-a denumit arhetipuri. Arhetipurile sunt cele mai vechi şi universale gânduri ale umanităţii, de aceea le recunoaştem cu toţii şi sunt prezente în toate culturile, filozofiile şi şcolile spirituale. Aceste reprezentări imemoriale, devenite ceea ce considerăm astăzi simboluri, prezintă calitatea de a fi atat gânduri cât şi sentimente şi, mai mult decât cele doua însumate, tipare energetice care se manifestă în fiecare individ, punându-l în conexiune cu dimensiunea sa transpersonală. În astrologie, teritoriul interior în al cărui peisaj se manifestă arhetipurile este guvernat de Lună, aceasta îndeplinind şi funcţia de depozitară a memoriei vieţilor individuale trecute şi a memoriei generaţiilor anterioare, a genealogiei personale.

Prin intuiţii depăşind cu mult puterea de înţelegere raţională, vechii observatori ai cerului, care urmăreau acum multe mii de ani mişcările astrelor pe boltă, au asimilat calităţile fiecărei planete unui anumit tip de energie care ne impregnează şi se manifestă în personalitatea noastră. Este un mister cum au înţeles ei ca acele luminiţe mişcătoare din cer au ceva în comun cu bătăile inimii fiecărui om, cu stările lui, cu încercările pe alege să le trăiască. Începând cu sesizarea acestei fine legături s-a nascut ştiinţa / arta astrologiei, care, la începuturile sale, opera cu atributele celor cinci planete cunoscute până atunci, acestora adaugându-li-se luminariile, Soarele şi Luna.  Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn, Soarele şi Luna au fost suficiente pentru a  descrie, prin calităţile lor, universul interior al omului din vremuri îndepărtate până la frontiera temporală a epocii moderne, când – în 1781 – a fost descoperit Uranus. Deşi Uranus îşi parcurgea liniştit orbita circumsolară încă de la formarea sistemului solar, până la momentul identificării prezenţei sale astrologii probabil că nu ar fi putut cuantifica efectul exercitat de el în astrograme, din simplul motiv că energia uraniana reprezenta un nou stadiu al conştiinţei umane, atins abia de generaţiile ultimelor trei secole. Am vorbit despre Uranus şi arhetipul emblematic asimilat lui, Prometeu, în articolul anterior şi vom mai reveni asupra rolului său în viitor. Acum ne concentrăm pe cele ce s-au întâmplat după ce lui Uranus i-a fost semnat ‘’certificatul de botez’’, respectiv pe o perioadă istorică definită prin diversificarea şi rafinarea ramurilor ştiinţei, fenomen care a cunoscut o accelerare, amplificată de la deceniu la deceniu. Noutăţile ce reformau toate domeniile (mecanică, transporturi, medicină, biologie, geografie etc.) au provocat schimbări subtile şi în lumea interioară a indivizilor, astfel încât, la nici o sută de ani după descoprirea lui Uranus, pe 23 septembrie 1846, un nou prag al devenirii, al cunoaşterii de sine, este depasit prin incorporarea energiei specifice planetei Neptun, care permite  expandarea modului de a experimenta ceea ce numim ‘’realitate’’, prin noile dimensiuni atinse de câmpul conştiinţei colective.

Oglinzile cerului   Astrologia arhetipală este cea mai evoluată extensie a astrologiei clasice. Ceea ce o deosebeşte în esenţă de aceasta este faptul că relaţia sincronistică între cer şi propriile noastre evenimente interioare nu mai este una de cauză-efect, ci una de oglindire. Configuraţiile astrale nu determină realităţile umane, ci le reflectă. Cu alte cuvinte, inversează ecuaţia în care umanul este supus unui destin implacabil. Stelele reflectă tendinţe majore, arhetipale, se transformă într-un fel de oglindă cosmică a propriei noastre fiinţe. În ea ne vedem pe noi înşine. Conexiunea între psihologia transpersonală şi astrologia arhetipală a fost explorată în mod sistematic de către doi exploratori geniali ai conştiinţei, Stanislav Grof şi Richard Tarnas. Grof, unul dintre părinţii psihologiei transpersonale,  a descoperit un lucru foarte interesant în timpul lucrului său cu stări de conştiinţă extinsă, şi anume că experienţele subiecţilor săi erau influenţate de configuraţiile astrale ale momentului. Anumite trăiri erau asociate cu diferitele arhetipuri prezente în conjunctura astrologică. Richard Tarnas cerceta şi el misterele conştiinţei umane, dar din perspectiva astrologiei. Pasionat fiind de psihologie, redescoperise deja nişte adevăruri străvechi. Miturile fundamentale ale umanităţii, oglindite în astre, se regăseau în vieţile fiecăruia dintre oameni în diferite grade şi variante. “Destinul”, astrele, sau propria lor conştiinţă i-a adus într-un fel sau altul, pe Grof şi Tarnas în acelaşi loc, gata să confrunte experienţele şi intuiţiile lor. Astfel, adevărata astrologie a renăscut undeva în America în a doua jumătate a secolului XX, după ce timp de câteva sute de ani fusese distorsionată şi greşit interpretată prin filtrele vremurilor. Încetul cu încetul, esenţa acestei cunoaşteri străvechi a revenit la matcă. Astrologia arhetipală pleacă de la ideea mistică fundamentală a unei singure Existenţe, a unei Creaţii în care “ce este sus, este şi jos”, un străvechi concept hermetic, fundamentul filosofiei perene. Universul interior şi cel exterior sunt feţe ale aceleiaşi monede. Psihismul uman conţine aceleaşi energii cu ale întregului cosmos, iar tendinţele interioare sunt una cu cele exterioare. La nivel uman şi la nivel cosmic se joacă aceleaşi drame, este o singură experienţă ce se desfăşoară pe foarte multe niveluri. Universul şi umanitatea sunt una. Astrologia “de revistă” a vremurilor noastre nu mai are nici o legătură cu această cunoaştere ancestrală, în care umanitatea privea astrele pentru a înţelege mai bine influenţele majore şi tendinţele propriei fiinţe. Paradigma mecanicistă şi-a pus amprenta inevitabil asupra acestui tip de astrologie degenerată. În locul unui intrument de auto-cunoaştere, menit să propulseze umanitatea dincolo de propriile limite interioare, astrologia a devenit dimpotrivă, un intrument al plafonării. Predicţiile astrologice ”de magazin” nu au făcut decât să ofere o justificare oamenilor de a se complace în propriile obişnuinţe. “Nu mă pot schimba, nu pot face nimic. Astrele sunt astăzi împotriva mea.” Profeţia auto-împlinită a devenit a devenit argumentul stagnării. Astrologia arhetipală este o întoarcere la cunoaşterea fundamentală ce vine din timpuri imemoriale, când umanitatea a început să coboare în încarnare. În această viziune, noi suntem creatorii propriei noastre realităţi. Astrele nu decid soarta la care suntem condamnaţi. Ne naştem în anumite configuraţii astrale, deci într-un anumit context energetic şi de conştiinţă în momente pe care noi le alegem. De ce alegem acele momente? Nu pentru a ne supune contextului, ci pentru a-l depăşi. Pentru a crea în mod conştient.