horia turcanu
Eu Sunt
Într-o dimineață, acum câțiva ani, mi-am dat seama stupefiat că habar n-aveam cine sunt. Nici măcar ce sunt. Toate rolurile pe care le jucam fuseseră suspendate, toate vocile interioare pe care le considerasem ca fiind eu însumi, tăcuseră, toate personajele cu care mă identificaseră se evaporaseră, iar eu rămăsesem gol pe dinlăuntru, nelocuit de nici o voce, într-o tăcere interioară aiuritoare. Jurnalistul și omul de televiziune, tatăl și aventurierul, investigatorul și analistul, reporterul neliniștit din mine, toți dispăruseră. A fost mai întâi un moment de crispare, poate că a fost acolo și puțină frică, poate că ar trebui să consult un doctor, un psihiatru, ceva, îmi spuneam, căci nimic nu mai părea în regulă. Dar până la urmă frumusețea și noutatea absolută a acelei stări a învins.
In dimineata aceea am stiut că nimic nu va mai fi cum a fost. Trecusem, cu o zi inainte, printr-o încercare despre care poate ca voi povesti în scris cândva. O cumpănă între viață și moarte. Cineva mă chemase pe tărâmurile inefabile pentru a-mi arăta că mă rătăcisem. Iar acum priveam prin fereastra de la ultimul etaj al unei elegante rezerve de spital. Lumina dimineții avea greutatea și culoarea mierii. Mă odihneam, fără nici un cuvânt, într-un peisaj interior complet gol. Eram nimeni. Istoria mea personală, aceea în care devenisem un jurnalist implicat complet în trasformările lumii exterioare, se dizolvase. Poveștile pe care mi le spusesem despre mine însumi se vedeau acum drept ceea ce erau: simple povești. Crezusem că am cunoscut succesul de toate felurile, crezusem că am trăit iubirea, cezusem că am fost tot ceea ce putusem fi și fusesem mulțumit cu viața mea. Iar acum, în această dimineață tăcută înțelegeam că Eu nu eram toate acele personaje pe care le jucasem cu convingere, că ceea ce Eu eram cu adevărat era doar Povestitorul acelor istorii.
Așa am devenit, pentru un timp, Nimeni și Nimic. Am plutit. Am renuntat la toată viața mea anterioară. Simțeam că 
pentru a deschide porți noi trebuia să le închid pe cele vechi. Mi-a fost frică și mi-am făcut curaj, apoi am fugit și m-am întors, am ezitat și am plâns, dar înapoi nu m-am mai întors. Unele porți, deschise cu foarte mulți ani în urmă s-au lăsat închise foarte greu. Convențiile și compromisurile în care trăisem s-au prăbușit. Descopeream că aproape întreaga mea viață de până atunci fusese la limita conveției și a compromisului. Am lăsat totul în urmă.
Doar așa am putut descoperi Adevărul despre mine. Fiind nimic, am început să intuiesc faptul că pot fi totul. Aceasta nu este o metaforă, ci unul dintre cele mai profunde adevăruri ale mele. L-am descoperit în mine pe cel pe care eu îl numesc Marele Jucător. El nu poartă un nume, dar dacă ar trebui să poarte unul atunci ar fi cel al Conștiinței însăși. Este Experimentatorul, este Martorul, este Cel Care Este.
Mai târziu am descoperit că totul se petrecuse cu perfecțiune, orchestrat impecabil de acest Experimentator genial din interiorul meu care nu făcea altceva decât să se descopere pe sine.
Adevărul vine înaintea Iubirii, a spus de curând un prieten, iar eu am încremenit recunoscând puterea acestei afirmații. Nici eu nu putusem trai Iubirea câtă vreme nu întrezărisem Adevărul despre mine însumi, căci nu există Iubire înafara Adevărului. Oferindu-mi Adevărul, mi-am deschis porțile Iubirii.
Cea mai tulburătoare, cea mai magică, cea mai nebunească poveste de iubire pe care o cunosc sau despre care am auzit vreodată, este propria mea poveste de iubire cu Elena. Sunt unul dintre norocoșii acestei lumi care trăiește Iubirea aceea despre care scriu poeții și despre care crezusem întotdeauna că nu este decât o metaforă. Trăiesc, de patru ani, cea mai transformatoare poveste de iubire, o iubire care m-a condus către mine însumi într-un mod uluitor, care mi-a deschis porțile către percepția conștientă a naturii spirituale a Universului. Iubirea a rupt zidurile interioare clădite în mii de vieți de luptă și de prudență, iubirea a spulberat credințele despre ceea ce sunt, iubirea m-a făcut să ies din structurile de oțel inoxidabil ale minții mele, să uit prejudecățile și fricile, să mă arunc marea de energie a Creației dezbrăcat de toate armurile pe care le credeam necesare supraviețuirii. Iubirea a deschis pentru mine porțile marii Conștiințe, ale amintirilor vechi cât toată isotria Universului și m-a făcut să văd că eu sunt mai mult decât atât. Iubirea totală pentru ea m-a făcut să văd adevărata natură a Umanității, începând cu mine însumi și terminând cu celelalte ființe, de orice natură ar fi ele, am descoperit, poate pentru prima dată în lunga poveste a sufletului meu, ce înseamnă compasiunea, înțelegerea profundă a ceea ce suntem, a faptului că nimeni nu este de vină cu nimic, că suntem cu toții într-o extraodinară aventură a descoperirii de sine și că realitatea este expresia completă a ceea ce suntem în profunzimile noastre cele mai adânci.
Vă întrebați poate ce legătură are asta cu stările de conștință extinsă și cu spiritualitatea, cu căutarea de Sine și cu regăsirea de Sine… Ei bine, Iubirea constituie o uriașă expansiune a conștiinței, de fapt o regăsire a adevăratelor dimensiuni ale Conștiinței pentru că presupune abandonarea tuturor structurilor create de mintea noastră pentru a putea supraviețui în mediul dens al încarnării. Îndrăgostit fiind, nu-ți mai pasă de nici una dintre toate armurile, nu mai este nevoie de ele, nu te mai temi să fii vulnerabil și astfel devii invincibil, acea plutire, acea scurgere difuză a ființei atunci când ești îndrăgostit, acea supra sensibilitate față de tot ceea ce există nu este altceva decât adevărata noastră natură de ființe inefabile și curajoase care au ales experiența densității pentru a se auto-experimenta, pentru a se expansiona, pentru a scormoni în oceanul de posibilități ascunse în interiorul nostru divin. Iubirea între un bărbat și o femeie este o experiență mistică totală pentru că presupune nu abandonarea de Sine, ci abandonarea iluziei despre Sine și descoperirea Sinelui. Este o experiență mistică pentru că descoperă uluitoarele comuniuni între suflete, pentru că desființează granițele pe care ni le-am inventat pentru a ne ”proteja” de ceilalți, pentru că dezvăluie frumusețea divină a propriei Ființe, puterea uriașă care se ascunde în a fi vulnerabil, pentru că deschide porțile iubirii de sine și ale respectului pentru ceea ce suntem, pentru că revelează minunăția Creației. Dansul Iubirii adevărate între un bărbat și o femeie nu este doar unul care se petrece în densitatea încarnării, în materie, ci este un dans cosmic, la mii de niveluri ale simțirii și ale energiei, ale emoției și ale înțelegerii, este o redescoperire a faptului că suntem fără granițe, iar deschiderea interioară fără de care nu este posibilă Iubirea, este procesul cel mai complet vindecător pe care îl cunosc. Toți am auzit că Iubirea vindecă, dar câți dintre noi am avut curajul să ne lăsăm vindecați prin Iubire?
Eu Sunt cel care trăiește toate acestea. Am păstrat unele dintre rolurile mele anterioare, dar sunt conștient de faptul că nu mă pot defini prin ele. Astfel, uneori sunt jurnalist, căci scriu reportaje în felul meu, alteori sunt un investigator al Conștiinței și reportajele mele su
nt despre partea nevăzută a acestei lumi, alteori sunt cel care împărtășește căutătorilor de sine hărțile Conștiinței. Am experimentat de multe ori expansiunea și am învățat câte ceva despre nisipurile mișcătoare ale acestor teritorii interioare. Rolul pe care mi-l asum cel mai des în ultimul timp este acela de însoțitor, de ghid pentru aceia care simt chemarea Ființei și care au nevoie să știe că au mai trecut și alții prin acest proces. Deasemeni, uneori sunt acela care transferă în limbaj liniar, accesibil, înțelesurile, căile și semnificațiile acestor călătorii interioare.
Sunt unul dintre aceia are și-au găsit sufletul și care au recuperat o parte din ceea ce sunt cu adevărat. Sunt unul dintre aceia care cred că Dumnezeu poate fi trăit în orice clipă și că poarta este lăuntrică. Cred cu tărie că nu există altă cale pentru noi, decât aceea a scufundării în interior, a încrederii în noi înșine, a Iubirii pentru noi înșine și pentru alții. Dacă El este omniprezent, atunci este în noi și noi suntem în El. Este un alt fel de a vorbi despre divinitatea noastră. Cred cu adevărat în calea Maestrului Interior, acel cuprinzător nivel de Conștiință care este răspunsul la toate întrebările noastre și în plus, că avem norocul să trăim marea schimbare despre care vorbeau iluminații. Cred că a venit timpul nu numai să vorbim despre toate acestea, ci să le și trăim, căci singura cunoaștere reală este cea care vine din experimentare. Hough!
Horia Țurcanu
![dincolo de orice dogma, constiinta christica este o experienta accesibila fiecarei fiinte umane. la scara planetara, aceasta traire face parte din marea transformare prin care trece umanitatea chiar ]n aceasta clipa.](http://www.calatoriainimii.net/wp-content/themes/headlines/thumb.php?src=wp-content/uploads/2012/03/NewMan1-600x435.jpg&w=48&h=48&zc=1&q=90){kind=small}
Buna ziua!
Am o intrebare pentru d-ul Turcanu.As fi fericita sa imi raspunda chiar dinsul daca se poate.Vreau sa stiu doar daca din experienta personala aveti vreo dovada,una singura macar,ca trairile pe care le are un om in timpul unei stari de constiinta extinse sint reale si nu doar plasmuiri ale crelerului in stare de hipoxie.Asta e singurul detaliu care ma opreste sa experimentez impreuna cu dvs respiratia holotropica(de ex).Va multumesc mult si va rog sa credeti ca intrebarea mea e foarte sincera si nu are conotatii negative.
draga marlene, singura care are nevoie de dovezi este mintea. ratiunea, logica. din nefericire pentru dansa, o experienta de constiinta este cu mult mai larga decat spatiul mental. a simti, in general, este un mod de perceptie mai adanc. stii adevarul, uneori impotriva logicii. sau poate ca nu? :)
experienta directa nu are nevoie de o validare logica si nici exterioara. realitatea NU este logica. viata ta NU este logica, si nici ceea ce se petrece in ea. de ce as avea nevoie de o dovada a experientei directe? cui sa-i dovedesc? ego-ului care nu e decat o plasmuire pura?
interesant este ca mintea insasi, atunci cand este onesta, descopera propriile sale limite. abia atunci suntem pregatiti pentru schimbare. h
nu folosesc nimic, caci nu cred in nimic din afara mea.
amuletele de orice fel, si orice simboluri, au puterea pe care noi le-o dam. puterea e in noi, nu in ele.
din nefericire refuzam, sa ne recunostem puterea, nu avem incredere in noi insine, ci mai curand intr-o piatra sau un fier.
disapointed? :)
Pe lumea asta suntem unici, iar drumurile noastre asisderea.
Intrebari de gen: ce, cum sau in ce fel, sunt inutile in acest context.
..
Personal prefer sa gasesc singur “calea”, modul sau rezultatul/raspunsul unei probleme de acest gen, ptr. ca “intuitiv” recunosc unicitatea raspunsului.
Fenomenul de “agatare” de experientele/raspunsurile altora nu e decat unul generat de frica personala de-a experimenta.
Cu ceva curaj, daca incepem sa ne depasim angoasele/temerile, incepem sa descoperim lucruri, senzatii noi, sentimente..etc.
Iar daca privim deja retrospectiv, intelegerea la care ne duc acestea ne inhiba “rapida” catalogare, incadrare, limitare si definire a acestor stari de constiinta mult mai expansionate raportate la cea a maselor.
..
Raspunsul meu ar fi asa: Nu mai intreba, ai in schimb curajul sa cercetezi/experimentezi daca consideri ca ceva te indeamna.
Altfel.., nu pierde vremea, revino in masa constiintei in care te simti cel mai bine si actioneaza de la acel nivel fara sa ai senzatia ca sari prea multe trepte, faci prea multe eforturi, sau cazi in situatii de nesiguranta in care sa te simti nevoita sa incepi sa intrebi prea multe.
Viata trebuie traita frumos.., fara eforturi dezechilibrante.., ceea ce merge/functioneaza ptr. unul, nu e obligatoriu (sau imperios necesar) sa functioneze si ptr. noi.
..
E asa de simplu.
Buna ,
Sunt de acord cu ceea ce spui , pentru ca am si eu trairi asemanatoare.
Sunt de acord si cu transformarea care e din ce in ce mai puternica , in functie de nivelul energetic al fiecaruia si de Constiinta .
Felicitari .Unii traiesc o viata sau mai multe si nu ajung sa constientizeze existenta Dumnezeului in Sine – bucuria Iubirii din Ceruri , care aduce bucuria Iubirii in afara .
right! h
draga antonela, nu actiunile noastre creaza consecinte, ci judecatile, pozitionarile noastre fata de ele si fata de intreaga realitate.
sunt constient ca e dificil, atunci cand esti in vartejul dramei, e greu sa crezi ca totul este creatia unui nivel al propriei noastre fiinte.
aspectul uman sufera, dar pentru Sine, aceasta nu este decat o experienta, din care, de cele mai multe ori invata ceva.
dramele celorlalti, din preajma noastra, sunt deasemeni alegeri ale Sinelui.
niciodata viata nu a fost “corecta”, pentru ca prioritatile aspectului uman au fost intotdeauna diferite de cele ale Sinelui, sau sufletului.
te rog, arunca un ochi peste articolele de pe calatoria inimii. vei gasi multe raspunsuri la intrebarile tale. apoi revino aici. mi-ar placea sa deslusim mai mult din raspunsul la intrebarile tale, caci sunt intrebari valabile pentru multi. h
la nivelul sufletului, moartea nu exista. nu e decat un joc. nimeni nu moare cu adevarat in razboaie si nici de mana criminalilor in serie. actorul care joaca in filmul experientelor umane, nu poate fi ucis. doar crede asta, pentru ca a uitat cine este cu adevarat, intr-atat de adanc a intrat in rol.
intrebarile sunt ale mintii. dimensiunea sufletului nu incape in logica liniara a mintii.
vreau sa il intrb pe horia daca crede intr-un destin implacabil sau zbaterile noastre au un rost.
Horia, draga, mi-a placut felul in care te-ai prezentat, dar nu am inteles foarte clar doua lucruri: 1) Ai aflat cine esti tu, sau ti-ai recuperat o parte din cine esti, datorita intalnirii cu Elena, sau altcumva? 2) Daca traiesti alaturi de Elena iubirea adevarata, de ce ai simtit nevoia sa te casatoresti?
numai prin depasirea frici putem vedea cea ce este adevarat , apoi prin constientizare pura a devarului ne putem trezi si numai atunci putem spune ca traim cu adevarat , dar pana atunci cu toti suntem prinsi in acest miraj al asa zisei realitati .
va doresc numai bine si fericire
Multumesc pentru raspunsuri.
Oare starea in care ajunge un crestin practicant al rugaciunii inimii atunci cind reuseste sa coboare mintea in inima(Cleopa,Arsenie Boca,etc) este ceea ce traieste orice alt om in timpul unei respiratii holotropice sau este mult mai mult decit atit(de aceea mult mai greu accesibil).
O alta intrebare ar fi:daca samanii intra in starea de constiinta extinsa de mii de ani ,intr-un mod relativ simplu si accesibil si altora(ca si holotropica)de ce totusi exista doar un saman intr-un trib(ne-existind biserica ca institutie care sa blocheze accesul la cunoastere)si nu traiesc toti membrii acelui trib in starea de constiinta extinsa.
sincer acuma, toti ce scriu acilea, stiu ce scriu?, sau se dau numa’ in stamba ca sa scoata la iveala ceva ce mintea lor le sopteste a fi imaginea lor despre cat de literati sunt ei in strafundurile lor?. nivel energetic, alea, alea…tampenii auzite de la altii si care cica le apartin. eh..ce stim noi, ei stiu, stiu chestii spirituale…doamne fer, nu ai cum sa-i contrazici. vrajeala spirituala, cinematografie mentala fara control. voi va urmariti mintea cand o lasati sa o ia razna?, aveti habar ca o ia razna macar?.
mie imi plac patratelele astea colorate care revin fiecarui comentator in parte. modelele dupe ele, ce faine sunt…eu am cu galben. da’ ce e sufletul si ce e sinele?. e bine sa ma lamuresc ca sa stiu cum se intra in joc. astept un raspuns cu definitii clare, pe care mintea mea sa le inteleaga.
Eei.., haide ca m-ai prins sambata seara dupa un pahar (de oarece) si-am indemn sa incerc sa-ti raspund:
Lucrurile stau cam asa:
..
Cand ai o ruleta in mana.., ea poate sa-ti masoare numai distantele.
Cand ai un ceas la mana el poate masura numai timpul.
..
Cu alte cuvinte, din punctele (conventionale) de vedere general acceptate stiintific, n-o sa afli niciun raspuns.
Stiinta inca n-a cuantificat senzatiile, sentimentele, perceptiile, nici macar gandurile.
Stiinta e off-side in multe din zonele astea, astfel incat noi (aici) nu vorbim despre stiinta!
Tu iti doresti un raspuns stiintific, explicabil printr-un singur element de masura si pe cat mai intelesul tau.
Imposibil de explicat, asa ca uita.
..
Sugestia mea e sa incerci sa experimentezi pe pielea ta inainte de-a incerca sa afli ce te asteapta, ai putea avea cele mai frumoase surprize din viata!
Ceea ce-ti lipseste (dupa cum sesizez), e umpic de curaj.
..
E frumos sa stai pe tusa si sa fii microbist, dar e mult mai interesant sa intri pe teren si sa joci tu insuti.
Incearca tu asta, apoi defineste experienta jocului unuia care nu cunoaste fotbalul.
Pana nu experimentezi, nu prea poti vorbi, iar experienta nu se imprumuta -dupa cum frumos mi-a zis odata un mare poet contemporan Nicolae Motoc (-nu stiu daca suna cunoscut), dar asta e oricum ideea!
..
Succes!
am inteles ca experienta nu se imprumuta, e logic. ma enerveaza literatura asta plina de mister, care te duce cu gandul… care gand mai mult incurca. in fapt cum arata chestia asta cu experimentatul?. “experimenteaza pe pielea ta”. ce sa experimentez?. am citit mai sus ce scrie domnul din poza. si…cum sa ajung la starea asta de nimic de la mine sau de la altii, adica de gol?. cu asta se incepe?. ce sa fac, sa cad din copac…si dupa o vreme sa descoper ca nu mai sunt cine eram?. trebuie sa inteleg fara minte tot?, sau cum sta treaba?.
Pari foarte iritata.
m-am pus pe citit deci, sper sa fi inteles cum sta treaba. daca am inteles sau nu ramane sa descoper in timp. nus nici acum ce e sufletul, dar raman cu definitia lui socrate, alta mai buna nu am. in schimb acel sine regasit, sau intoarcerea la ceea ce esti cu adevarat, cum i s-a intamplat inteleg domnului din poza, intoarcerea asta este in spatele mintii. ca sa ajungi acolo poate fi o chestie de intamplare, o chestie de intelegere profunda direct, pe loc, sau o chestie de, sa zicem efort gratie unei tehnici, inclusiv respiratia asta holotropica. dar tehnica nu e si ea un produs al mintii si daca este asa nu e o programare?. yoghinii isi astampara mintea cu yoga lor, o pedepsesc in fel si chip, calugarii astia mai extremisti ma refer la cei crestini lovesc in instincte, se autopedepsesc ca sa-si cuminteasca pulsiunile, insa e tot o chestie a mintii, o tehnica care nu e a lor, deci sunt programati. vreau sa spun ca nu poti fi salvat de la ceva prin intermediul aceluiasi ceva. cam asa zic. pe urma ma gandesc ca tehnica e doar o introducere in teritoriu, e asa de moment, dar nu e o mutatie definitiva in el, cum i s-a intamplat domnului din poza care nu mai are nevoie de ea. nu pt. ca e deaja acolo. vreau sa spun ca mintea nu mai este stapanul, este ceea ce trebuie sa fie, si anume servitorul folosit cica in mod corect.
Experienta intoarcerii la ceea ce este cu adevarat domnul din imagine este unica si mai ales personala.
(eu unul n-as posta asa ceva pe blog ptr. ca-i ametesc pe cei ce cauta sa se raporteze la ea)
..
Asa ca nu incerca nici tu sa te raportezi la nimeni altcineva din exteriorul tau. Incearca sa citesti material autentic, mai impersonal -exista chanelleri cu state vechi si deja cunoscuti, unii dintre ei invitati in fiecare an sa vorbeasca in fata UN (Natiunilor Unite) -cum e Lee Carol cu a sa entitate Kryon (f. stiintifica si lamuritoare)-www.kryon.com, sau pe Geoffrey Hoppe prin care comunica Tobias (iar acum Adamus Saint-Germain) -www.crimsoncircle.com.
..
Cam toate sursele vorbesc de aceleasi lucruri, contin o perspectiva largita, extinsa si o cuprindere vasta, ai putea incepe cautarea raspunsurilor tale de aici.
Scriu asta ptr. toti, pe site-ul lui Kryon e un excelent topic de intrebari si raspusuri Q&A la care s-a raspuns de-alungul timpului (engleza).
Pe site-ul lui tobias, daca va faceti cont, veti avea acces la intreaga biblioteca si arhiva de chanelling-uri, incepand din anul 1999, si veti avea acces la chanelling-ul lunar (vizionare live).
(aici cred ca aveti si versiunea in romana)
..
Cat despre tehnici si exercitii, metode si cai de urmat -gen yoga si alte practici calugaresti de care scriai mai sus, sfatul meu este:
Uitati de ele!
Mai bine traiesti frumos, echilibrat si cu mintea deschisa, decat sa aderi la cate un grup care-ti “garanteaza” iluminarea daca stai 6 ore/zi cu capul in jos sau daca bati matanii prin manastiri sau pustietati.
Vremurile respective au trecut!
..
Totul se invarte in jurul experientei si-al observatiei.
Daca experimentezi fara sa fii prea atenta, perzi din concluziile experientei.
Hai ca te descurci tu.
Succes!
eu va multumesc pt. adrese. suna asa cumva periculos pt. mine, nu prea ma atrag, dar o sa le vizitez. cu restul textului tau sunt deacord. ca sa inveti ceva trebuie sa te dezveti de ceea ce sti. multumesc inca odata. (sergiu e si agnis?)
sergiu nu este si agnis … desi, sergiu este si in mine, si in tine si in agnis, asa cum tu esti si in agnis si in mine si in tine … cu totii suntem UNA sau UNU … depinde cum iti place sa privesti aspectul … desi UNA sau UNU nu prezinta aspecte … este mai presus de aspecte … desi UNA sau UNU inseamna lipsa lui “mai presus” sau :mai prejos” … hihi si uite asa, ai sa spui acum ca, ” … si fata asta se da smechera cu cele ce scrie, voind sa se bage in seama cum ca ar fi si ea posesoare de ceva niscaiva trairi speciale” … hihihi, … draga mea, glumind, totusi ti-am spus lucruri minunate care, simt ca vor avea un ecou in casuta aceea tainica din inima, acolo unde locuieste Sinele Superior … Esti o fiinta minunata si ma bucura faptul ca ai ajuns pe acest site … cum nimic nu este intamplator, cu siguranta vei gasi ceea ce cauti … Cu drag, Valentina
M-am uitat pe acolo, adica pe adrese..sincer nu sunt pt. mine, nu ma pasioneaza chestia asta. Eu sunt omul cartii, eu citesc. Am citit undeva o chestie superba care suna asa: Decartes, filozof al sec. al 17- lea, considerat fondatorul filozofiei moderne a afirmat urmatoarele “gandesc deci exist”. Acesta fiind raspunsul pe care il gasise el la intrebarea: pot cunoaste ceva cu certitudine absoluta?. A inteles deci ca procesul gandirii nu se oprea niciodata si a echvalat procesul gandirii cu fiintarea. Altfel spus a gasit ca identitatea lui -eu sunt- era una cu gandirea. Dupa 300 ani Jan Paul Sartre a avut o revelatie si a afirmat urmatoarele: “constiinta care spune -eu sunt-, nu este si constiinta care gandeste”. Adica constiinta care spune ca, gandesti. Constiinta respectiva nu face parte din gandire. Se vorbea acolo despre ego, mintea neobservata, vocea din minte care pretinde ca ca suntem noi insine. Secretul era cam acesta: sa incerci sa prinzi acea voce din minte chiar in momentul in care se plange de ceva, acasta fiind de fapt un sablon conditionat, un gand si ca ori de cate ori sesizam acea voce vom realiza ca nu suntem acea voce, ci acela care est constient de ea. Acest acela, imi pare mie a fi observatorul de care vorbeste domnul din poza, sau acela din spatele mintii. Am mai gasit scris despre numitul Sf. Farancisc de Asisi care ar fi spus “ce cautam noi nu este altceva decat cel care ne priveste, sau cel care se uita prin ochii nostri”. Sa nu mai fi valul ci sa fi oceanul, marea asa cum spune Valentina cumva. Ia urmariti-l pe acest mos caciula ce face el aici:http://www.youtube.com/watch?v=CH9gY_7VSb8.
draga mateea hathor,
eroarea cognitiva fundamentala a oricarei filosofii poate fi formulata prin memorabila fraza a lui decartes, care pleaca de la presupunerea ca gandirea este acelasi lucru cu a fi. a gandi nu este o dovada a existentei, dupa cum existenta nu depinde in nici un fel de gandire.
in marea constiinta nu exista certitudine. nevoia de certitudine este exclusiv a mintii. un alt nume al divinitatii este “incertitudine”.
procesul gandirii nu este in nici un fel echivalent cu fiintarea. gandirea este doar un domeniu ingust al fiintei. eroarea lui descartes l-a costat enorm, dupa cum stii deja, si a condus catre sfarsitul erei filosofiei intr-un mod dramatic. filosofia moderna – martin buber si altii, au recunoscut aceasta eroare, asfel incat “the ultimate philosophy” este una mistica.
ma bucur pentru tine ca redescoperi meandrele filosofiei clasice si ca retraiesti dramele intelectuale ale acesteia. in acelasi timp, faptul ca scrii pe calatoria inimii si nu pe un site de filosofie, ma face sa cred ca ceva in adancul tau intuieste ca dincolo de minte se afla ceva mult mai mare.
acelasi lucru pare sa-l afirme pseudonimul pe care ti l-ai ales: hathor. cu siguranta stii foarte bine, cel putin la nivel mental, ca Fiinta este mult mai larga decat spatiul mental. aceasta este esenta mesajului hathor.
avem de-a face in cazul tau cu o contradictie. pe de-o parte afirmi ca esti omul cartii, citesti si cauti adevarul in carti, pe de-alta parte te numesti hathor si scrii in spatiul virtual numit calatoria inimii, destinat practicienilor. interesant, nu? poate ca, in cele din urma, ceva te mana catre experienta. cele mai luminate minti ale umanitatii au descoperit acest lucru: dincolo de ratiune, in ceea e psihologia numeste inconstient, se afla Fiinta. fiind o minte stralucita, poate ca ai ajuns la limitele ratiunii.
perceptia acestor limite produce, intotdeauna, frica. frica mintii de necunoscut, de irational.in acest caz, iritarea ta intrinseca ar fi explicabila.
daca te ajuta cu ceva, dont’t worry, e normal, multi au trecut prin acestea toate, inaintea ta. agnis
sal sergio moisi si multumesc pentru comentariile inteligente cat si pentru opinii, chiar daca acestea nu par tocmai izvorate din experienta ci mai curand din marea de informatii. sursele pe care le citezi sunt, din perspectiva mea, perfect valabile si le creditez, caci experienta mea pare sa le confirme.
nu pot insa sa nu observ tendinta generala de a acorda credit surselor “exterioare”, mai curand decat celor traite direct. un channeler are mai mult succes daca aduce informatie de la un personaj numit kryon, tobias,st germain, bashar etc, decat daca ar canaliza propriul sau Sine. iti atrag atentia asupra unui paradox interesant: la anumite niveluri ale constiintei kryon, tobias etc SUNT UNA CU SINELE ORICARUIA DINTRE NOI. cu toate acestea, neincrederea oamenilor in propria lor simtire, in propria lor cunoastere interioara, si mai ales pozitionarea lor in spatiul mental cu care se identifica, ii face sa primeasca mai usor informatia din surse exterioare decat din nivelurile propriei lor constiinte. in acelasi fel in care sunt mai dispusi sa creada textele sfinte decat sa traisca personal starile de constiinta descrise acolo.
atunci cand intri in conexiune cu aceste niveluri nu il auzi pe tobias vorbindu-ti in cap, ci DEVII TOBIAS.
nu poti face acest lucru insa cata vreme esti convins ca te numesti sergiu sau horia. cu alte cuvinte cata vreme ramai blocat in identitatea liniara care este, suta la suta, o creatie mentala.
din aceasta perspectiva, acest site este o nebunie. sunt multi aceia care au citit mult si care cred ca opiniile lor conteaza. nu conteaza, caci o opinie nu e decat o pozitionare a mintii fata de ceva. nu e decat o abstractie. acest site este destinat celor care exploreaza, care traiesc cu adevarat stari de constiinta extinsa si au nevoie sa impartaseasca. dar atrage ca un magnet pe ceilalti, care au nevoie doar sa-si confirme faptul ca exista pentru ca gandesc. din nou, un paradox, nu-i asa?
las totusi complet libera exprimarea, oricum ar fi, pentru ca eu insumi am trecut prin furcile caudine ale incercarii de a deslusi realitatea spirituala prin intermediul mintii si cunosc zbaterea disperata, patinajul intelectual care nu are nici o sansa sa surprinda Adevarul, cunosc frustrarea si depresia in care te arunca neputinta propriei minti de a percepe. in plus, daca unul sau altul au ajuns la acest site, atunci cu siguranta ceva launtric ii cheama.
a sti totul despre domeniile spirituale nu inseamna a le trai. intre cei care stiu si cei care traiesc nu va fi niciodata o competitie, pentru ca doar unii au nevoie sa dovedeasca ceva.
o reverentza eleganta din partea lui horia turcanu, unul dinte numele lui agnis
O sa raspund doar domnului din poza, sau Agnis, sau Horia am inteles. Cum sa spun, mental inteleg, dar am nevoie de pocnitura aceea a doua degete cumva care sa faca magia sa se produca. Intr-o zi se va produce cu siguranta. Trebuie sa fiu, inteleg in clipa ACUM si sa las la o parte orice forma gand care imi spune multe si…neadevarate, de cele mai multe ori. Mersi mult tuturor.
draga mateea, tu ai aici o agenda bag seama, ce pare legata de cu totul altceva ;) decat de raspunsurile la intrebarile pe care le pui.
Tu nu consumi energie cautind, desi spui ca ai nevoi.
..
Pocnitura aceea a doua degete daca vine brusc e dezechilibranta si poate conduce la consecinte pe care -realmente nu ti le doresti.
Schimbarile apar treptat, pe masura ce-ti apleci atentia (si energia) asupra directiei in care vrei s-o iei, iar asta inseamna consecventa, si-o anume dorinta de cunoastere care izvoreste din suflet nu din minte (pasiune).
Asta inseamna o anume indepartare de constiinta cilectiva, precum si resurse si timp alocate tie insati (nu celor din jur).
..
PS: Mai inseamna si-un anumit grad de determinare onesta si coerenta fata de tine insati: sa faci ceea ce spui ca faci, si sa spui ceea ce gandesti ca faci.
Altfel nu vei face decat sa parcurgi in zig-zag un drum altfel drept.
(parerea mea ce nu conteaza)
salut horia,
E clar ca avem opinii diferite asupra aceluasi subiect, doar suntem doua entitati diferite, nu?
Insa si asa, pe acest -cum spui tu- blog de practicieni, cand ajunge cineva “din afara” trebuie sa-i raspunzi si sa-l indrumi pe masura intrebarilor puse.
Astfel vei incerca sa-l indrumi nu inspre un suflet inca in fizic, (un guru), sau oricare alta persoana cu experienta, ci-l vei indruma catre o perspectiva largita asupra lucrurilor, sa inteleaga ansamblul inaintea detaliilor.
Daca-l bagi in amanunte inainte sa inteleaga cadrul, isi dezvolta mai greu un drum propriu si va tinde sa ramana agatat de respectivul guru, ceea ce nu intentionam, nu-i asa?
Ma asteptam sa vezi asta.
Valentina (ca si tine dealtfel) spunea bine cand afirma ca undeva, la un anumit nivel suntem colaboratori si ca parti din fiecare se regasesc in ceilalti din jurul nostru, dar..
Aici ca si dincolo, suntem tot individualitati distincte, apartinem familiilor noastre (distincte), am adunat experiente distincte de-a lungul eonilor.
Sa nu ametim pe nimeni spunand ca suntem una cu sinele fiecaruia dintre noi, sau cel putin nu la orice nivel.
Cooperam in aceasta experienta la nivel de familie celesta, la nivel de Sine superior, dar fiecare participa cu culoarea si talentele lui la intreaga pictura, pe baza unui amplu agreement, insa asa cum detaliile acestuia par sa creeze individualitati pe masura ce coboram pana in dualitate, in asemenea masura incep sa creeze uniune pe masura ce ne ridicam din aceasta, catre comuniunea cu Sinele si tot ceea ce este.
Sunt grade, nivele (nu neaparat cuantificabile matematic cum multi fac -nivelul 5-, nivelul 7..etc ), dar pot spune ca nu e responsabil sau simplu sa faci o asemenea afirmatie.
Oamenii prea adesea iau lucrurile asa cum le sunt expuse, iar asta e un motiv suplimentar de grija fata de afirmatiile facute.
Cat despre chanelling..
Stii ca sunt multe moduri de comunicare dintre noi cei de aici cu cei de dincolo, si deasemenea stii ca asta depinde f. mult de “canal”, de chaneller.
Un chaneller putin echilibrat conduce la transmiterea trunchiata si inclinata a mesajelor, din partea unuei constiente situate dincolo de voal, (sa nu uitam iarasi cum fac oamenii).
..
Se spune ca unde se intalnesc 2 barbati apare competitia, si unde se intalnesc sexele opuse apare atractia.
Din pacate prea des observ asta in jur, chiar in medii in care s-ar presupune ca sunt spirituale.
Adevarat cu totii mai avem muulte de invatat, iar invatarea se face doar prin oameni.
Prea multe site-uri “de spiritualitate” contin comentarii banale gen: “vaai ce frumos” sau, “pictura asta ma duce cu gandul la absolut” , “e mirific ce vad eu in poza asta, ai zice ca..”.. bla-bla.
Genul asta de oameni sunt cei ce se hranesc (din ceea ce prea putin inteleg), si se multumesc a gravita in zona ptr. motivul aratat mai sus.
Nimic mai mult.
Statistic ei reprezinta o majoritate. (> 50%)
Acum.. tu ai grija ce faci, eu am revenit aici datorita unei veche prietene comune :) care ti-a descoperit site-ul si-a facilitatii RSS oferita de acesta, a faptului ca te cunosc de mult, si-am vrut sa vad empatic cum te mai prezinti.
Multumesc de ocazie, si (repet) te astept la o bere rece pe malul marii cu prima ocazie -daca ajungi.
..
In rest, vorba ta.., prea putine conteaza, insasi parerile devin la un moment dat prea personale ca sa mai distingem intregul prin prisma lor.
Succes dragule!
(as face si eu o reverenta, dar ma tine umpic spatele)
;)
right, sergio!
multumesc pentru prezentza pe site. esti binevenit, orice opinii ai avea.
pentru mine nu conteaza prea mult ce opinii are cineva. nu ne putem defini prin opinii. cui naiba ii pasa de pozitionarile noastre intelectuale? despre ce pozitie avem fata de o informatie sau alta? ego crede ca o opinie spune ceva desprte el. ca ii confera consistentza. ceea ce e fals. una peste alta, esti binevenit orice opinii ai avea.
in ceea ce ma priveste, fac o deosebire intre opinii, care sunt intelectuale, si impartasirea unei experiente personale care este un adevar trait direct. acesta nu are nevoie de argumentare. e ridicol sa spui ca esti sau nu de acord cu experienta cuiva. o experienta e o experienta. un adervar subiectiv nu are nevoie de nici o validare exterioara. asta nu inteleg multi dintre cei care comenteaza experientele altora pe site. valentina de pilda. cui naiba ii pasa daca mintea ta rationala accepta sau nu experienta transpersonala a celuilalt?
e un site de impartasire in sensul ca aceia care au trait realitati comune, pot comunica despre ele. aceste realitati sunt foarte greu de inghitit din perspectiva intelectuala, daca nu ai trait asa ceva.
mai exista si aceia care accepta, intelectual, posibilitatea experientei, dar care nu au trait-o inca. ei au opiniile cele mai abrupte si stilul cel mai dogmatic, caci tind sa compenseze absentza experientei prin informatie, teorii si in general sa fie rigizi. sunt cei care “se pricep” si care au tendinta de a da sfaturi. este deasemeni un mod de consolidare a ego-ului, care ar vrea sa “devina spiritual”. ego, un copil al mintii liniare, nu poate accepta niciodata faptul ca o experienta transpersonala presupune IESIREA DIN MINTE.
totusi, aceasta din urma categorie de cititori si scriitori ai calatoriei inimii sunt pregatiti pentru experienta. de la acceptarea intelectuala pana la experienta in sine mai este un pas.
asadar, draga sergio, te invit cu drag sa te simti ca la tine acasa pe calaltoria inimii, ORICE opinii ai avea. sunt sigur ca va veni momentul in care sa te amuzi copios pe seama oricarei opinii. a
“asta nu inteleg multi dintre cei care comenteaza experientele altora pe site. valentina de pilda.” … hmmm, hihihi … unde oi fi comentat oare experientele altora cand mie imi este greu sa le comentez pe ale mele!!!?? … hihi … doar am gandit cu voce scrisa … hihi … despre ce mai trece si prin mine … Este frumos dialogul acesta despre aspecte imposibil a fi dialogate … Cu mult drag iti multumesc pentru site si multumiri celor care simt nevoia sa se exprime …